Internetul muşcă rău din presa scrisă

În America sunt deja câteva nume importante de cotidiene care au trecut, cu arme şi bagaje, în online. În Europa danezii au dat startul cu cel mai important cotidian de business de la ei. Sârbu accentuează importanţa pe care o acordă noii firme Media Pro Interactiv, care se ocupă de tot ce înseamnă online. Iar utilizatorii de internet din România sunt din ce în ce mai multe milioane.

Web = pânză (în engleză). Ceea ce este perfect adevărat şi în realitate pentru cum s-a extins internetul. Ziarele încep să piardă teren, dar încă oamenii nu sunt chiar aşa de conştienţi, deoarece obiceiurile mor mai greu. Revistele încă mai au apanajul imaginii şi al faptului că răsfoitul paginilor încă mai are savoare. Dar nu pentru mult timp. Până şi televiziunea se mută pe internet. Draq, eu nu am televizor de vreo câţiva ani şi nici nu îi simt lipsa.
Internetul nu mai este doar un loc bun pentru desfăşurarea serviciilor, ci a devenit de ceva vreme telefonul fără fir al informaţiei. Cel puţin în domeniul auto, site-urile care conduc detaşat, ca trafic, sunt cele care se bazează pe rubricile de anunţuri. Doar promotor.ro se ţine tare prin partea de informare şi articole şi demonstrează că se poate. Cu suişuri şi coborâşuri, e adevărat, dar într-o continuă expansiune.

Oricum, în curând o să iau din nou la puricat revistele auto de la noi, cum am făcut-o şi anul trecut. Şi tare am impresia că voi fi foarte dezamăgit. Presa scrisă a intrat în linie dreaptă spre REMATUL jurnalisticii – rămâne de văzut în câţi ani îi vom cânta prohodul. Şi nu vorbim de decenii…

4×4 = adrenalină şi pasiune! vreau şi eu!

Deocamdată sunt în impas cu planurile pentru un Suzuki Jimny, dar ideea îmi colcăie încă în minte foarte vie şi stresantă. Mai ales de când i-am văzut la lucru, timp de trei zile, pe tipii ăştia din competiţiile off-road.

Doamnelor şi domnişoarelor, rândurile care urmează vă sunt dedicate. Pentru că aveţi dreptate în privinţa bărbaţilor. Care sunt:
- nişte porci, dom’le: le place să se tăvălească în noroi cu măgăoaiele alea 4×4 de mai mare groaza pentru gospodinele fane Ariel sau Bonux.

- nişte boi şi nişte măgari ce n-ai văzut, cucoană! Deşi traseul e prea greu sau obstacolele prea dificile, ei nu se lasă şi îi dau înainte ca măgarii şi trag la jugul inconştienţei ca nişte boi din tabloul lui Luchian

- nişte animale în toată puterea cuvântului atunci când sunt în natură şi se luptă cu greutăţile ei (după care normal că merităm şi noi o pălincă, un Jack, o ladă de bere…)
Deci, doamnelor şi domnişoarelor, cum să nu ne iubiţi când fenomenul 4×4 scoate esenţa din noi? Şi anume că suntem fraţi cu natura – în ciuda acuzelor diverse, cum că offroaderii ar dăuna mediului.

Aici îmi permit să fac o pauză şi să dau “fără număr” acele cuvinte cenzurate pe care le folosesc excesiv “Paraziţii” (Cheloo fiind un împătimit al offroadului). Să le dau celor care defrişează masiv pădurile, începând cu afaceriştii din parlament şi terminând cu pădurarii corupţi. Să le dau celor care ascultă manele la grătărele în pădure, iar apoi lasă în urma lor gunoi de se cruceşte şi Prigoană. Să le dau celor care îi acuză pe offroaderi de poluare, dar acceptă senini autobuzele şi camioanele hârburi, care trebuiau scoase de multă vreme din uz. Şi ar mai fi.

Am terminat pauza. Şi am terminat şi montajul imaginilor filmate la faţa locului în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică. Plus o grămadă de poze, sper grăitoare (pe care le-a făcut colegul Eugen).
După două roţi, trec direct la 4×4. Nu mă mai interesează maşinile normale, confortabile, sportive, luxoase. Vreau doar motorul meu şi un Suzuki Jimny. Pentru că ambele îmi oferă acea evadare din lumea “normală” în care trăim. Pardon, în care “trăim”.

P.S.

Foarte serios, cam toate cluburile de offroad din România organizează, în perioada sărbătorilor, raiduri prin sate uitate de lume, unde vor dona multe, într-un adevărat spirit creştin. Ceea ce, încă o dată, îmi dă dreptul să îi pun la zid pe detractorii fenomenului 4×4.