filme – “Harsh Times”

Filmul nu este cine ştie ce, actorul principal fiind Christian Bale, protagonistul din “Batman Beginings”. Şi totuşi…

Există o încărcătură emoţională puternică, accentul punându-se pe psihic. Scenele de acţiune sunt soft, dar îţi pun adrenalina în mişcare. Dialogurile nu par dedicate intelectului, şi totuşi ajungi să te concentrezi la ceea ce se spune. Personajele sunt aproape banale, dar atmosfera reuşeşte să le confere o importanţă foarte mare.

Pe tipul ăsta, Bale, l-am mai remarcat într-un film, “Equilibrium”, care, dacă ar fi beneficiat de un buget monstru, ar fi rivalizat cu Matrix, probabil, la nivelul imaginii şi al efectelor speciale. Dar ce m-a frapat la actor a fost rolul din “The Machinist”, un film psiho-tragic, în care Bale a arătat că este un actor bun, nu unul de consum general.

În “Harsh Times” a fost chiar producător, ceea ce îmi place. Îmi închipui că din mălaiul pentru “Batman Beginings” a finanţat folmuleţul ăsta, ceea ce e chiar cool. Îmi place ideea ca oamenii să se dedice unor lucruri în viaţă, nu să se culce pe lauri şi să devină nişte infatuaţi, cum se întâmplă de obicei la Hollywood. Aşa că Bale m-a prins: aştept să văd alte filme cu el.

de pe două pe patru roţi – pretty weird

Am făcut pentru o zi un mic exchange teoretic avantajos: am dat ER-5-ul meu pentru un BMW 120d. Tare! Tare nasol…

Primul meu impuls, după ce am plecat de la Automobile Bavaria, a fost să o iau pe lângă şirul de maşini de la stop. Dar, vai, maşina este mult mai lată decât motorul… Apoi a urmat proba de nervi, aşteptând in traficul superaglomerat, pe care atât de uşor îl parcurg când sunt pe motor…

Măcar în maşină am muzică… la radio. Numai că am uitat cât de greu este să găseşti un post bun, cu muzică bună, nu doar comercială şi cu ştiri şi reclame and all this stuff. Climatizare? Rinita mea a pufnit imediat, aşa că am deschis toate geamurile. Din nou mi-am făcut draci, pentru că intrau mai multe gaze decât inhalez când sunt pe motor.

În oraş, mi-am reamintit că nu am mai condus de multă vreme, pentru că am realizat cât de mulţi dobitoci gata să îmi zgârie BMW-ul sunt prin Bucureşti. Adică am fost mai stresat decât pe motor! My God… Şi locurile de parcare? 120d e cât trei-patru motoare, deci…

Abia aştept să mă urc din nou în şaua căluţului Kawasaki! Rămân la ideea că, dacă e să-mi iau maşină, mai bine un Patrol vechi, înconjurat de bull-bar-uri. E mult mai sigur pentru liniştea mea interioară :)