Feb 28 2008

FUCK U & your fucking cars!

Reîncepe războiul cu şoferii neatenţi, cu şoferii prea şmecheri, care trebuie să le demonstreze motocicliştilor că sunt stăpânii şoselelor, cu mitocanii invidioşi care caută motiv de bătaie.
S-au terminat înghesuiala şi plictiseala de la metrou, încep înghesuiala şi palpitaţiile din traficul bucureştean. Pentru că, finally, I’m back on two wheels, după ce am scos motorul de la revizia de primăvară.

I’m happy. Vă doresc tuturor sa fiţi aşa!

P.S.

Îmi dedic melodia lui Queen, “Ride the wild wind”

By oraan marculescu • life = viatza • 1

Feb 26 2008

prima şedinţă de bloc – din postura de şef de bloc…

UPDATE 2:

După cum m-am aşteptat, nu s-a întrunit jumătate din numărul de locatari, aşa că am reprogramat şedinţa pentru joi. Surpriza este că legea ne permite ca, la adunarea reconvocată, să nu mai ţinem seama de regula de vot jumătate plus unu din numărul de locatari, ci de jumătate plus unu din numărul celor prezenţi. Care vor fi tot cei de azi (plus vreo câţiva care, din curiozitate măcar, vor veni şi ei…)

Probleme sunt cam multicele: de la marii restanţieri, care vor fi somaţi, până la schimbarea uşii şi punerea interfonului, trecând prin renovare, program de linişte, pubele, reparat conductă apă rece, etc etc etc… Să vedem cât mă ţin nervii

UPDATE:

Sunt pregătit, să vedem dacă se adună lumea. Dacă nu, legea are şi surprize…

+++++++++++++++++++++++++

Sunt curios ce o să se întâmple, în ciuda reticenţei celor care mă cunosc: “de ce te-ai legat la cap fără să te doară?”. Păi dacă nu se leagă nimeni la cap, pentru că oamenii sunt comozi, se tem de responsabilităţi…

Să vedem dacă deviza mea “ca să îmi meargă mie bine trebuie să ne meargă bine la toţi” va avea un rezultat pozitiv. E destul de greu să îi urneşti pe oameni, să te iei de piept cu marii datornici, să impui nişte reguli de bun simţ şi conlocuire în bune condiţii.

Poate nu fac faţă – no problem, mă dau la o parte, nu mă ţine nimic legat de “jobul” ăsta (pe care îl prestez, oricum, gratis).

Dar sunt curios dacă marţi (pentru că marţi am stabilit şedinţa) voi da de cele trei ceasuri rele

By oraan marculescu • life = viatza • 0

Feb 25 2008

Sexul vinde? No way, tot preţul e mai tare. Sau reducerile, mai exact

Din categoria “ce reclame am mai văzut la metrou”, mi-a venit să mă leg de următoarea:

De ce mi-aş lua Ariel? Pentru reducerea de 15% a preţului? Păi pun pariu că la magazin, dacă mă uit şi la alţi detergenţi, o să văd preţuri similare sau chiar mai mici. Unde este atuul, plusul de calitate care să mă facă să îl cumpăr? Eu chiar cumpăr detergent!

Să îl încerc pentru că e mai ieftin cu 15%? De ce o fi mai ieftin? O fi şi mai bun sau la fel? Presupun că la fel, că doar nu sunt nebuni să investească în upgrade, dar să vândă produsul mai ieftin… Şi, dacă este la fel, atunci rămân la Bonux.

By oraan marculescu • life = viatza • 0

Feb 25 2008

Asimov – compendiu de cultură generală

M-a lovit strechea din nou cu SF-ul. Am devenit iar avid să citesc ciclul “Fundaţiei” de Asimov.

Şi… am ajuns la o soluţie ieftină ca bani, dar nu îmi dau seama cât de ok în general: cărţi pe net. Adică un word cu nu ştiu câte pagini. Cam ciudat să nu răsfoieşti o carte, să nu simţi paginile şi mirosul lor…

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre viziunea lui Asimov, de la jumătatea secolului trecut. Mă amuză că nu a putut depăşi nişte limite ale cunoaşterii. De exemplu, în capitala unui imperiu de 25 de milioane de lumi, în anul două zeci de mii şi nu ştiu cât, încă există un fel de tren pe pernă magnetică, denumit expres.

C’mon! Păi în viitorul ăla deja trebuia inventată teleportarea din Star Trek, zău aşa. Sau calculatoarele – păi deja în anul 2000 avem mini-computere. În anul 20.000 ar trebui să fie minicipuri care cresc direct în creier… Mă rog, dacă e să râdem de ceva, am putea să ne amuzăm pe seama lui Jules Verne, cu ale lui născociri hilare, de genul tunului care aruncă trenul spre lună.

Însă bottom line este altul: suntem tributari cunoştinţelor din mediul înconjurător. Oricât de open minded am fi şi oricât de inovatori ne-am putea considera, jucăm după nişte reguli bine scrise. Avem înţelegerea şi percepţia limitată.

Câţi dintre cunoscuţii voştri nu aţi auzit spunând “aşa ceva este imposibil să existe”. De ce? De ce să nu poată exista? Pentru că e vorba de alte reguli decât cele cunoscute? Universul este sau nu infinit, dar cu siguranţă este peste capacitatea noastră de înţelegere ca dimensiuni. Ei, şi cum draq să fim noi singurele fiinţe care gândesc în universul ăsta atât de mare.

Şi de ce să existe doar lucrurile pe care le conştientizăm noi, după regulile lumii şi societăţii noastre? De ce să nu existe pe vreo planetă Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana sau pe alta monştri inimaginabili sau, din contră, creaturi extraordinare şi fenomene de neînţeles?

Poate pentru că avem programată în noi o teamă intrinsecă de necunoscut. Care ne blochează capacitatea de înţelegere, deci de acceptare. Care ne ţine prizonieri în lumea noastră mică şi meschină. Meschină pentru că avem impresia că trebuie să găsim orice modalitate de a trăi cumva, meschină pentru că ajungem să găsim explicaţii pentru orice acţiune facem împotriva regulilor de bun simţ de bază.

Omul superior animalelor? Unii oameni or fi aşa, însă umanitatea per ansamblu devine din ce în ce mai sălbatică şi mânată de instincte cultivate de societate.

Ori greşesc eu, ori Asimov nu a prevăzut aşa ceva. Dar a venit cu o idee interesantă: psihoistoria, care se ocupă, de fapt, de manipularea maselor. Cumva, simt că are dreptate şi, că acum foarte mulţi ani, mii, zeci de mii, poate sute de mii, ceva sau cineva ne-a trasat calea de urmat. Pe care acum o numim destin şi nu o înţelegem. Complicat şi SF-ul ăsta…

By oraan marculescu • life = viatza • 0