oraan.ro

Ce surpriză plăcută văd eu aici. Mulţumesc mult. Uite că mă jucam eu să văd cum e treaba cu progrămelul de statistici şi dau clic ca neştiutorul pe un buton numit ceva de genbul “referer” şi bag de seamă cu o uimire neaoşă ca a ţăranului român că acolo se vede de unde veneau vizitatorii. Acuma nu vă gândiliţi că am văzut poveşti cu berze… Iată, că aşa aflai eu de această prezentare de mai sus pentru care mulţumesc cât se poate de frumos. Şi dacă tot a fost luată această poză ca exemplu a ceea ce sunt, daţi-mi voie să precizez că la momentul în care mi se lua reportajul eu stăteam pe un scaun iar reporteriţa aplecată în faţa mea cu multă generozitate. Dar să ştiţi că nu a tras cu ochiul deloc! Nu ar fi fost frumos. Uşor nu mi-a fost, recunosc. Din păcate nu am văzut reportajul la tv pt că nu prin respectivul post şi deşi am scris pe situl lor nu am primit nici un răspuns.

asa suntem noi astia din presa, avem subiectul, ne facem norma, dupa care la vanatoare de alte subiecte, nu ne mai uitam in urma…

nu i-o lua in nume de rau reporteritei, poate ca visa la marele pot, supersubiectul care sa o faca vedeta la nivelul unei esca

Nu am avut intenţia de a critica reporteriţa sau cei ce au citit mesajul. Au ei pe acolo treburi mai importante decât să dea curs cererilor/rugăminţilor la toţi nebunii de pe net. În schimb îmi amintesc cum mi-am luat-o de la un ziarist sucevean pe când eram încă în liceu: promisiune că-mi scrie că-mi drege despre mine în nuş ce ziar taram-taram-taram, foarte convingător omul cu tot cu vârsta respectabilă ce o avea dar să-i dau un tablou din expoziţia personală. Am dat şi dat a fost şi nimic nu a scris. Partea mai frumoasă e că i-am zis-o peste ani când ne-am reîntâlnit (iar îmi cerea tablouri) şi se jura că el a scris… Doar că nu ştia că eu cumpărasem ziarul mult timp pt articolul fantomă. La unul din ăsta, da, comentez, dar la reporteriţa de mai sus nu am ce reproşa.