după una lungă, una scurtă

Da, ştiu, iar m-am lăsat purtat de val şi s-a spart izvorul cuvintelor moralizatoare…

Dar ştiţi cum se numeşte o tipă cu picioare ca beţele de chibrit şi slabă ca un băţ?

Băţoasă, păi cum altfel? Futuimodea? :)

învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi… să copiaţi de zor

Prima parte este un îndemn al lui Lenin. A doua se referă la realitate.

Cum naiba poate unul ca mine să fie moralizator pe această temă? Eu, care am trecut de la stadiul de a-i pârâ pe cei care copiază, în clasele primare, la un pas de exmatriculare în facultate, prins fiind cu ditamai copiuţele la un examen destul de greu şi cu un prof sever?! Păi, uite, că pot, pentru că mă seacă regretele.

CITESTE MAI MULT…

seriale: Lost

Right, toată lumea ştie serialul cu accidentul de avion, din care scapă ca prin minune mulţi, pe o insulă extrem de ciudată, cu flashback-uri din viaţa multor personaje, cu întâmplări din ce în ce mai stranii şi de neînţeles.

Mister. Deşi nu cred că, per ansamblu, este la fel de reuşit ca X-Files, mi-am permis un tur de forţă, urmărind în câteva zile primele două sezoane şi primele şase episoade din al treilea. O să trec peste faptul total aiurea că nu mai am sonor, cred că trebuie să-mi iau o placă de sunet nouă, dar nu am avut când şi de unde. Nu vă recomand să aveţi impresia de surzenie când urmăriţi un film. CITESTE MAI MULT…

fabula vieţii – în stil hollywoodian

Două filme mi-au atras atenţia nu pentru actori sau poveşti, ci pentru faptul că se bazează pe vieţile nereuşite ale unor personaje reale.

“Domino” o are în centru pe Keira Knigtley (man, nu i-am greşit oare numele?!), în rolul tipei dure, vânător de recompense, care trece prin nişte întâmplări demne de un film de acţiune. Filmul, în sine, nu este reuşit decât prin prisma imaginii decât prin prestaţia actoricească sau scenariu.

“Blow” îl are erou pe Johnny Depp (hmm… o mai jucat cu Keira în Piraţii din Caraibe, ce coincidenţă), un traficant de droguri umanizat, personajul real putrezind în puşcărie şi acum. Faptul că şi-a dat seama că fiica este cel mai de preţ lucru pentru el ar trebui să ne stoarcă oareşce lacrimi. CITESTE MAI MULT…

răspuns divin sau pur şi simplu ghinion?

În postul precedent, mă legam de vecinii rău-platnici, faţă de care mă întrebam dacă trebuie să avem compasiune sau no mercy. Pentru că am ales categoric ultima variantă, destinul m-a pedepsit cu o inundaţie de toată frumuseţea, datorată unuia dintre aceştia. Aşa că am înţeles mesajul: ciocu’ mic şi umanitatea la înaintare!

Numai că unii suntem foarte încăpăţânaţi din fire şi avem tendinţa bolnavă de a critica orice, totul, cât mai mult, indiferent de ce şi de cine. Iar acum mă critic pe mine, pentru că sunt un uituc. Am uitat că trebuie să îmi plătesc găzduirea pentru bloguleţul ăsta, iar acum stau cu teamă să nu mi-l închidă. Nu că ar fi o pierdere insuportabilă pentru omenire (adică nu e???), ci pentru că mă gândesc din nou la pasajul biblic, unde Iisus spune “cei fără de păcat să arunce primii cu piatra”.

A critica înseamnă neapărat a arunca cu piatra? Sper că, în cazul meu, este vorba de critici constructive, nu de defulări ale frustrărilor personale, pentru că am un blog al meu pe care fac ce vrea muşchii mei :)

Probabil următoarea inundaţie îmi va da răspunsul pe care îl aştept. Până atunci, să-mi fie ruşine pentru pauza asta aşa de mare.