Dec 29 2007
Autoshow 1-2 2008
Revista bilunară Autoshow is still alive şi… are un preţ turbo (what? idee de marketing a vreunui fan al celebrelor gume de după revoluţie?). Am ales-o pentru că e seară şi vreau să termin rapid cu “munca”.
De fapt, dacă mă gândesc mai bine, am ales-o pentru că are tot un Audi pe copertă, ca precedenta Autocar. Plus un calendar cu gagici şi maşini KIA – ei, cât de sexy poate fi chestia asta? Cred că invers proporţional cu preţul plătit de importator.
Dar nu suntem aici ca să criticăm afacerile revistei, ci conţinutul (boys, mai luaţi exemplu de pe la ProMotor în ce priveşte pictorialele, totuşi…). Un conţinut de… doi lei 
Pardon, 1,99 lei. Adică ieftin ca braga, deci merită, indiferent ce găsim în cele 68 de pagini, nu?!
Încă de pe copertă (cumplit de aglomerată şi neatractivă) ne dăm seama care sunt principalele subiecte. Plus că poţi răzui talonul lipit pe copertă… ce idee “originală”. Dar care ajută, probabil, la creşterea vânzărilor.
(uite un motiv pentru care nu mai îmi place presa scrisă – se consumă degeaba copacii şi se poluează atmosfera cu tuşurile de print pentru chestii pe care oamenii nici măcar nu le cumpără ca să le citească, ci pentru ca să câştige prostii. a vorbit ecologistul din mine)
Redactorul şef Teodor Ştefan are un spaţiu foarte mic pentru un editorial scurt şi la obiect. Metafora “cu aceeaşi cantitate de benzină în sânge” nu mă face să zâmbesc pentru că este, practic, reală, din cauza poluării provocate de maşini în marile oraşe. Interesant sumarul: nici nu ai zice că o revistuţă aşa de subţirică poate conţine atâtea subiecte. În porţii mici, desigur.
Ah, să nu uit: în editorial, primul subiect important menţionat este “prima fotografie oficială cu noua Skoda Superb”. Wow – are cineva o lupă? Pentru că, într-adevăr, apare pe pagina următoare, la dimensiuni de timbru şi abia vizibilă. Numai că nu reprezintă nici o surpriză, pentru că, pe internet, Skoda Superb a apărut de ceva vreme, mult mai lizibilă. 5-0 pentru internet în meciul cu revistele (unde 5 este numărul ştirilor “old news” din Autoshow)…
Ajungem la un eveniment drag APAR: Maşina Anului 2008 în România. Maşina lor, a celor din această asociaţie, nu cea care ar trebui să fie reprezentativă pentru o presă normală, fără divergenţe de orgolii sub lumina reflectoarelor. Oups, dar suntem în România, să revenim la anormal.
Aşadar, maşina anului în versiune apar este KIA c’eed. KIA? Hmm… KIA care apare pe calendar, KIA care apare în concursul de răzuit talonul de pe coperta revistei, KIA din analiza lui Dan Vardie… cum, nu avem KIA la test de anduranţă? Nu-i nimic, avem umflat în pene că această competiţie este aia legală în România, nu cea a concurenţei. Right, din nou bălăcăreală românească, să trecem mai departe.
Iarăşi ştiri “old news” şi neinteresante. În schimb, interviul cu şeful de design de la BMW (interviu realizat, cum altfel, de Dan Vardie) este neinteresant. Hmm… am făcut o eroare gramaticală cumva?
Ok, mă ia somnul citind prezentarea lui Audi A3 Cabrio şi nu este de vină ora la care scriu rândurile astea. Ci pentru că… it’s all about “old news”, again.
No way! O nouă competiţie după maşina anului? Autobest 2008, câştigată de Fiat Linea, în faţa lui KIA c’eed (no way, nu a câştigat KIA c’eed?). În fine, neinteresant, la fel ca şi interviul cu directorul lui Lamborghini. Pardon, a lui Tonino Lamborghini, care n-are legătură cu maşinile Lamborghini. Cine are răbdare, să-l citească pentru cultura generală – eu mi-am făcut timp trei minute. Sau două jumate…
Bun, am trecut şi de cele două pagini ale concursului şi am ajuns la pagina 14 – până unde pot concluziona că nu am avut parte de nimic notabil. Deci 20% din revistă am plătit degeaba. Bun, mai departe.
Mda, trebuie să îmi ţin în frâu rânjetul, pentru că vorbim de BMW 123d Coupe. Ei, na, aceeaşi maşină testată şi de Autocar. Cei de la Autoshow se arată şi ei nemulţumiţi de timonerie – dar nu doar în treapta a doua. La fel, obervaţii privind feedbackul direcţiei asistate electric, precum şi aspectul părţii frontale. Din nou, o oarecare obsesie pentru banalul, totuşi, sistem start/stop, dar măcar nu mai avem parte de aceeaşi zgârcenie în ce priveşte descrierea mai amănunţită a propulsorului şi ceea ce este el capabil. Autoshow acordă chiar o jumătate de steluţă în plus maşinii bavareze faţă de Autocar.
(mulţumiri din partea fanului BMW din mine…)
Uite că face şi Autoshowul test cu Mini Clubman, şi încă în versiunea Cooper S. Foarte fain, ce zice, ce zice? Păi cică se poate intra în maşină şi fără a rabata scaunul pasagerului – no kidding? O fi valabil pentru copii mici sau căţei, atunci când scaunul este avansat la maxim în faţă. Din nou obsesie pentru sistemul start/stop… Suspensie setată corect? Chiar şi pe drumuri netede e tare! Iar timoneria cutiei de viteze chiar nu e atât de precisă. Dar fiecare cu părerile lui, nu? Chit că unele sunt hilare: “pasagerii din spate nu pot ieşi prin dreapta (de parcă pot ieşi prin stânga, unde nu au uşa “clubdoor”!) dacă pasagerul faţă nu a decuplat centura” – e la mintea cocoşului, aşa că nici nu mai comentez.
Nu comentez nici vizita lui Dan Vardie la fabrica KIA din Slovacia, chiar e plictisitoare. Şi încerc să mă abţin şi de la comentarii misogine pe tema “despre frumuseţe, imaginile vorbesc de la sine” – citat din textul de prezentare al Oanei Turcu, poziţia 39 în Top 100 femei de succes în România. La rubrica “autoportret”, unde pe fotograf l-aş fi călcat cu X3-ul din dotare în locul doamnei din poză.
Din nou, nimic nou la rubrica “tuning”, ba chiar frustrant de anemică rubrica asta, unde imaginile ar trebui să fie extraordinare. Pe net sunt…
Uite un comparativ destul de serios: Hyundai i30 vs. Peugeot 308. Wow, pe patru pagini. Inteligibilă împărţirea pe destule pastile foto + caption, care dinamizează un articol scris la obiect. Ciudat sau nu, Peugeot 308 primeşte acelaşi număr de stele ca în Autocar, precum şi aceleaşi laude şi observaţii, mai mult sau mai puţin. Păcat că ultima parte a textului este obositoare – înşiruirea de motorizări şi niveluri de echipare îşi avea sensul într-un tabel.
Total fad scurtul test cu Ford Mondeo Wagon, în timp ce testul cu Seat Altea Freetrack nu prea are darul să lămurească potenţialii clienţi despre ce înseamnă această maşină.
Despre Subaru Impreza nu ştiu ce să zic… este pentru prima oară când întâlnesc aprecieri pozitive la adresa designului noii generaţii. În rest, numai de bine în ce priveşte justeţea articolului. Dar, aşa cum se vede şi pe maşina din poză, în presa auto se realizează “test drive” – “drive test” este pentru cei care dau examenul pentru permis. Poate sesizează chestia asta cei de la DTP, pentru denumirea rubricii…
Test de anduranţă cu Yaris – sounds yummy! Test de anduranţă de NUMAI 15.000 km cu o TOYOTA – sounds boring. Să fim serioşi, la ce rezultate concludente ne putem aştepta? Sau am putea fi neserioşi, remarcând că, deşi în poză apare un bărbat la volan, un aspect negativ este că tocurile au găurit covoraşul în dreptul pedalei de frână…
WOW! Poster A3! În mijlocul revistei! Ca în revistele de altădată! My god, chiar mai sunt puştani care cad de fraieri cu aşa ceva? (întreabă unul care încă se mai gândeşte dacă să-şi pună pe pereţi colecţia de astfel de postere adunate în liceu şi facultate…) Supercar? WTF, reclamă la revista cu acelaşi nume? A, nu, e doar o rubrică, având ca subiect o ediţie specială Porsche Boxster RS 60 Spyder. “Old news” şi chestia asta, plus că pozele arată mai bine pe monitor.
Din nou un raport dintr-un test de anduranţă, de această dată cu un Ford Focus. De care îmi amintesc dintr-un număr mai vechi… Quattroruote? Probabil la fel se va întâmpla şi acum. Oricum, prea puţin concludent şi acest test, axat pe lăudarea consumului redus (cum altfel la un diesel common-rail, utilizat preponderent în regim extraurban?!)
Ura, un nou comparativ, de data aceasta Mitsubishi Lancer vs. Toyota Corolla (comparaţie chiar bună). Wanna bet who’s the winner? Uf, am pierdut pariul, pentru că la test a participat şi maestrul Eugeniu Ionescu Cristea, aşa încât caracterul sportiv a avut un cuvânt mai greu. Oricum, concluziile articolului sunt foarte ok şi la obiect.
Hmm… Mitsubishi Concept ZT este, din nou, “old news”, în timp ce ştiruţele din categoria “top secret” îi lasă reci pe cei obişnuiţi cu “spy car” de pe internet. Pasionaţii de tehnică s-ar putea să acorde un oarecare interes sistemului de alimentare cu hidrogen pentru Honda FCX Clarity Concept, dar paginile de cadouri chiar nu ştiu pe cine să intereseze. La rubrica “moto” un model Voxan fără apealing, după care diverse subiecte din motorsport, dakar şi wrc, exclusiv pentru pasionaţi (deci nu eu).
Hopa, ce avem aici, un mic articol-prezentare-miniadvertorial cu şcoala de pilotaj a lui Titi Aur. 1000 de euro + TVA pentru “două zile de iniţiere/perfecţionare în pilotaj”? Scump halatul… dar măcar există. Hilară exprimarea “alături de membrii juriului maşina anului în românia, autoshow s-a înscris la cursuri” – păi probabil de aia a fost Titi Aur invitat de onoare la competiţia apar, ca să se dea oamenii ăia gratis la şcoala lui de pilotaj. Măcar au băgat la cap ce le-a arătat campionul nostru sau a fost o altă distracţie? Vai, iar m-a depărtat de la subiect spiritul meu caustic.
Uite o chestie cu adevărat inedită: o Dacie cu vise de Ford GT40! Un articol făinuţ, pentru orice vârstă. Scris de un inginer auto adevărat, Nicolae Cosmescu – care, fie vorba între noi, le cam dă peste nas multora dintre cei care se laudă că ştiu să scrie prin presa noastră auto. Prin comparaţie, modelul Lamborghini de la rubrica “retromobil” devine aproape insignifiant, dar există un public ţintă care, probabil, este cât de cât interesat şi de această pagină.
Mult mai mulţi vor fi interesaţi de paginile de piaţă auto, deşi promoţiile de acolo le găseşti pe toate gardurile, Autoshow neaducând nimic nou, iar scurta analiză a vânzărilor este… cum să spun mai delicat: pur şi simplu inutilă. Subiectul rubricii de second hand mi se pare prost ales, nefiind absolut deloc relevant pentru dinamica maşinilor rulate în România, în timp ce subiectul pentru costurile de întreţinere este chiar ok.
No, măi, uite că dăm nas în nas cu “profesioniştii Autoshow, care te învaţă cum să conduci sigur”. Nu ştiu de ce, dar am obsevat că deja, de câţiva ani, redactorii din unele reviste auto au mania de a apărea în poze, în ipostaze de superioritate, arborând un vedetism copilăresc şi cam de prost gust. Lăsaţi-i în aceste poze pe Grigorescu, Aur, Ionescu Cristea sau alţii asemenea lor. Ba chiar şi pe Vardie, că, deh, este cel mai cunoscut analist auto al României parcă.
Dar să revenim la subiect: aderenţa maximă. În primul rând, la demarajul de pe loc. Unde treapta întâi este “cea mai puternică dintre trepte” – da’ ce, a luat steroizi de este aşa forţoasă, frate? Şi la ce e bună “plecarea în forţă”? La liniuţe bănuiesc… Oricum, explicaţia că “motorul maşinii trebuie menţinut la o turaţie constantă între 2.500 şi 4.000 rpm” este pentru fanii NFS, care încă nu şi-au luat permisul. Ceea ce vrea să spună autorul este, probabil, că trebuie menţinută turaţia în zona turaţiei de cuplu maxim, pentru ca demarajul să beneficieze de resursele optime ale grupului motopropulsor. Turaţie de cuplu maxim care variază de la un tip de motor la altul.
A, maşina se pune violent în mişcare şi eliberezi ambreiajul doar jumătate? Păi fă mătăluţă asta cu o maşină de peste 200 CP şi te duci în service urgent cu ambreiajul ars. Şi da, la maşinile cu tracţiune integrală neapărat du motorul mai sus în turaţie, că sigur lanţul cinematic mai complex suportă mai bine “năvălirea” puterii la cele patru roţi. De aia se şi fac maşinile cu tracţiune integrală, să demareze bezmeticii în trombă la semafor, nu ca să le confere o motricitate mai sigură.
Dar cine sunt eu să îi corectez pe profesioniştii Autoshow, până la urmă? Că numai când mă uit la atitudinea lor din poze şi deja mă bag înapoi în cutiuţa mea…
Mai e o pagină de “magazin”, unde un nu ştiu cine râde de un Hummer militar care conduce hotărât în aglomeraţia din Irak. Lipsă de informaţie, tovarăşul: şi în Bucureşti la fel s-ar întâmpla, dacă ar fi zonă cu risc maxim de conflagraţie. De fapt, aia e modalitatea standard de a conduce pentru evitarea capcanelor. Mai bine ţine-te de bancuri, tovarăşu’, dacă se poate mai bune decât cel cu Ion.
—————————-
Concluzie: deşi este o revistă de 2 Lei, nu consider că Autoshow a ajuns de doi lei. Dimpotrivă, e mai mult decât m-am aşteptat de la revistuţa asta şi preţul este chiar onest. Dar, în competiţia cu internetul, nu văd rostul acestei publicaţii pe termen scurt. Şi asta pentru că mizează mult pe caracterul infotainment, mult mai bine dezvoltat pe internet (sau care ar trebui să fie mult mai bine dezvoltat pe internetul nostru). Aşa că îi acord nota 7, dar degeaba – autoshow.ro trebuie să devină noul brand.
—————————-
