Nov 3 2007
claxonaţi mortul!
Nu ştiu dacă am mai vorbit despre asta, dar mi se pare total anapoda ce se întâmplă pe-aici prin sud: cortegiul funerar claxonează, de scoală morţii, dom’le!
Pe la noi prin ardeal se claxonează la nunţi, adică ai motiv de bucurie, faci gălăgie că aşa este la petrecere, în timp ce la înmormântări se adoptă o ţinută sobră, linişte care aduce a moment de reculegere, respect în tăcere. Bine, sunt şi cazuri în care există fanfară, dar cu muzică de mort, nu de veselie (ştiţi refrenul: tam-ta-ra-ram tam ta-ra ra-ra ra-raaaam…).
Aici, taman de-andoaselea! Ăştia se bucură că duc mortul la groapă! Trecând peste nervii de moment, mă refer pur şi simplu la principiu: claxoanele astea stridente vi se pare că seamănă cu bocitoarele? Păi atunci vi se pare, pentru că nu e aşa, sunt o lipsă de bun simţ la adresa celui trecut în eternitate!
