Oct 31 2008

Suzuki Jimny creează dependenţă! Cred că o să ajung un veveriţoi drogat

Weekendul ăsta am pe mână un Suzuki Jimny aşa cum vreau. Şi deja mă simt atât de ataşat de el, că nici nu mai vreau să îl dau înapoi!

E un mic… nici nu ştiu cum să îi spun, dar ştiu că e zvăpăiat, mă îndeamnă la nebunii (adică să merg pe lângă şosea, în ciuda ălora care stau încolonaţi), e foarte manevrabil în oraş, consumă puţin (cred că numai puţin mai mult ca aprilia pegaso!), în teren accidentat e foarte confortabil, etc.

Dar am un weekend întreg să văd dacă mă apuc de băgat Jimny la venă sau o las pe altă dată.

By oraan marculescu • auto • 0

Oct 30 2008

criza mondială – reală sau indusă?

Ce ne aşteaptă? Vai de noi, gata, ne-am ars. Se taie locurile de muncă, se otrăvesc bugetele, se mistuiesc în flăcări planurile la hectar ale firmelor.

ESTE CRIZĂ MONDIALĂ!

Normală sau nu? Eu, ca fan X-Files şi bolnav de scenarită, înclin spre ipoteza unei crize controlate. Prin care se manipulează masele.

Păi cum să nu? Ia să ne gândim puţin la criza carburanţilor, când preţul barilului a luat-o la goană ca bezmeticul. De ce? Păi de ce nu, că doar petroliştii au ajuns dumnezeul tuturor lucrurilor care mişcă pe pământul ăsta. Sau aşa cred ei, pentru că, uite criza petrolieră, nu e criză petrolieră, preţul barilului a scăzut la loc.

Dar na, repercusiunile acum se văd. Deoarece preţul petrolului influenţează şi restul preţurilor. Şi, cum transportul se bazează pe petrol şi este coloana vertebrală a societăţii moderne, orice influenţă se simte în oricare ramură a industriei, agriculturii, economiei.
Petrol mai scump, rezultă transport mai scump, rezultă produse mai scumpe. Nu mă pricep la limbajul întortocheat economic, dar de aici până la presiuni ale politicii bancare nu e un pas mare. Că doar bancherii nu îşi permit pierderi, tot populimea trebuie să suporte presiunile sărăciei. Pe scurt, banca trebuie să câştige întotdeauna.

(nu ştiu dacă aţi observat, dar în ultima vreme accentul nu se mai pune pe “ia credit, fraiere!”, ci pe “fii dăştept, fraiere, dă-ne banii să ţi-i ţinem noi!”)

Deci petrolişti, politicieni, bancheri. Ăştia nu pierd, toţi îs mână-n mână şi trag sforile. Sau sunt marionete la rândul lor ale altora mai bengoşi care trag sforile. Cred că tot jmecherii ăia care ne sperie cu bau bau terorismul şi care au pus la cale atentatele 9/11, numai că acum ne sperie cu economia.

Şi, vorba lui Mel Gibson, într-un film fain, “Conspiracy”: o conspiraţie bună este aia care nu poate fi dovedită :) Aşa că nici eu nu pot să dovedesc că e o criză controlată şi fake, doar latru ca un fraier. Că oricum îs prea insignifiant ca să conteze părerea mea.

Sau crezi că părerea ta o să conteze mai mult?

By oraan marculescu • life = viatza • 0

Oct 29 2008

cerşetoria modernă: de la “2 lei pentru o bere” la paru-n moalele capului

Cum reacţionezi când seara, la intrarea în metrou, găseşti o gaşcă de băieţaşi de cartier, în stil gangsta, care te acostează “şefu’, numai puţin, am o rugăminte la tine, dacă poţi să mă asculţi puţin, uite, am nevoie de ajutorul tău, vrem şi noi 2 lei să luăm o sticlă de bere, atâta, hai, că nu-i mult”, şi umblă pe lângă tine şi te ţintuieşte în stil “te fac, bă!”, indiferent că are glas mieros?!

Aşa mă gândeam şi eu. Adică te aştepţi la ce-i mai rău. Ok, unui “nu am bani” fugitiv mi s-a răspuns “bine, mulţumesc, moşule”, dar vreun răspuns mai flegmatic şi mai ofuscat (cum eram tentat să dau) ce reacţie ar fi stârnit?

Să fie de vină o teamă intrinsecă la baza atitudinii cu coada între picioare? Nu ştiu, dar de simţit încă mai simt o revoltă, care, dacă aş fi fost “bazat” (adică Jet Li, să bat 100 de oameni în 10 secunde), s-ar fi terminat cu picioare rupte şi lecţii de morală ţinute băieţaşilor gangsta. Aşa că m-am resemnat şi am coborât la metrou, în timp ce în spate alţii erau acostaţi cu aceeaşi placă.

Dar dacă băieţii se plictisesc de vorbit mieros şi consideră că e dreptul lor să ia cuiva cei 2 lei, mai ales că nimeni nu pare să îi bage în seamă? Atitudinea tuturor, de neimplicare (ce, vrei să o păţesc? nu e traba mea!) le dă o forţă interesantă acestor tipi, care ajung să fie ghidaţi de spiritul de haită mai devreme sau mai târziu.

Că o fi logic sau nu, am format, totuşi, 112 şi am anunţat poliţia să trimită, preventiv, un echipaj acolo. Aspirantul la eroism din mine a primit un 1% satisfacţie prin acest gest, dar restul de 99% se uită în oglindă la un laş obişnuit al societăţii de consum, o societate care are câteva reguli clare. Printre care şi “fiecare pentru el” şi “neimplicare, ca să nu păţeşti ceva”.

Fiecare să-şi vadă de treaba lui, că oricum suntem ca nişte oi când vine vorba de trebile ălora mai jmecheri sau mai forţoşi sau mai tupeişti. Sunt sigur că o parte din această atitudine mi-a fost insuflată şi de părinţi (e normal, spiritul protectiv duce şi la astfel de sfaturi). Dar nu îmi dau seama foarte bine ce altceva a contribuit, într-o măsură mult mai mare, la acest stil “fiecare în cutiuţa lui”.

Nu pot decât să dau vina pe societatea actuală, pe stilul de viaţă de acum, care sădeşte frica şi egoismul în fiecare. Dulce civilizaţie, oare până unde mai coborâm în mocirlă? Sau trebuie să ajungem, la rândul nostru, cerşetori pentru 2 lei de-o bere ca să nu ne mai pese nici măcar de aceste firimituri de morală?

By oraan marculescu • life = viatza • 3

Oct 28 2008

mercedes s alb – maşina bună pentru miserupişti

E mare, e albă, are geamuri fumurii şi jante kitsch – e o limuzină mercedes, ce mai! Din când în când geamul fumuriu coboară pentru a permite ejectarea a diverse chestii: priviri înfumurate, triluri de manele, pachete goale de ţigări.

mercedes-s-manelisti-oraan.jpg

Dacă-l vedeţi, întrebaţi-l din partea mea ce marcă era pachetul aruncat duminică, undeva înainte de Sibiu. Nu de alta, dar nu eram destul de aproape să mi se lipească pe parbriz, că atunci sigur nu mai trebuia să întreb lucrul ăsta.

By oraan marculescu • auto • 3

Oct 27 2008

pentru idiotul din vectra argintie CS-87-GTA: băi, idiotule!

Puştiule, ţi-a luat tati Opel Vectra? Sau e chiar maşina lui tăticu’? Şi de aia ai rămas cu impresia că tăticu’ ţi-a cumpărat toate şoselele din România – numai că aia dintre Cluj şi Sibiu nu mai e a lui.

Dobitocul căruia mă adresez este un tip fără prea multă minte, creierul fiind repoziţionat în talpa dreaptă. Şi e un creier greu, la cât de tare apasă pe pedala de acceleraţie.

L-am observat în retrovizoare preţ de nişte kilometri buni, înainte de Sibiu. Deşi toţi goneam cu 120 la oră, tipul forja maşina fără menajamente, probabil în zona 180 la oră, cu depăşiri destul de strânse. Pe lângă mine a trecut cu mai mult de 150 la oră, asta e clar, după ce autocarul Dacos din faţă a dat semnal dreapta “liber, băieţi”.

Numai că era liber pe o porţiune în coborâre, cu linie continuă şi cam fără vizibilitate dacă urca vreo maşină. Ei, bine, din fericire ţeapa pentru băieţaşul din Vectra argintie cu numărul CS-87-GTA (fan grand theft auto? aia e realitate virtuală, bre!) nu s-a concretizat într-un accident, ci într-un echipaj de poliţie, plasat fain frumos la baza dealului, de unde se observă orice mişcare proastă.

Normal, a fost o imagine reconfortantă să vezi cum poliţaiul îl trage pe dreapta şi ăla e numai feţe-feţe şi, probabil, se caută prin buzunar după celular să îl sune pe tăticu’…  Sau mai bine nu, că îţi ia tăticu’ jucăria? Până una alta, sper că poliţia i-a luat carnetul.

Dar ce, asta contează pentru ciumeg? În Sibiu, cine trece val vârtej pe lângă mine? Cocalarul cu Vectra argintie! Probabil supărat pe of viaţa lui şi pe poliţie. Încercări de a găsi calea cea mai rapidă de a scăpa de trafic, când pe stânga, când pe dreapta. Nervos, băiatul!

Atât de nervos că, la un moment dat, este cât pe ce să îmi facă praf partea din stânga a maşinii, deoarece bengosul nu trebuie să semnalizeze că vrea să schimbe banda. Şi prostul de mine lasă spaţiu faţă de maşina din faţa mea de prost ce sunt, nu pentru că aşa trebuie, să laşi o distanţă corectă. Nu, spaţiul dintre mine şi maşina din faţă este ca să se bage tupeistul cretin din Opel Vectra argintie CS-87-GTA. Care, după alte câteva croşetări la marea nesimţire, s-a făcut nevăzut în neantul şoselelor cumpărate de tăticu’.

Deci, urmarea măsurilor punitive ale poliţiei? “Nu mă faceţi voi pe mine, tot bengosul şoselelor mă numesc, mâncavaş!” Bravo, CS-87-GTA, pe ei, pe mama lor de şoferi care conduc corect, ce naiba, doar suntem în România tupeului şi nesimţirii, să ne purtăm ca atare.

Bă, gata, m-am săturat, vreau permis de port-armă să mă joc grand theft auto cu toţi idioţii de teapa băieţaşului din CS-87-GTA!

By oraan marculescu • auto • 0

1 2 3 4