Nov 23 2006

No woman, no cry. Dacă în loc de “woman” punem “cars”…

Mi se pare că e un refren al lui Bob Marley, isn’t it?

Ideea postului mi-a venit citind interviul lui Istodor din ultimul număr al Academiei Caţavencu, în care este intervievat fostul PR al SRI-ului. Finalul este fain: “într-o lume de şoferi amatori, sunt un profesionist al mersului pe jos”.  Parafrazându-l, mi-am dat seama că  situaţia mea este: “într-o lume de şoferi bengoşi şi plină de maşini, eu sunt un profesionist al transportului în comun”. Nu sună la fel de interesant, dar măcar e o idee.

CITESTE MAI MULT…

By oraan marculescu • auto • 2

Nov 23 2006

Logan e fruncea, totuşi

Un mijloc de transport nou, spaţios, util, încăpător, cu un preţ acceptabil şi suficient de bine dotat. Cum de am fost noi, românii, aşa de norocoşi să fim asociaţi cu acest adevărat fenomen?

Să fim înţeleşi: (încă) nu mă văd ca făcând parte din targetul Loganului. Pentru mine contează prea mult caracterul dinamic şi original al maşinii, felul în care te simţi la volan şi doza de satisfacţie în timpul condusului. Logan nu îmi satisface poftele. Dar, la banii ăştia, nu găsesc nici un alt model nou care să mi se potrivească. Vorbesc de varianta de top, 1,6 16V, la 10.000 euro.

Înseamnă că, în ciuda aversiunii mele pentru domeniul second-hand, ar trebui să mă îndrept spre o maşină rulată.

CITESTE MAI MULT…

By oraan marculescu • auto • 0

Nov 23 2006

undeva, odată, prin spatele Bucureştiului…

Adică azi, pe nişte străduţe întortocheate din zona Universităţii. Dom’le, uneori Bucureştiul ăsta şi oamenii de aici sunt o scenă deschisă de-ţi vine să nu te mai gândeşti la Congo!

Mai întâi, a trebuit să ajung urgent la un oficiu Electrica, să plătesc o factură restantă a proprietarului apartamentului pe care l-am închiriat. Care este. Mai întâi, la telefon mi s-a vorbit pe un ton foarte normal, dându-mi-se toate informaţiile de care aveam nevoie. Pe urmă, am găsit relativ uşor sediul respectiv, datorită unei doamne ciudat de amabile de la un magazinaş din zonă. Colac peste pupăză, la ghişeu nu am prins coadă, domnişoara nu era acră, a durat mai mult scotocitul prin buzunare după bani decât i-a luat ei să ţac-ţac la calculator şi să printeze chitanţa. Plus acceptarea cu amabilitate a poantelor mele gen: “aşa repede? păi unde e birocraţia?”.

Dar pe urmă am coborât cu picioarele pe pământ, în Bucureşti, capitala Ungariei, pardon, a Bulgariei, na, că m-am tâmpit. Adică m-am normalizat – după standardele mioritice…

CITESTE MAI MULT…

By oraan marculescu • entertainment • 0