good-bye moto :( :( :(

Cu nespus de mult regret în suflet va trebui să renunţ la “cariera” de motociclist, din motive medicale. Şi va trebui să renunţ şi la dragul meu căluţ Kawasaki ER 5 Twister, care mi-a adus anul trecut multe clipe faine în viaţă.

moto-oraan-final.jpg

“Vinde-l şi ia-ţi maşină!” mi-au spus aproape toţi cunoscuţii. Uite că vă puteţi bucura, nenorociţilor, o să îl vând! :( Forţat de împrejurări, o să vă dau satisfacţie. Totuşi, îmi doresc să ajungă pe mâini bune, la cineva care să aibă grijă de el şi să vadă viaţa pe motor ca şi mine: relaxată, pasionantă şi cu sentimentul de libertate.

Deci, dacă există interesaţi cu adevărat, pot fi contactat pe mail (oraanmarc@gmail.com) sau la telefon (0749.02.02.18). Mai ales că motorul a fost pregătit tehnic pentru sezonul ăsta de la A la Z (mai sunt de rezolvat câteva mici detalii ţinând de look, pentru cei care sunt pretenţioşi).

În caz că nu apar oferte, l-oi “arunca” în arena anunţurilor… unde sper să nu ajungă doar o afacere.

Încerc să aplic motto-ul: “Nu fi trist că s-a terminat, bucură-te că s-a întâmplat”. Dar e greu, of!

delicatese din ultima vreme

Pentru că nenea doctorul mi-a recomandat să ţin regim cel puţin şase luni, am început să îi înţeleg pe alcoolicii sau fumătorii care fac eforturi pentru a scăpa de vicii. Viciul meu fiind ciocolata, care mi-e interzisă de o lună (mă rog, aş putea încălca porunca, cine mă opreşte – ei, ba bine că nu, chiar conştiinţa mă opreşte, aşa că salivez în continuare…).

Mâncare de regim mai înseamnă şi fără grăsimi. Adică de o lună de zile sunt numai pe carne de pui (supă şi chestii la grătar) sau peşte (mai răruţ că-i mai scumpuţ). Măcar e bine că am reuşit să depăşesc senzaţia aia de foame continuă din primele două săptămân.

Şi pentru că trebuie să ne adaptăm, am descoperit o chestie faină pe care o face o pizzerie din zonă: salată de crudităţi, la care se adaugă un fel de pâine de pizza. Mama mia! Super bună şi la un preţ foarte decent. O combinaţie care, pe lângă că îmi place, îmi mai şi ţine de foame. Trebuie cât mai repede să mă apuc să fac şi eu chestia asta :)

filme: Vantage Point

Că tot avem summit NATO şi vine Bush pe la noi, zilele astea rulează pe la cinematografe un film cu un subiect hot: atentat terorist cu răpirea preşedintelui USA. Oleee… pentru că acţiunea se petrece la Salamanca (am fost pe-acolo, superb orăşelul), în Spania.

Mă rog, trecem peste Dennis Quaid, cam bătrânel… trecem peste finalul happy, că aşa e la Hollywood… trecem peste erosim şi câteva chestii previzibile, ca să fie uşor de îngurgitat filmum.

Şi ajungem la regie, care a fost f ok pentru un film de acţiune, deoarece suspansul a fost ţinut în 80% din timp – atât datorită acţiunii propriu-zise de pe ecran, cât şi datorită viziunii cinematografice, prin surprinderea aceluiaşi interval de timp din mai multe puncte de vedere (ha, traducerea în română a titlului filmului e cam naşpa…).

Şi mai ajungem la ceva: planul pus la cale de terorişti, cu ajutorul tehnologiilor ultra-moderne şi a fanaticilor uşor de fraierit să se transforme în bomber-man. Ceva de genul: vedeţi, oameni buni, cât de bine organizaţi sunt teroriştii? Hai, fiţi buni şi daţi-ne mână liberă să vă tranformăm în oile noastre – foaaaarte aproape ideea asta de Zeitgeist, dacă mă întrebaţi pe mine.
Nu mă miră că Bucureştiul va fi blocat în zilele astea de summit. Nu m-ar mira nici să aud de vreun atentat, ce naiba, trebuie să trăiască şi mass-media din ceva. Şi, cu riscul de a năvăli peste mine serviciile secrete, trebuie să admit faptul că, dacă cineva i-ar veni de hac lui Bush zilele astea în România, ţara noastră ar deveni, pentru mai bine de trei sferturi din globul pământesc, un punct de referinţă. Oriunde te-ai afla şi ai spune “sunt român”, 90% dintre oameni te-ar privi cu simpatie.

Restul de 10% ar declara război României, ţara aia de lângă Marea Caspică şi cu capitala la Budapesta. V-aţi prins, ăia 10% sunt texanii mari amatori de Bush, mitraliere şi aruncat lassoul. Numai că şi noi îi avem pe Dracula, Terente şi mioriţa, băi, fraierilor. Ia, marş înapoi la vacile voastre de peste ocean şi cioku mic cu dominarea mondială.

puştiule, vrei să fii vedetă?

Din ciclul “ce reclame mi-au mai atras atenţia la metrou”, un panou subversiv m-a făcut să îi fac o poză.

Bine, nu panoului în sine, ci mesajului: “Oricine poate fi vedetă”. Care se referă la copii.

reclama-vedeta.jpg

Ok, se mai miră cineva de impresiile pe care le are tineretul din ziua de azi, când strategii de marketing de genul ăsta le inoculează visele de a deveni vedete? După care dezamăgirile şi frustrările că nu au devenit îi conduc spre alte minuni bune de creat filme psiho sau, de ce nu, horror…

Mai mult decât atât: poza în sine arată un picior de copil care coboară dintr-o limuzină. Instantaneu mi-a venit în minte paralela cu spotul tipului care iese la curve şi opreşte maşina în dreptul unui copil – campania împotriva abuzului sexual al copiilor.

Băi, până la urmă ideile de reclame au vreo limită?

Jaguar XF va fi maşină de fiţe. pardon, de modă…

Lansare la Club Fratelli, în Bucureşti. Plin de… lume bună (mă rog, costume, dichiseală, vedetism, tinere promiţătoare şi mai puţin tinere ieşite de pe firmament, etc – u got the picture, dacă ştiţi ce e ăla club de fiţe). Continuăm. CITESTE MAI MULT…