Apr 21 2008
ce e joc şi ce realitate?
Până acum câţiva ani, jocurile pe calculator mi se păreau faine, interesante, interactive, instructive, entertaining… până am ajuns la concluzia că înseamnă pierdere de vreme şi dăunează sănătăţii dacă ajung să creeze dependenţă (de obicei, jocurile de strategie sunt cele mai prăpăstioase). Nu mă leg de shootere, cu alea e altă mâncare de peşte – poate chiar mai rea pe moment.
Să revenim la alea de strategie. Principial, trebuie să te dezvolţi, după care să te lupţi şi să învingi adversarii. Teoretic, e ca la şah. Practic, îţi creează un mod de a gândi. Şi aici cred că este pericolul: majoritatea celor care joacă jocuri de strategie sunt tipi cu IQ bun, dar, totodată, sunt şi foarte tineri şi foarte uşor influenţabili.
Spre exemplu, jocul triburile.ro, pe care am intrat din curiozitate şi am rămas deoarece e simplu şi nu îmi consumă energie cum o face un heroes sau age of empires. Ei bine, Triburile e simplu la prima vedere doar. Trebuie să îţi dezvolţi un sat – numai că nu eşti singur, mai sunt nu ştiu câţi pe lângă tine. Eu m-am angrenat în upgrade-ul clădirilor şi dezvoltarea încet şi meticulos.
Dar nu am creat deloc trupe… Asta până la primul atac al unuia care, după aceea, s-a scuzat, deoarece credea că este un sat părăsit. Whatever, după raid a reînceput dezvoltarea. Numai că acum am început să îmi fac şi armată. Ah, am uitat să precizez că am primit nu ştiu câte invitaţii să mă alătur diverselor triburi. Invitaţii pe care le-am reuzat, pentru că mă consider solitar. Bravos… numai că acum unul vine peste mine cu nişte armate de nu ştiu cum o să o scot la liman.
Până la urmă, e doar un joc, nu mor dacă am pierderi mari 
DAR… e un joc-pericol. Pentru că toţi ăştia care îl joacă ce învaţă? Că îţi este bine dacă intri în tagmă cu unii şi îi devalizezi pe alţii. Adică mai presus de binele comun este binele propriu, cu atât mai mult dacă omori capra vecinului. Şi faza asta o învaţă puştanii… deci de ce să mă mir că principiile de bază ale bunului simţ sunt încălcate atât de uşor de oameni?
… nu pot să nu mă gândesc la sforarii care urzesc atâtea comploturi în lume. Cred că masonii şi alţii asemenea lor au impresia că Terra este un imens videogame de strategie. Numai că aici o mierleşti cât se poate de real…