Feb 25 2008
No kidding! Nici nu ştiu cum de am fost pe fază să imortalizez momentul, la cât de mirat am rămas. Ok, avea semnul de taxi de deasupra acoperit, semn că nu era în exerciţiul funcţiunii, dar… tot weird rămâne.
Feb 25 2008
Din categoria “ce reclame am mai văzut la metrou”, mi-a venit să mă leg de următoarea:
De ce mi-aş lua Ariel? Pentru reducerea de 15% a preţului? Păi pun pariu că la magazin, dacă mă uit şi la alţi detergenţi, o să văd preţuri similare sau chiar mai mici. Unde este atuul, plusul de calitate care să mă facă să îl cumpăr? Eu chiar cumpăr detergent!
Să îl încerc pentru că e mai ieftin cu 15%? De ce o fi mai ieftin? O fi şi mai bun sau la fel? Presupun că la fel, că doar nu sunt nebuni să investească în upgrade, dar să vândă produsul mai ieftin… Şi, dacă este la fel, atunci rămân la Bonux.
Feb 25 2008
M-a lovit strechea din nou cu SF-ul. Am devenit iar avid să citesc ciclul “Fundaţiei” de Asimov.
Şi… am ajuns la o soluţie ieftină ca bani, dar nu îmi dau seama cât de ok în general: cărţi pe net. Adică un word cu nu ştiu câte pagini. Cam ciudat să nu răsfoieşti o carte, să nu simţi paginile şi mirosul lor…
Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre viziunea lui Asimov, de la jumătatea secolului trecut. Mă amuză că nu a putut depăşi nişte limite ale cunoaşterii. De exemplu, în capitala unui imperiu de 25 de milioane de lumi, în anul două zeci de mii şi nu ştiu cât, încă există un fel de tren pe pernă magnetică, denumit expres.
C’mon! Păi în viitorul ăla deja trebuia inventată teleportarea din Star Trek, zău aşa. Sau calculatoarele – păi deja în anul 2000 avem mini-computere. În anul 20.000 ar trebui să fie minicipuri care cresc direct în creier… Mă rog, dacă e să râdem de ceva, am putea să ne amuzăm pe seama lui Jules Verne, cu ale lui născociri hilare, de genul tunului care aruncă trenul spre lună.
Însă bottom line este altul: suntem tributari cunoştinţelor din mediul înconjurător. Oricât de open minded am fi şi oricât de inovatori ne-am putea considera, jucăm după nişte reguli bine scrise. Avem înţelegerea şi percepţia limitată.
Câţi dintre cunoscuţii voştri nu aţi auzit spunând “aşa ceva este imposibil să existe”. De ce? De ce să nu poată exista? Pentru că e vorba de alte reguli decât cele cunoscute? Universul este sau nu infinit, dar cu siguranţă este peste capacitatea noastră de înţelegere ca dimensiuni. Ei, şi cum draq să fim noi singurele fiinţe care gândesc în universul ăsta atât de mare.
Şi de ce să existe doar lucrurile pe care le conştientizăm noi, după regulile lumii şi societăţii noastre? De ce să nu existe pe vreo planetă Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana sau pe alta monştri inimaginabili sau, din contră, creaturi extraordinare şi fenomene de neînţeles?
Poate pentru că avem programată în noi o teamă intrinsecă de necunoscut. Care ne blochează capacitatea de înţelegere, deci de acceptare. Care ne ţine prizonieri în lumea noastră mică şi meschină. Meschină pentru că avem impresia că trebuie să găsim orice modalitate de a trăi cumva, meschină pentru că ajungem să găsim explicaţii pentru orice acţiune facem împotriva regulilor de bun simţ de bază.
Omul superior animalelor? Unii oameni or fi aşa, însă umanitatea per ansamblu devine din ce în ce mai sălbatică şi mânată de instincte cultivate de societate.
Ori greşesc eu, ori Asimov nu a prevăzut aşa ceva. Dar a venit cu o idee interesantă: psihoistoria, care se ocupă, de fapt, de manipularea maselor. Cumva, simt că are dreptate şi, că acum foarte mulţi ani, mii, zeci de mii, poate sute de mii, ceva sau cineva ne-a trasat calea de urmat. Pe care acum o numim destin şi nu o înţelegem. Complicat şi SF-ul ăsta…
Feb 25 2008
Este al doilea an în care voi călări Kawasaki-ul meu şi nu mă interesează să îl schimb, indiferent de “sfaturile” şi “atenţionările” celor din domeniu: “peste un an o să vrei sportivă de 1.000 cmc”.
No way, mie îmi place motorul meu şi I donţt have a death wish.
Aşa că marţi îl duc la service, pentru controalele de rutină şi schimburile de consumabile. Uleiul şi filtrul e clar că vor fi schimbate, să vedem cum stăm cu lichidul de frână şi cel de răcire. Pe urmă mai trebuie probabil schimbate plăcuţele de frână pe faţă şi tamburul de frână pe spate (sau poate nu, pentru că nu am exagerat niciodată).
Ar mai fi un punct sensibil cauciucurile, dar îmi amintesc că sunt încă în condiţie foarte bună. Bujiile cred, totuşi, că ar trebui să le schimb, bateria însă cred că e încă foarte ok.
Altceva? Nu prea ar mai avea ce să fie altceva, pentru că modelul Kawasaki ER5 este printre cele mai fiabile motoare.
Aşa că abia aştept ziua de miercuri! Când voi lua motorul din service. Şi… the story will go on.
Feb 25 2008
Ia uite, dom’le, unde apare numele meu: pe forumul celor de la computergames, unde userul .indie. întreabă de mine, mirându-se de ce am nu ştiu câte linkuri spre “mizeria” de promotor?
Deci, mister, în primul rând e vorba de promotor.ro. În al doilea rând nu e o mizerie – măcar argumentează, nu arunca aşa cuvintele. În al treilea rând, nu există un alt site auto în România unde să pun link ok – deci, pentru ilustrarea subiectelor, mă folosesc de promotor.ro, pentru că, în al patrulea rând, lucrez acolo şi ştiu cu ce se mănâncă.
Şi uite, că BlackLord mi-a citit CV-ul! Wow, dude, lucrezi la vreo firmă de recrutare pe unde am fost să mă angajez? Sau pe la e-jobs sau bestjobs, pe unde mi-am completat şi io CV-ul, ca tot omul? Sau mai degrabă la Antena 1, că ai informaţii în avanpremieră: “intraţi mâine pe antena la ora 10:00″… reclamă ieftină pe forum 
măcar primeşti bonus pentru asta?
… din categoria să ne luăm de oameni, fără discernământ, că doar avem un alias pe forum şi nu trebuie să ne cenzureze bunul-simţ şi logica… Bine, să zicem că în cazurile de mai sus nu am fost înjurat, dar îmi amintesc de câteva răspunsuri pe blog, pe care le-am cenzurat din cauza limbajului, nu pentru că nu suport critica.
Bun şi internetul ăsta la ceva – dă şi fugi la adăpostul anonimităţii