Mar 26 2009
cât valorează 150 de chinezi?
Pentru guvernul chinez, probabil mai puţin de un gram de orez – la un miliard de chinezi, 150 de oameni e un număr insignifiant: 0,0000015%.
Pentru ambasada chineză la Bucureşti, contează ca imagine, e o pată pe obraz faptul că 150 de chinezi şomeri dorm în faţa ambasadei şi pescuiesc peşti din balta Herăstrău. Dar, în realitate, problema nu ţine de oameni – pot să crape, ci mai mult de exerciţiul politic şi baletul cuvintelor meşteşugite între diplomaţi.
Pentru poporul român ce să mai conteze 150 de chinezi amărâţi? Nu avem şi noi problemele noastre? Ia, acasă cu ei, ce le-a trebuit să ne vină pe cap? Mă rog, probabil tot un procent insignifiant de români ştiu despre chinezii ăştia.
Pentru mine… ei bine, îmi pare rău să o spun, dar în acest moment mă număr şi eu printre cei indiferenţi. Am prea multe pe cap pentru ca să mă mai intereseze serios problema celor 150 de chinezi. Lasă că rezolvă alţii – de exemplu inimoşii care au făcut un blog dedicat, mancarepentruchinezi.
Criza asta are şi o puternică latură psihologică: teama pe care ne-o inoculează pentru ziua de mâine duce la egoism. Din fericire, încă nu a evoluat serios un alt efect – să-i dau în cap celuilalt ca să îmi fie mie bine. Dar nu cred că suntem departe. Trebuie doar niţică răbdare şi vom ajunge să trăim şi acest coşmar.
Până una alta, cei 150 de chinezi stau acolo, în faţa ambasadei. Aşteptând să devină o monedă de schimb. Hai că e prea deprimant, să ne facem că nu sunt acolo. It’s so easy!
Mar 30, 2009 @ 14:01:36
Îmi amintesc de un fel de banc. Nu ştiu exact cum se numeşte. Zice-se aşa: pe o plajă un copil lua şi arunca înapoi în mare crabii aruncaţi de valuri. Un trecător îi spune să o lase baltă pt că nu va reuşi oricum să-i salveze pe toţi, la care copilul luând un crab în mâini şi aruncându-l înapoi a răspuns: “da, dar pentru crabul ăsta contează”… În sfera politică nu e aşa.
Mar 30, 2009 @ 20:57:11
in sfera politica stii cum e? crabii se mananca, sunt o delicatesa.
osul conteaza!