Jan 6 2008

Supercar dec. 07 – ian. 08

Numărul de final de an al Supercar aduce pe copertă milionarul Lamborghini Reventon – la fel ca şi TopGear (ceea ce ne poate face să ne întrebăm cine a fost primul: oul sau găina?). La fel ca şi TopGear, preţul este de 7,9 lei, care vom vedea dacă merită sau nu.

Ca o primă paralelă, dacă în cazul TopGear dai banii ăştia pe 229 de pagini, din care 31% reclame, situaţia Supercar este alta: doar 132 de pagini, din care 27% reclame. Asta pentru economiştii amatori de cifre.

Andrei Căciun are un editorial cam matur pentru imaginea revistei, dedicată mai mult băieţaşilor. Fac repede cap-compas, adică îl compar cu editorialul de pe ultima pagină, faţă de care primul editorial chiar are sens. Şi asta pentru că vorbeşte despre alegeri justificate în domeniul auto, faţă de Gologan care bate câmpii cu nutriţionism pentru avocaţi hipopotami şi audienţa OTV – fără absolut nici o legătură cu titulatura “omul şi maşina”.

Mai îmi atrage atenţia lista destul de lungă a redactorilor, printre care, surpriză, îl regăsim pe Răzvan Măgureanu, nu de mult cel mai cel, din postura de director al ams. Oare pişcă? Probabil nu aşa de mult, din moment ce nici Vardie, “adversarul de moarte”, nu mai este aşa de şef.

Pagina de “poştă” are un plus faţă de alţii: este premiată scrisoarea lunii. Şi mai are ceva. De fapt, nu are: răspunsurile insipide la aceste scrisori!

La fel cu restul suflării auto de la noi, printre primele subiecte abordate se numără Audi Cross Cabriolet Quattro, care nu aduce nimic nou (în afară de termeni precum “piezoinjectoare” sau “posttratament”). Ciudat că, pentru pastila cu planurile Audi, au fost preferate nişte desene în locul pozelor spion sau a randărilor pe calculator (pe care le găseşti peste tot pe internet). Paginile de ştiri – iar nimic interesant ca şi conţinut, ci doar ca şi layout.

Subiectul de pe copertă, Lamborghini Reventon, nu este o păcăleală, chiar dacă vorbim de un articol preluat din revista CAR, presupun: opt pagini, pe care nu am avut răbdare să le citesc (am încredere în stilul celor de la CAR, chiar dacă ar fi denaturat de traducerea şi adaptarea în limba română). Păcat că, la nivelul fotografiilor, suferă. Prin comparaţie, dacă arunc un ochi pe TopGear, în articolul cu acelaşi subiect, simt mult mai mult feeling. Chestie de gusturi, în definitiv, nu ai cum să fii obiectiv în cazul ăsta.

După furtună, urmează mărunţişurile, adică testele autohtone, cu modele pe care le-am văzut deja şi în celelalte reviste. Primul este Hyundai i30, al cărui număr B 69 WVG parcă dă mai bine într-o revistă mai de fiţe, mai ales că maşina este roşie. Totuşi, textul este cam plictisitor, chiar mai mult decât fotografiile.

Urmează Seat Altea Freetrack, despre care părerile sunt chiar foarte bune. Ale autorului despre maşină, nu ale mele despre articol. Nissan Note este o maşină mică, deci are parte de un testuleţ, nu neapărat fugitiv, cât mai degrabă corect raportat la spaţiul disponibil. După care urmează fratele Nissan Tiida, “Timida lui Nissan” – în sfârşit un titlu original pentru această maşină! Păcat că nu pot spune la fel despre articol sau, mai ales, poze.

Mitsubishi Lancer apare şi în Supercar, evident, fiind vorba despre primele impresii de la lansarea internaţională. Prime impresii să le zicem corecte, deşi se putea mult mai bine. Cum or fi stând treburile cu Renault Megane F1 Team R26? Peste aşteptări, deoarece se concentrează pe ceea ce trebuie: pilotaj şi senzaţii.

Urmează mici consideraţii despre Saab 9-3 facelift, de la lansarea noii game în Suedia, din care cel mai important lucru pe care îl reţin este introducerea (prea) lungă, fără legătură cu subiectul, dar şi faptul că Saab 9-3 primeşte un diesel de 1,9 litri sau o transmisie integrală XWD. În schimb, nu prea am reţinut nimic din testul telegrafic cu Renault Scenic Conquest.

În rubrica “people” apare Barry White, un american pasionat de restaurări şi customizare. Mă rog, o fi o chestie bună pentru cultura generală, deşi cu mult sub popularitatea băieţilor American Chopper. Next.

Hmm… istoricul lui Subaru? Pare mai mult ciudat decât interesant, dar merită pierdute nişte minute din viaţă pentru aşa ceva. Eu nu le voi pierde acum, aşa că dau repede paginile până la un comparativ de actualitate: VW Tiguan vs. concurenţa. Dar nu doar aşa, “versus”, ci un Tiguan “de teren” contra unii şi unul “de şosea” contra alţii. O idee chiar foarte bună la prima vedere.

Împărţit în două, articolul este scris de doi oameni, cu stiluri foarte diferite. Nu pot să nu apreciez stilul lui Măgureanu, profesionist şi obiectiv în comparaţie cu al celuilalt, care pare mai degrabă o relatare personală, fără legături prea mari cu presa auto. Cu toate acestea, brandul Supercar îmi spune că stilul ar fi trebuit să fie undeva la mijloc, iar concluziile mult mai bine fundamentate. Rămâne de apreciat cu adevărat ideea în sine a acestui comparativ.

Articolul despre design care urmează nu are sens să îl critic, pentru că domeniul este subiectiv prin excelenţă. Totuşi, remarc faptul că este mult prea sărac în imagini, un dezavantaj major faţă de internet. La fel, nici subiectul Caparo T1, tratat într-o manieră foarte originală nu îl pot comenta, deci voi trece la… analiză?

Da, chiar dacă de la Supercar ne aşteptăm numai la maşini de vis şi chestii şmecher, uite că suntem gratulaţi şi cu o analiză lungă, despre “drumurile noastre toante”. Presărat cu mini-interviuri ale unor figuri politice şi comentarii acide, până la urmă analiza asta îşi are locul ei în revistă.

Tot locul său în revistă îl are şi articolul “tehno”, despre tehnologii neconvenţionale, în prim plan fiind Mercedes F700. Material realizat într-un stil entertainment şi prea puţin infotainment. Ha, ha, hai că “ne-am râs” destul de antipoluare, să trecem la imaginea BMW. Mai exact, la articolul despre noul centru BMW Welt. Mă rog, cine vrea, pe mine mă interesează mai mult comparativul următor, pentru că despre BMW Welt ştiu deja destule.

Comparativ între Maserati GranTurismo şi Aston Martin V8 Vantage – bineînţeles, preluat dintr-o revistă străină (bănuiesc din nou CAR). Bineînţeles, îl parcurg fugitiv, prin imagini şi explicaţiile foto, că doar e tradus şi adaptat. La fel de rapid trec peste articolul strict de life-style, dedicat Girard-Perregaux, bun pentru cultura generală a fiţoşilor (pe mine nu mă pasionează ceasurile extravagante).

Şi ajungem la paginile de tuning, la fel de inutile şi palide ca în cazul celorlalte reviste. Dar Supercar are un as în mânecă, şi anume revista COX, deci rubrica “tuning” din revista mamă nu e un minus care să conteze.

La “second hand” suntem gratulaţi cu Honda NSX, un subiect aş zice foarte exagerat pentru o asemenea rubrică. Dar, de ce nu? “De ce?” ar merge la mini-editorialul lui Cristian Nedelcu, zeflemitor şi influenţat prea mult de realităţile bucureştene. Hai “să ne râdem” iar de exprimări: “De unde p… mă-sii au ăştia atâţia bani, bă?” se potriveşte mai mult unui blog.

Bun, după care eternele pagini de sport, care îi interesează pe prea puţini: despre Dakar Rally (care, apropo, a fost anulat în 2008), despre raliurile interne, despre WRC, despre Formula 1, câte puţin din fiecare. Tot pastiluţe primesc şi pasionaţii de moto (în paginile denumite pompos “superbike”), lăsaţi la urmă.

Am răsfoit rapid şi revistuţa de tuning COX, pe care chiar nu o pot critica. Interesează pe cineva ca stilul să fie concret? Normal că nu, e dedicată băieţilor de băieţi, având un stil agloemerat, pseudo-pictoriale cu tipe parcă luate din bordeluri, mult kitsch, mult tuning de tuning, aglomeraţie de poze şi info, reclame şi pezentări alambicate, interviuri şi opinii la mişto, anunţuri second hand şi prezentări de bombe… Una peste alta, o revistă care nu ştiu de ce este tipărită, pentru că locul ei este pe internet.

——————————-

Concluzie: chiar dacă subiectele tari sunt peluate din revistele serioase de afară şi chiar dacă materialele in-house nu sunt convingătoare, Supercar rămâne o prezenţă agreabilă printre revistele auto de la noi, dacă nu o comparăm cu cele serioase, îndreptate spre infotainment.

Este concurată foarte tare de TopGear şi mai puţin agresiv de ProMotor, fiind o alegere nu foarte justificată. Sincer, nu prea văd de ce să dau 7,9 lei pe Supercar (bine, cu atât mai mult nu aş da suma asta pe COX, dar na, recunosc, revistuţa asta are publicul ei, din care eu nu fac parte). În sine, ca o revistă pentru petrecerea timpului liber, din care nu te prea interesează să afli lucruri cu adevărat utile, Supercar e ok. Aş fi chiar tentat să îi dau un 8, dar nu văd motive pentru care să primească mai mult de 7. Iar COX nu contribuie cu nimic la nota asta.

——————————-

By oraan marculescu • REVISTE AUTO • 6