Apr 15 2008

“jimny?! ia-ţi mai bine maşină serioasă” – no really? adică Suzuki Jimny nu este maşină serioasă?

Ba este mai mult decât serioasă pentru mine. Şi o voi demonstra.

În primul rând, la ce mi-ar trebui o maşină – doar pentru că are toată lumea şi a devenit un fel de declaraţie a statutului la care a ajuns românul? Dacă aş vrea o maşină utilă (termen relativ) şi ieftină, mi-aş lua Dacia Sandero. Dacă aş vrea o maşină pe gustul meu, mi-aş lua un BMW M Coupe (ăla albastru, care apare sus în homepage ), dar nu am bani de el, aşa că… pas.

Ca mijloc de transport în capitală, nimic nu se compară cu motorul (ha, pe care nu îl mai vând!). Poate doar metroul, dacă ne referim strict la timpul în care parcurgi distanţa între două puncte. Metrou care, oricum, înlocuieşte motorul iarna sau pe vreme nasoală. O maşină în traficul ăsta şi prin gropanele astea? Nu, mersi, am nevoie de neuroni încă multă vreme de acum înainte, nu am chef de doza zilnică de stres, de cheltuielile inutile cu combustibilul consumat aiurea şi de teama că mă acroşează careva sau îmi sparge geamul din te miri ce motiv.

Bun, hai că am ajuns la Suzuki Jimny = “cel mai mic offroader serios din lume”. Hahaha… cum să fie offroader serios când e aşa mic? Aşa bine! Pentru că este făcut după o reţetă oldies but goldies: şasiu separat, cutie de transfer, tracţiune integrală cuplabilă manual.

Mă rog, în offroad ar fi mai ok un motor diesel, cu un cuplu bun la turaţii joase, dar asta se aplică mai mult în cazul maşinilor de teren mari, care vin şi cu o masă considerabilă. Jimny, însă, are o masă de o tonă doar, aşa că motorul pe benzină de numai 1,3 litri nu are prea mult de luptat. În funcţie de perioada de fabricaţie, el poate dezvolta 80 CP (varianta cu un singur ax cu came), 82 CP (varianta 16V) sau 86 CP (varianta VVTi, cu sistem de distribuţie mai modern).

Eu vreau motorul de 82 CP, fabricat între 2000 şi 2005: este mai bun decât ăla de 80 CP (mai ales la cuplu) şi este mai puţin pretenţios decât cel de 86 CP (totuşi, pentru 1,3 litri puterea asta mi se pare cam mare, deci motorul este cam forţat). În plus, cutia de transfer are comandă manuală, de la al doilea levier (stilul clasic), faţă de motorul de 86 CP, unde comenzile au devenit nişte butoane… deci acţionare electropneumatică, deci teamă mai mare în ce priveşte fiabilitatea comenzilor.

Pe urmă, vreau caroseria închisă. În primul rând pentru că este produsă în Japonia, nu în Spania, precum cabrioletul (o fi maşina japoneză, dar nu prea am încredere în europeni…). În al doilea rând, este mult mai practică all-season şi, după părerea mea, maşina arată mai ok. În al treilea rând, geamurile din spate şi prelata versiunii cabrio duc vizibilitatea spre zero şi este mai probabil să apară probleme cu etanşeitatea. În al patrulea rând… in case de doamne feri cine ştie ce răsturnare, am încredere mai mare în plafonul din metal.

Versiunea cu motorul de 86 CP, care a apărut în 2005, este un facelift al lui Jimny. Facelift care a însemnat modificarea spoilerului faţă – de fapt, coborârea lui mai aproape de sol. Error dpdv offroad! Pentru că unghiul de atac scade simţitor şi farurile de ceaţă sunt mai expuse. Unde mai pui şi jantele mai fancy, care sigur nu rezistă la lovituri şi zgârieturi. În stânga (cel roşu), modelul dinainte de 2005, iar în dreapta, modelul după 2005.

A… dar marea schimbare este la interior! Planşa de bord redesenată complet, de zici că eşti într-un Suzuki Swift mignion. Fuck off, nu mă interesează volanul “sport”, plasticele mai bune, comenzile rotunde ale climatizării şi accesibilitatea mai bună a radioCD-ului.

Jimny 2000-2005 este suficient de civil la interior cât să facă o superdiferenţă faţă de cam spartanul Suzuki Samurai. Volanul e cam mare, dar poate fi înlocuit cu unul mai bun, de ce nu? Şi să nu uit de levierul cutiei de transfer (între scaune)! Nu butoane…

Dacă tot am ajuns la comparaţia cu Samurai, se pare că un minus al lui Jimny ar fi costurile ceva mai mari de reparaţie – în cazul utilizării intensive şi fără milă în teren accidentat. Right, asta rămâne de văzut. În schimb, Jimny are suspensie cu arcuri elicoidale, ceea ce este un extraordinar avantaj faţă de arcurile foi ale lui Samurai, atât în ce priveşte confortul pe şosea, cât şi manevrabilitatea în off-road.

Ah, dar nu am comparat Jimny cu o “maşină normală” sau “serioasă”. Să zicem că asta ar fi Dacia Sandero. Nu am nimic cu noul model autohton, ba chiar îl recomand oricui vrea o maşină nouă, ieftină şi suficient de utilă şi dotată. Însă Suzuki Jimny se descurcă mai bine în oraş – are doar 3,6 metri lungime faţă de 4 la Sandero. În plus, este mai înalt şi ceva mai îngust – of course, asta nu îl avantajează dinamic pe şosea, dar, câtă vreme nu se depăşesc nişte limite, n-are probleme.

Oricum, dacă se merge respectând limitele legale de viteză… nici o problemă. Eventual confortul mai scăzut al suspensiei să fie o problemă faţă de Sandero (dar pentru mine ar fi insignifiantă) sau portbagajul şi spaţiul pentru cei din spate, la cote liliputane (nu mă deranjează, deoarece nu am familie).

Dar când ajungem la offroad… nici nu mai poţi compara Jimny cu o maşină normală Nici măcar cu SUV-uri nu se poate compara, pentru că le mănâncă pe pâine. Şi, dacă e să îl pui umăr la umăr cu nume precum Nissan Patrol sau Toyota Land Cruiser (modele de serie), nu prea se face de râs. Ba chiar există situaţii în care dimensiunile şi masa îl ajută să îi întreacă pe greii offroadului… dar, na, nu o să exagerez acum cu laudele.

Important este că, pentru cât costă, comparativ cu maşinile de teren serioase, Suzuki Jimny face o treabă al naibii de bună.

Ia să vedem, cam cât costă? Păi de la început scoatem din ecuaţie modelul nou, pentru că i-am găsit nişte minusuri. Oricum, la peste 15.000 euro preţ final… Jimny e cam scump pentru cât de mic este. Bun, înseamnă că mă îndrept spre second-hand – deşi declar în continuare că nu sunt adeptul acestui fenomen. Însă… doar atunci când vrei o maşină pentru caracterul practic şi util, nu când vorbeşti de pasiuni care îţi limitează opţiunile de căutare.

Un Jimny cu suta de mii la bord poate fi găsit şi la 6.000 – 6.500 euro, în condiţii de la bune în sus (fiind o maşină japoneză cu o construcţie mai simpluţă, este printre cele mai fiabile maşini). Unul ceva mai puţin rulat, care de-abia a trecut de perioada garanţiei (deci cam la 50.000-60.000 km) deja ajunge la 8.000 euro sau chiar depăşeşte suma asta. Iar la 9.000 euro poţi da de maşinuţe din 2004 cu 20-30.000 km, adică aproape noi. Cel mai ieftin Sandero va fi pe la 7.500 euro (mă refer la o variantă relativ echivalentă ca dotări: geamuri electrice, dublu airbag, oglinzi electrice, radio CD, ABS).

Sorry, dar la banii ăia, un Jimny de serie îmi oferă mai multă plus valoare la nivel calitativ. Iar minimele modificări pentru un offroad de începător nu depăşesc 2.500-3.000 euro (în principal fiind vorba despre roţi, pneuri şi suspensie). Nu-i aşa că arată ca un bad boy foarte capabil?

Este posibil ca, la 10.000 euro, să am un Jimny super, polivalent, bun şi ca maşină de zi cu zi (ceea ce nu prea ar fi cazul, dar u never know), şi ca partener de aventuri în weekend sau concedii. A… lui Jimny îi cam plac noroaiele – deci s-ar potrivi bine cu al meu caracter de porc politehnist

Deci, unde-s ăia care spun despre Suzuki Jimny că nu ar fi maşină serioasă? Şi când spun “maşină serioasă”, mă refer la ce vreau eu de la maşină, nu la ce vor ei, detractorii. Aceiaşi care au râs de mine că îmi iau motocicletă sau s-au grăbit să mă sfătuiască, atunci când am căzut prima oară, “vinde-o şi ia-ţi maşină”.

Singurul regret îl are ecologistul din mine: motorul de 82 CP este conform doar Euro 3. Dar poate în curând se va putea face conversia pe bioetanol, de exemplu Oricum, de la 2 roţi, trecerea o voi face direct la 4×4. Şi atunci o să-mi puteţi spune Jimny8.

Pentru mai multe info (a se citi “ăia care vreţi să vă drogaţi cu aşa ceva”), luaţi d-aci surse:

www.jimny.se sau forumul Club 4×4 – secţiunea dedicată Suzuki

By oraan marculescu • auto • 15