maşini emo. în cazul de faţă, chiar are de ce

A cam trecut curentul emo, nu-i aşa? A devenit până la urmă o modă, după ce a trecut prin etapa “subiect de stors pentru mass media”.

masini-emo-oraan

Dar ce să vezi? Uite un amărât de papuc carosat, cu numărul… EMO. Acum, nu ştiu ce să zic: ori firma are particula asta în denumire, iar proprietarul habar nu avea de conotaţiile lui emo; ori şoferul are tendinţe sinucigaşe şi a simţit că acest curent emo îl reprezintă cel mai bine; ori papucul este atât de frustrat, încât vrea să ajungă la casare, că poate se va transforma într-un mult mai arătos Dacia Pick-Up – eventual vândut pe piaţa germană.

Sau… poate că numărul ăsta e cu mult înainte de curentul EMO. Hmm… omul l-ar fi putut scoate la vânzare, cine ştie ce profit ar fi scos de pe urma lui.

Cât de stresant este să ridici o maşină de lux parcată ilegal?

Nu i-am întrebat pe cei care ridicau un Bentley Azure alb, din faţă de la magazinul Muzica, de pe Victoriei, în Bucureşti.

Maşină de un alb care urlă că proprietarul are bani şi i se rupe de legile muritorilor de rând. Dar care mai urlă şi că “de îmi laşi vreo zgârietură, vezi pe dracu’!”, aşa încât nu e de mirare că bieţii oameni, responsabili de ridicat maşini (şi care sunt înjuraţi de toţi şoferii), se mişcau de parcă ar fi călcat pe ouă.

parcarea-interzisa-ridicari-masini-oraan

Scuze pentru calitatea execrabilă a pozei – probabil că se apropie momentul să schimb ericcsonul cu un telefon mai modern. Care să surprindă mai bine chestii de genul ăsta din trafic.

Că numărul maşinii nu se vede, nu cred că e o problemă. Sunt absolut convins că e singurul astfelde model din România. Iar proprietarul doar nu o să se vaite acum pentru amenda de câteva milioane pe care o va primi.

Totuşi, s-ar putea să se simtă frustrat că maşina îi apare în această ipostază pe un blog obscur în loc să fi năvălit toate televiziunile. Că în România e la modă să dai cu tifla în prime-time.

jimny e ca un bibelou, după spălătorie

E a doua oară când îl spăl pe Jimny, de când l-am luat (adică de aprioape jumătate de an deja…).

suzuki-jimny-2009-spalatorie

Nu ştiu, dar mie nu mi se pare că i se potriveşte postura de bombonică strălucitoare, deşi multă lume îl laudă “vai, ce drăguţ arată aşa curat!”. Noroios este mult mai aproape de gusturile mele :)

Interesant, acum am observat mult mai multe zgârieturi şi julituri pe bandouri, ceea ce chiar nu mă deranjează, bandourile fiind din plastic.

A… şi trebuie să recunosc: într-adevăr, interiorul e mult mai ok atunci când nu e prăfuit :) promit să acord mai multă atenţie acestui aspect de acum încolo.

back from 4×4, now on 2 wheels

Numai ce m-am întors de la Bucovina Offroad Challenge (dar despre asta în curând), că m-am şi cocoţat pe şaua unui BMW K 1200 R. Un motor de peste 200 de kile şi cu 160 CP, dar care este deosebit de manevrabil şi docil. Aş spune aproape incredibil.

oraan-bmw-k-1200-r-moto-test

Mai am câteva zile la dispoziţie să mă obişnuiesc cu el, dar deja pot spune că 14.000 euro e un preţ super pentru cel mai tare roadster al momentului (chit că deja apărut K 1300 R). Rămâne să vedem zilele următoare ce se mai întâmplă.

Deocamdată, însă, îmi vine să urlu: CE BINE E PE DOUĂ ROŢI! Chiar îmi lipsea sentimentul…

+++++++++++++++++++++++++++

LATER EDIT

După o săptămână cu BMW K 1200 R, pot spune că mă simt frustrat. Pentru că nu sunt băiat de bani gata să dau 15.000 euro fără să clipesc pe acest mean machine, but beautiful feeling. Mult mai manevrabil decât îmi închipuiam şi super ca look, mi se pare un motor care clar iese din mulţime.

Puterea e inutil de mare, deoarece peste 160 la oră pe mine mă ia vântul (e un roadster, nu e carenată), iar cuplul formidabil poate deveni o pacoste la denivelări mari (unde, dacă te laşi brusc pe manşonul de acceleraţie, mai că poţi ajunge involuntar pe o roată…).

E un motor fain pentru oameni cu bani, destul de serioşi, pentru care viteza nu este primordială, ci stilul riding by myself. Îmi cam pare rău că mă despart de el, dar, sincer, mi se şi ia o piatră de pe inimă: consumă cam mult şi tot timpul am beculeţul roşu în creier că mâna dreaptă controlează (sau poate nu!) 160 CP.

Well… bye bye K 1200 R, it was very very nice!

filme: “Angels and Demons” – un fel de altfel de conspiraţie cu biserica…

First of all: filmul e cam prea lung. Adică am fost vineri la premiera lui de la ora 9.15 şi am ieşit din sala la 23.40!!! A trebuit să iau taxiul, că am pierdut metroul…

Ok, asta nu e o problemă. De fapt, nu pot spune că “Angels and Demons” ar avea probleme mari. E o producţie hollywoodiană, cu multe clişee şi cu Tom Hanks.

Faza cu biserica şi cu illuminatti care apare în film e şi nu e îngurgitabilă, dar măcar a dat naştere la un scenariu relativ plin de suspans (relativ, pentru că în film e o bombă, sunt omorâţi unii, sunt şi salvaţi, bomba până la urmă explodează, dar uite că avem şi happy end…).

Totuşi, ca amator de teorii ale conspiraţiei, mi se pare că societatea secretă illuminatti prea e văzută într-un mod romantic şi i se aduc multe scuze. Asta deşi, la momentul actual, sunt multe voci care susţin că illuminatti conduc din umbră lumea şi sunt răspunzători de multe războaie şi manipulare perversă a popoarelor. Well… poate că şi filmul ăsta e tot o piesă din puzzle-ul manipulării, nu?