unu mai offroadăresc!

De-abia aştept să mă duc pe coclauri, în munţi, cu tipii din clubul 4×4. Mult mai interesant decât să merg la mare sau să-mi fac o minivacanţă prin Grecia sau Viena, ca tot românul hămesit să iasă în Europa, că deh, de amu e european şi emancipat (… cum draq ajung tot timpul numai la critici de astea?…)

Voiam să merg cu motorul, dar se anunţă vreme urâtă pe sâmbătă şi duminică, aşa că voi fi parazit prin maşinile celor care merg acolo. Dacă încă nu am Jimny, ce să-i faci… poate vine şi el cât mai sunt în putere :)

Ciudat, am remarcat faptul că mulţi dintre cei loviţi de microbul offroad au şi motociclete. De fapt nu este ciudat, pentru că aceste două fenomene au în comun sentimentul de libertate, adrenalina, unitatea… Sunt un fel de tasta “escape” din cotidian, din mediocritate, din convenienţe.

Ha! Şi o să fiu departe de calculator pentru patru zile! Victorie!!! Fuck u internet and PC! Deşi tot la voi o să mă întorc, precum un sclav modern al lumii IT…

back from Paşti

Mama mia, am condus Loganul ăsta pe GPL să îmi ajungă pentru toată viaţa de asemenea maşini! Bine, nu e în sens peiorativ, pentru că am ajuns să apreciez maşina naţională: este un mijloc de transport bun, ieftin şi al naibii de spaţios.

Mă aşteptam să mă rupă drumul de la Sighet la Bucureşti. Dar nu a fost aşa, Loganul MCV GPL comportându-se peste aşteptări (şi idei preconcepute…). Nu înseamnă că am devenit fan Logan – tot locul dreapta spate îl prefer. Dar e clar o maşină care îşi merită banii, numai bună pentru drumurile româneşti şi familiile de români.

Gata, la culcare, că mi-s cam obosit după doişpe ore de condus. Mâine concluzia testului de consum cu Dacia Logan MCV GPL. Nu aici, pe promotor.ro! :)

logan gpl – maşina “de serviciu” pentru Paşti

M-am legat la cap cu un Logan MCV pe GPL, cu care o să merg acasă de Paşti şi o să îi fac un test de consum.

Am stat vreo câteva ore să fac nişte calcule… şi mi-a ieşit că maşina este ceva mai ok decât o motorizare diesel. Nu cu mult. Asta în teorie. În practică, s-ar putea să îmi placă mai mult cum merge motorul decât dieselul, la care în primul rând mă deranjează că nu e liniar şi e zgomotos (tractoraş). Dar s-ar putea să mi se pară că trage cam greu cu GPL…

În fine, o să încerc să mă pun în pielea unui potenţial client care ar fi interesat de aşa ceva. Pentru că, altfel, cu 11.000 de euro eu mi-aş face un Jimny offroad :)

Miercuri iau maşina – my god! Primul hop va fi traversarea Bucureştiului cu ditamai autobuzul. De pe motor pe Logan MCV nu prea e o trecere confortabilă psihic. Dar, na, trebuie făcută şi asta.

ce e joc şi ce realitate?

Până acum câţiva ani, jocurile pe calculator mi se păreau faine, interesante, interactive, instructive, entertaining… până am ajuns la concluzia că înseamnă pierdere de vreme şi dăunează sănătăţii dacă ajung să creeze dependenţă (de obicei, jocurile de strategie sunt cele mai prăpăstioase). Nu mă leg de shootere, cu alea e altă mâncare de peşte – poate chiar mai rea pe moment.

Să revenim la alea de strategie. Principial, trebuie să te dezvolţi, după care să te lupţi şi să învingi adversarii. Teoretic, e ca la şah. Practic, îţi creează un mod de a gândi. Şi aici cred că este pericolul: majoritatea celor care joacă jocuri de strategie sunt tipi cu IQ bun, dar, totodată, sunt şi foarte tineri şi foarte uşor influenţabili.

Spre exemplu, jocul triburile.ro, pe care am intrat din curiozitate şi am rămas deoarece e simplu şi nu îmi consumă energie cum o face un heroes sau age of empires. Ei bine, Triburile e simplu la prima vedere doar. Trebuie să îţi dezvolţi un sat – numai că nu eşti singur, mai sunt nu ştiu câţi pe lângă tine. Eu m-am angrenat în upgrade-ul clădirilor şi dezvoltarea încet şi meticulos.

Dar nu am creat deloc trupe… Asta până la primul atac al unuia care, după aceea, s-a scuzat, deoarece credea că este un sat părăsit. Whatever, după raid a reînceput dezvoltarea. Numai că acum am început să îmi fac şi armată. Ah, am uitat să precizez că am primit nu ştiu câte invitaţii să mă alătur diverselor triburi. Invitaţii pe care le-am reuzat, pentru că mă consider solitar. Bravos… numai că acum unul vine peste mine cu nişte armate de nu ştiu cum o să o scot la liman.

Până la urmă, e doar un joc, nu mor dacă am pierderi mari :) DAR… e un joc-pericol. Pentru că toţi ăştia care îl joacă ce învaţă? Că îţi este bine dacă intri în tagmă cu unii şi îi devalizezi pe alţii. Adică mai presus de binele comun este binele propriu, cu atât mai mult dacă omori capra vecinului. Şi faza asta o învaţă puştanii… deci de ce să mă mir că principiile de bază ale bunului simţ sunt încălcate atât de uşor de oameni?

… nu pot să nu mă gândesc la sforarii care urzesc atâtea comploturi în lume. Cred că masonii şi alţii asemenea lor au impresia că Terra este un imens videogame de strategie. Numai că aici o mierleşti cât se poate de real…

what a feeling cu motorul!

După o pauză cam lunguţă, datorată temerilor cu discopatia cervicală, iată că lucrurile s-au mai limpezit, iar verdictul doctorilor este, până la urmă, că nu am nimic grav, să trebuiască să renunţ la motor.

Şi azi, duminică, a fost o zi numai bună de ieşit pe două roţi, aşa că… m-am conformat. Am tras o fugă şi pe la salonul moto de la prisma 2, de unde m-am făcut cu o pereche de mănuşi la superofertă, că tot împachetau oamenii după un event cam nereuşit (părerea multora).

Ciudat că nu am păţit nici o chestie în traficul din Bucureşti şi pe DN1, mă aşteptam să fie destui care să mă tracaseze. Dar ori a fost o zi lipsită de fraieri şi jmecheri (cel puţin pentru mine), ori campaniile de sensibilizare a opiniei publice referitor la motociclişti chiar au efect.

Anyway, the feeling is so fucking great on two wheels! Have a nice summer, bikers all over the world!