Nov 17 2007

Fiat 500 – Car of the Year 2008! De parcă ar fi o surpriză…

Ediţia din acest an “Maşina Anului în Europa” a fost una a extremelor: pariul a fost de genul “totul pe emoţie sau nimic”. Adică ori câştigă Fiat 500, ori nu mai contează.

Existau nişte şanse ca Ford Mondeo să iasă pe primul loc, dar, deh, băieţii cu sigla ovoidală au luat premiul anul trecut cu monovolumul sportiv S-Max – după părerea mea, un premiu politic, menit a promova imaginea schimbării Ford.

Fiat 500, însă, o merită. Cu vârf şi îndesat! Titulatura de “Maşina Anului 2008″, fireşte. Nu mi-a plăcut în mod deosebit cum arată, cum este înăuntru… Nu mi se pare o ofertă prea bună prin prisma preţului. Draq, nici măcar nu este aşa de simpatică. Dar, atunci când aud Fiat 500, clopotele bat puternic undeva în aminitirile din creier şi îmi comunică faptul că “fiatcincisute” este un termen foarte important în domeniul auto.

Aşa cum pentru unii “te-de-i” sau “passat, mâncatzash” reprezintă maşina în sine. Ah, să nu uit de “gipanul-din-care-îi-flegmez-pe-toţi-ceilalţi”. Sau de “maşina sport” care costă sute de mii de euro, dar creierul de babuin miliardar al mândrului proprietar nu înţelege ce reprezintă automobilul în sine.
Aşadar, premiul din acest an “Maşina Anului în Europa” a fost decernat pentru awarenessul ridicat al unei denumiri iconice. Oare o ultimă condescendenţă făcută tradiţionalismului în domeniul auto?

By oraan marculescu • auto • 0

Nov 17 2007

stand-up comedy – drog indicat în supradoze

În ultima vreme am urmărit mai multe showuri de genul ăsta, de la americani. Jeff Dunham şi păpuşile sale sunt pe primul lo în preferinţele mele, şi nu nepărat datorită poantelor. De fapt, poantele lui Dunham nici nu sunt aşa de reuşite toate, dar stilul cum le foloseşte face sarea şi piperul faţă de ceilalţi comedianţi.

Am mai observat ca şi la ei se plagiază din greu. Aceeaşi poantă spusă de mai mulţi nu este ceva neobişnuit. Numai că se pierde umorul dacă deja ai auzit gluma la alţii. Şi tot păpuşarul are câştig de cauză, datorită personajelor sale.

Dar cu adevărat înţepător de comic este să pui la frigare vedetele: Comedy Central Roast este, de departe, locul ideal pentru cârcotaşi. “We only roast the ones we love” este motto-ul lor – ceea ce înseamnă că tipii ăştia sunt ai draq de masochişti! Of course, totul poartă amprenta showbizului american, pus la punct în detaliu.

Mă întreb dacă la noi vedetele simandicoase ar accepta un show în care să îndure poante batjocoritoare dintre cele mai grele. Şi cred că nu este cazul, deoarece la noi nu sunt vedete, ci “vipane” în “gipane”, care îşi arogă statutul de zei şi au pretenţia ca muritorii de rând să le pupe picioarele – de fapt, aplică exact inversul lozincii “clientul nostru, stăpânul nostru”, ca încă multe magazine cu vânzătoare comuniste.

Ceea ce mă readuce la Dunham, cu ai săi Walter, Peanut, Jose on a stick & Co. Indiferent cât de usturătoare ar fi poantele sau, dimpotrivă, cât de nereuşite, păpuşile au un farmec aparte, pe care mi-l amintesc din vremea “Muppets”, de pe Sesame Street. Şi zău că îmi place să râd uitându-mă la ele.

Păcat de Divertis că au intrat în lumea comicului de larg consum – ani de zile i-am admirat pentru showurile inteligente. Acum… nici nu ştiu dacă mai avem comici de valoare. Şi e mare păcat, pentru că umorul inteligent ne-a făcut deştepţi în vremea comunismului şi imediat după. Măcar dacă umorul actual ar avea o faţă inocentă.

By oraan marculescu • entertainment • 0