Sep 8 2008

renault laguna coupe – maşina jmecherului român???

Duminică spre seară, pe drumul dinspre Câmpulung Muşcel (da, e cu “ş”, nu cu “s”, cum credeam), pe drumul de întoarcere de la etapa de offroad, ce îmi este dat să văd? Un Renault Laguna Coupe, vişiniu, cu numere de probe. Toate bune şi frumoase până aici. Dar…

Problema este că maşina era pe sensul meu, venea lansat într-o depăşire în curbă, iar firul evenimentelor s-ar fi putut sfârşi prost pentru gagiul din Laguna Coupe şi maşina din faţa mea – eu fiind în Mitsubishi L200, care le-ar cam fi făcut praf dacă Laguna nu se replia repede, iar cel din faţa mea nu ar fi frânat.
Titlul, aşadar, se referă la ipostaza în care am văzut pentru prima oară Renault Laguna Coupe live. Oare testerul voia neapărat să verifice dacă maşina are cele 5 stele euro ncap standard? Sau era pur şi simplu vorba de “cine mi-s eu”, conducând singurul Renault Laguna Coupe din ţară?

Tind să cred că lipsa unui circuit adevărat de testare le dă dreptul celor de la Dacia-Renault să folosească drumurile naţionale drept poligon de încercare. Deci, pentru siguranţa voastră, evitaţi drumurile argeşene – nu de alta, dar am impresia că maşinile Renault vin cu un virus alonsian, nedectat de ingineri sau de şefii testerilor români.

By oraan marculescu • auto • 0

Sep 3 2008

noi, aceşti UAMENI, dom’le

Ne este lene oamenilor moderni să mai gătim, de aia mergem la restaurante, fast fooduri şi shaormerii. DAR vrem să avem bucătării super utilate, aparatură electrocasnică ultimul răcnet şi milioane de chestii de bucătărie pe care le folosim de câteva ori în viaţă.

Vrem cele mai tari telefoane, DAR utilizăm tot funcţiile de bază. Vrem cele mai meseriaşe televizoare cu enşpemii de centimetri diagonală şi plasmă şi ecran plat, DAR nu mai avem timp să ne uităm la televizor. Iar, dacă ne uităm, avem pretenţia să fim informaţi, DAR ne complacem în entertainment ieftin.

Vrem supermaşini, pentru orgoliul propriu, pentru demonstrarea statutului, pentru ca să moară de ciudă capra vecinului (care, a draq, tot învie de fiecare dată, de trebuie să o omorâm iar cu te miri ce stupizenie bine marketată), DAR nu ştim să le conducem, să le întreţinem, să le apreciem. Vrem superconfort pe drumul până la birou, DAR ne pierdem viaţa şi neuronii în aglomeraţii interminabile, în care ne afundăm încet şi sigur.

Vrem superpalate şi apartamente puse la punct după ultimele tendinţe de la ikea, DAR ne plictisim de pereţii ăia insensibili, între care dormim, ne-o tragem, facem duş, mâncăm, bem şi uneori ne distrăm.

Vrem să trăim, DAR ne consumăm viaţa cu încercări patetice de a trăi. De parcă viaţa este o afacere.

the-scream.jpg

vreau SĂ TRĂIESC ÎN NORMALITATE, dar AJUNG SĂ FIU NEBUN ÎNTR-O LUME DEREGLATĂ DE ATÂTA NORMALITATE ÎNNEBUNITOARE.

ce mai vrem?

By oraan marculescu • life = viatza • 0

Sep 3 2008

masini de scoala. de soferi

Iniţial erau daciile alea prăpădite, pe care am ajuns recunoscător că am învăţat să conduc, deoarece apreciez mult mai bine confortul şi evoluţiile maşinilor actuale.

După aia s-a trecut la Nove, SupeRNove, maşini străine diverse. Nu ar fi nimic ciudat, nici măcar faptul că am văzut Matiz de şcpală. Treaba ălora care au acceptat să înveţe să conducă pe o maşină aşa de mică, pun pariu că majoritatea dintre ei sunt responsabili de zgârieturile din parcare. Făcute, evident, altor maşini, pentru că oamenii, obişnuiţi fiind cu dimensiunile Matizului, nu îşi pot face o idee despre cotele unei maşini mai mari.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre adevăratele ciudăţenii.

Am văzut în Bucureşti maşină de şcoală de şoferi… Hyundai Coupe! Probabil pentru băieţaşii care au aspiraţii de Ferrari şi Lamborghini şi care se cred şmecheri că, învăţând să conducă într-o maşină sport doar datorită caroseriei, vor stăpâni hergheliile de sute de cai putere de la sine. Interesant că poliţia a permis aşa zisului instructor să păcălească astfel lumea.

Zilele trecute am văzut, tot în Bucureşti, o maşină de şcoală foarte mare. Pentru că era un SsangYong Rexton, un SUV de mari dimensiuni, care mai este şi destul de urât. Intructor – o tanti. La volan – altă tanti, vizibil terifiată de faptul că este la volanul unui mastodont. Dar era clar că se pregăteşte pentru mastodontul de acasă sau care va deveni în curând proprietate personală, probabil vreun Touareg sau vreun Landcruiser.

Hai să le zicem strategii de marketing – instructorii respectivi mai muşcă din clientelă prin elementul diferenţiator. Însă nu cred că oamenii învaţă să conducă mai bine. Ci doar li se lasă impresia asta. Deci să nu ne mire inconştienţa la volan a multora dintre cei care urmează să îşi ia permisul în curând.

By oraan marculescu • auto • 0

Sep 1 2008

autostrada – cimitir al inconştienţei

Asta ar putea deveni, în cazul în care şoferii ar mai face un pas în direcţia “cine mi-s eu” – adică pedala de acceleraţie la podea şi torturarea vitezometrului.

Întorcându-mă de la mare duminica asta, am rămas mască să observ cât de inconştienţi sunt mulţi şoferi. Este adevărat că Hyundai i30 CW, maşina în care mă aflam, stă destul de bine la 160 km/h, dar un Fiat Albea sau o Toyota Aygo mi se pare pur şi simplu cretineală să te flashuiască la viteza aia!

Pentru că vorbim de maşini care devin nesigure la peste 140 km/h, nefiind concepute pentru voiaj în stil tgv – frânările puternice nu sunt recomandate. Vorbim de maşini care consumă cam mult la viteza aia, iar motorul este suprasolicitat în acest ritm, deci uzura creşte, adică şi costurile de întreţinere vor creşte. Vorbim de maşini care se pretează în mediul urban şi la drumuri interurbane cu viteză decentă, 120-140 km/h.

În fine, concluzia este că fiecare şofer ar trebui să treacă printr-un curs intensiv de iniţiere în accidente. Aici ar fi bună realitatea aia virtuală, pentru a le da peste nas celor care cred că lor nu li se poate întâmpla să facă acea mică greşeală cu urmări dezastruoase. Pentru că mai bine o mierleşti pe autostrada virtuală decât în realitate – unde îi mai implici şi pe alţii.

By oraan marculescu • auto • 0

1 2 3 4 5