Feb 18 2009
criza mondială – pe scurt, câteva urmări (din manualul conspiraţiilor, bineînţeles)
A fost o perioadă fastă şi superoptimistă pentru mulţi români (şi nu numai): credite foarte simple, bani mulţi pe moment, nepăsare faţă de sclavagia pentru plata ratelor, oameni orbiţi de atâtea tâmpenii, de la LCD-uri cu diagonala de un kilometru până la maşini cu enşpe mii de caracteristici şi dotări gădilătoare de orgoliu şi infatuare.
A venit mai întâi aşa zisa criză a petrolului – preţurile la combustibili au ascultat melodia Loredanei, “ridică-mă la cer”, iar întreaga lume a devenit un mic teren de joacă pentru petrolişti. A fost criza petrolieră naturală? Nicidecum, dar aş avea prea multe de explicat despre mişculaţiile internaţionale din umbră.
Cert este că foarte rapid a început un mic val de recesiune economică, transformat în câteva luni într-un tsunami. Care încă nu şi-a atins proporţiile devastatoare încă, ci doar creşte, încet şi sigur – populaţia este intoxicată cu termenul ăsta, “criza economică”, aşa că războiul psihologic e garantat.
Ca urmare… de fapt, aici ar trebui să vorbesc de o sumedenie de urmări. Mă voi rezuma la una, legată strict de oameni.
Şomajul creşte. Panica s-a instaurat aproape peste tot şi oamenii încearcă să ţină cu dinţii de locurile de muncă. Orice companie sau corporaţie îşi arată acum faţa aia urâtă: “nu devii sclavul meu, you’re out”. Teamă şi frică şi panică şi gânduri negre pentru ziua de mâine în mintea oricui se bazează pe un salariu.
Şomajul creşte… uite că începe să crească şi delicvenţa. Este normal, oamenii întotdeauna vor găsi motive: “am dat în cap ca să trăiesc, nu îmi zi mie de principii şi decenţă, asta este viaţa, cel mai puternic supravieţuieşte”. Cei care au vor fi ţinuţi în şah de cei care nu au. Cei care au mult vor deveni paranoici. Cei care au extraordinar de mult… ei bine, ăştia nu îşi fac griji, pentru că voi reveni mai încolo la ei.
Bun. Pe de o parte avem atâta potenţial delicvent, criminal, ameninţător. Pe de altă parte avem societatea asta “serioasă”, oamenii de bine, ăia care muncesc şi sunt ameninţaţi de primii. Aşa că este normal să se impună măsuri mai drastice de securitate, de apărare. Mai multă poliţie! Mai multă autoritate! Mai multă protecţie!
Da, numai că astea vin şi cu îngrădirea drepturilor. Şi oare cine controlează forţele de ordine? Exact, ăia la care ziceam mai devreme că voi reveni, ăia care au extraordinar de mult, elita… Elita, care întotdeauna vrea mai mult, mai multă putere, mai mult control asupra celorlalţi.
Acţiune, reacţiune, soluţie. E deja o strategemă extrem de cunoscută în lumea teoriilor conspirative: iniţiezi o problemă, care va avea nişte repercusiuni la care tot tu vii cu soluţia convenabilă pentru tine. Ceva de genul: noaptea, dai drumul la nişte lupi în turma de oi, ciobanii au nevoie de protecţie pentru oi, la care apari tu cu ciobăneştii tăi ca soluţie (poate chiar ciobăneştii tăi au fost lupii, dar de unde să ştie ciobanii pe moment, dacă e haos?). Simplu ca bună ziua şi valabil de mii de ani.
Ah, şi nu am terminat raţionamentul: delicvenţii oricum o iau pe coajă, ăştia care se tem pentru situaţia lor vor fi obligaţi, în schimbul protecţiei, să accepte o situaţie de we win (elita), you loose (fraierii care munceşte, mâncatzash), iar elita devine şi mai elitistă, distanţându-se ca nivel de clasa de mijloc. Şi planul pentru o nouă ordine mondială, adica The New World Order dacă nu ştiaţi, va fi mai uşor de acceptat şi de pus în aplicare.
Ei, bine, şi acum transpuneţi scenariul ăsta la nivel global, că altfel nu are farmec. Undeva prin 2012 vom vedea şi urmarea. Teoretic, cel mai mare imperiu, global, de genul colivie suflată cu pseudo-aur. Manipulare şi control absolut. Practic, însă, s-ar putea să asistăm la cel din urmă război al umanităţii, cu decimarea aproape totală a celor 7 miliarde de locuitori.
Înainte de linişte şi calm, trebuie să fie furtună. Aşa cum înaintea oricărei furtuni este un calm neliniştitor.
Mai vorbim prin 2012. Dacă o să mai putem. Deocamdată, să vă crizaţi bine!