Oct 29 2008
cerşetoria modernă: de la “2 lei pentru o bere” la paru-n moalele capului
Cum reacţionezi când seara, la intrarea în metrou, găseşti o gaşcă de băieţaşi de cartier, în stil gangsta, care te acostează “şefu’, numai puţin, am o rugăminte la tine, dacă poţi să mă asculţi puţin, uite, am nevoie de ajutorul tău, vrem şi noi 2 lei să luăm o sticlă de bere, atâta, hai, că nu-i mult”, şi umblă pe lângă tine şi te ţintuieşte în stil “te fac, bă!”, indiferent că are glas mieros?!
Aşa mă gândeam şi eu. Adică te aştepţi la ce-i mai rău. Ok, unui “nu am bani” fugitiv mi s-a răspuns “bine, mulţumesc, moşule”, dar vreun răspuns mai flegmatic şi mai ofuscat (cum eram tentat să dau) ce reacţie ar fi stârnit?
Să fie de vină o teamă intrinsecă la baza atitudinii cu coada între picioare? Nu ştiu, dar de simţit încă mai simt o revoltă, care, dacă aş fi fost “bazat” (adică Jet Li, să bat 100 de oameni în 10 secunde), s-ar fi terminat cu picioare rupte şi lecţii de morală ţinute băieţaşilor gangsta. Aşa că m-am resemnat şi am coborât la metrou, în timp ce în spate alţii erau acostaţi cu aceeaşi placă.
Dar dacă băieţii se plictisesc de vorbit mieros şi consideră că e dreptul lor să ia cuiva cei 2 lei, mai ales că nimeni nu pare să îi bage în seamă? Atitudinea tuturor, de neimplicare (ce, vrei să o păţesc? nu e traba mea!) le dă o forţă interesantă acestor tipi, care ajung să fie ghidaţi de spiritul de haită mai devreme sau mai târziu.
Că o fi logic sau nu, am format, totuşi, 112 şi am anunţat poliţia să trimită, preventiv, un echipaj acolo. Aspirantul la eroism din mine a primit un 1% satisfacţie prin acest gest, dar restul de 99% se uită în oglindă la un laş obişnuit al societăţii de consum, o societate care are câteva reguli clare. Printre care şi “fiecare pentru el” şi “neimplicare, ca să nu păţeşti ceva”.
Fiecare să-şi vadă de treaba lui, că oricum suntem ca nişte oi când vine vorba de trebile ălora mai jmecheri sau mai forţoşi sau mai tupeişti. Sunt sigur că o parte din această atitudine mi-a fost insuflată şi de părinţi (e normal, spiritul protectiv duce şi la astfel de sfaturi). Dar nu îmi dau seama foarte bine ce altceva a contribuit, într-o măsură mult mai mare, la acest stil “fiecare în cutiuţa lui”.
Nu pot decât să dau vina pe societatea actuală, pe stilul de viaţă de acum, care sădeşte frica şi egoismul în fiecare. Dulce civilizaţie, oare până unde mai coborâm în mocirlă? Sau trebuie să ajungem, la rândul nostru, cerşetori pentru 2 lei de-o bere ca să nu ne mai pese nici măcar de aceste firimituri de morală?