Chevrolet Cruze – surpriză întârziată

Am o întrebare pentru tovarăşii de GM: de ce Chevrolet Europe a scos de-abia acum o maşină pertinentă, pe placul multor oameni? De-abia acum, când marea corabie GM se cam destramă…

Prima oară, când am văzut maşina la Paris 2008, mi-a făcut impresia că e de categorie medie, însă acum mi-am dat seama că se poate compara cu Renault Megane Sedan, nu cu Opel Vectra. Şi pozele contribuie la impresia că maşina e mai mare decât în realitate.

chevrolet-cruze-oraan

Chevrolet Cruze e o maşină care arată destul de bine. Nu este nici foarte agresivă, dar nici banală – aş spune că are influenţe de la Cadillac, suficient de multe cât să atragă oareşce priviri în trafic. Nici nu ai spune că e o maşină coreeană.

Interiorul arată ok, chiar modern şi peste ce mă aşteptam de la o marcă low-budget cum este Chevrolet. Totuşi, o impresie de ieftineală americană se face simţită dacă te uiţi la displayuri şi la unele plastice de pe bord. Există şi elemente care îi conferă maşinii o anumită eleganţă, aşa că, per total, mă declar mulţumit de interior.

chevrolet-cruze-oraan-101

Asta în faţă. Pentru că în spate sunt foarte mulţumit de spaţiul la genunchi şi la cap sau de capacitatea mulţumitoare a portbagajului. Chevrolet Cruze este, practic, un sedan compact mai mult decât decent.

Motorul de 2,0 litri cu 150 CP mi se pare cam mult. Pentru maşinuţa asta ar fi mai potrivit unul cu cilindree redusă şi maxim 120 CP. Nu de alta, dar sportivitatea nu e un atu al ei – trenul de rulare e zgomotos peste gropi şi amortizarea cam dură, deşi în curbe nu ai parte de o stabilitatate extraordinară; cutia de viteze are doar 5 trepte şi nu prea exploatează eficient resursele motorului, unde mai pui şi imprecizia schimbătorului; direcţia e doar ok, fără a fi prea asistată, dar nici nu are un feedback bun.

E o maşină ok, pentru cei care vor un mijloc de transport decent şi care să îndrăznească să arate ceva mai bine decât te aştepţi de la o maşină ieftină. Ieftină, pentru că versiunea de bază porneşte de la 12.990 euro (cu discountul de 500 euro aferent lansării pe piaţa românească). Maşina din test, cu echipare LT şi motor diesel 2,0 150 CP, costă 18.000 euro – un preţ doar corect pentru ce oferă maşina.

Eu unul m-aş îndrepta spre o benzinară de 1,6 litri şi 113 CP. Va fi leneşă, dar o versiune de echipare mai mult decât decentă te duce la aproape 15.000 euro. Ceea ce e ok.

cu noul Renault Megane noaptea

Francezii au fost foarte atenţi cu jocurile de lumini de la noul Renault Megane, lucru de care m-am convins noaptea. De la spoturile din uşi până la ceasurile de bord, noul Megane îţi inspiră o atmosferă de maşină de lux.

Ceea ce nu este… dar măcar noaptea arată fain.

renault-megane-oraan-1011

La întrebarea dacă mi-aş lua noul Megane, răspunsul meu este nu.

Ar fi DA, dacă aş fi o femeie trecută de 30 de ani, cu un intelect dezvoltat, cu un simţ dedicat artei şi lucrurilor frumoase. În acest caz, aş vrea o maşină rezonabilă (deci motorul diesel ar fi o alegere foarte bună) şi care să arate bine, fără a fi agresivă sau extravagantă.

renault-megane-oraan-108

Noul Megane arată interesant şi la interior, deşi pe frate-meu l-a agasat lipsa de spaţii de depozitare mai multe şi mai încăpătoare. Unii chiar au criticat plasticul de pe bord, cică arată non-quality – mă rog, mie mi se pare normal pentru un hatchback şi nu are o textură a la Logan.

Dacă ar fi să mă leg de ceva, asta ar fi multitudinea de butonaşe de pe consolă, atât pentru instalaţia audio, cât şi pentru climatizarea automată. Pe de altă parte, feelingul la atingerea şi apăsarea lor chiar mă duce cu gândul la calitate şi rafinament.

renault-megane-oraan-107

Din nou, fratelo a găsit un punct nevralgic în navigarea cam greoaie prin meniu. Şi comunicarea, dacă îţi “împerechezi” telefonul prin bluetooth cu maşina, lasă de dorit. Acurateţea sistemului audio e de la bună în sus, dar motoraşul diesel este enervant de tractoraş. Tot timpul se aude şi, dacă mă gândesc la rafinamentul pe care îl degajă maşina, zgomotul motorului e un punct nevralgic, mai ales pentru tanti descrisă mai sus.

renault-megane-oraan-1041

Mi-a plăcut foarte mult direcţia – chestie pe care cred că nu am spus-o niciodată în cazul unui Renault. Pe şosea, maşina stă destul de bine, dar ar fi exagerat să mă apuc să vorbesc de sportivitate – Megane-ul ăsta în cinci uşi parcă de la început îţi spune “relax, chill”, e făcut pentru condus lin, nu pentru tineri sălbatici.

Ba chiar îţi dă cu tifla: dai controlul tracţiunii pe “off” şi, cum încerci să te dai la maşină, electronica îl readuce pe “on”, cu nonşalanţă. Nici schimbătorul nu e pentru sportivi, e pentru doamna de mai sus, având o timonerie foarte plăcută – exceptând imprecizia enervantă din a 5-a şi a 6-a.

renault-megane-oraan-1021

Ce ar mai fi important… A, portbagajul e foarte mare, dar ca modularitate bancheta nu e foarte uşor de manipulat. În spate se stă doar normal, în Logan am loc mai mult. Iar în faţă spaţiul în lateral este excedentar – unul gras s-ar simţi super, eu însă consider că spaţiul până la cotiera de pe uşă e cam mare (reversul medaliei va fi o securitate crescută la impactul lateral).

renault-megane-oraan-1031

Hai, că plusuri şi minusuri găseşti la toate maşinile… dar, când vine vorba de bani, apoi să te ţii, că noul Megane vine cu un preţ super. Adică maşina de test, Renault Megane 1.5 dCi, porneşte de la 14.600 euro, iar echiparea Dynamique costă 15.550 euro.

Iar faza este că în banii ăştia ai o listă de dotări standard… mai mult decât bogată. Maşina de test mai avea nişte opţionale de vreo 500 euro, aşa că totalul se ridica la puţin peste 16.000 euro.

renault-megane-oraan-1051

Bani pentru care ai

  • un design elevat, dar nu contradictoriu (ca Megane II) sau extravagant şi nici fad (ca Golf 6 – aşa mi se pare acum!)
  • un interior frumos conceput, cu nişte minusuri la capitolul practic, dar cu un mare plus la aspect, iar calitatea este bună per ansamblu
  • ai un portbagaj măricel şi spaţiu foarte ok pentru 4 oameni
  • ai un consum decent pentru motorul diesel 1,5 dCi de 105 CP (am scos un 6,5 în condiţii de mers rapid – la 180 la oră consumul instantaneu nu a trecut de 11 la sută, ceea ce e remarcabil pentru motoraşul ăsta)
  • ultima chestie, ai muuulte dotări în nivelul de echipare Dynamique.

renault-megane-oraan-106

În concluzie, Megane e foarte tare pentru clasa compactă. Atâta doar că eu nu-mi dau Jimny-ul pentru nici o compactă :)

Jimny – la o adică, poate suplini chiar şi cortul…

În weekendul prelungit de 1 mai s-a ivit ocazia să verific dacă al meu Jimny mă poate scuti de cheltuiala pentru cazare. Glumesc, la cabana unde am fost nu mai era nici un loc liber… Dar rămâne în picioare întrebarea dacă mai am nevoie de cort sau pot dormi în Jimny.

Iar răspunsul l-am primit undeva la munte, prin judeţul Vâlcea, unde două nopţi le-am petrecut în Jimny. Well… mă refer la orele pe care le-am dormit, că la culcare m-am dus pe la 3-4 dimineaţa, că aşa e când se lasă cu foc de tabără la munte…

suzuki-jimny-oraan-dormit-in-masina

Câteva explicaţii tehnice: scaunele din faţă se dau în faţă la maximum, se scot tetierele, se rabatează spătarele spre spate total, până se unesc cu şezutul scaunelor din spate. Et voila – se obţin două pătucuri de campanie. Probleme: nu poţi sta cu picioarele întinse, pentru că “paturile” astfel formate sunt prea scurte. Iar conformaţia “saltelei” nu îţi conferă confortul patului de acasă.

Însă există şi soluţii. De exemplu, pe bancheta din spate am pus o haină groasă, astfel că disconfotul a mai scăzut. Având picioare mai subţiri, mi le strecuram din când în când pe sub volan şi bord şi, astfel, mă mai întindeam puţin. O poziţie comodă pentru aţipit puţin se obţine şi stând sprijinit cu spatele de spătarul scaunului din spate, cu picioarele întinse – ba, la o adică, dacă te rezemi pe marginea geamului, chiar poţi să tragi un somnic.

Ah, am uitat să menţionez că am dormit două persoane în maşină. Dacă eram doar eu, probabil nu aş fi avut probleme cu picioarele, aveam spaţiu berechet, mi-aş fi găsit o poziţie mai răşchirată prin maşină. Aşa însă… testul cu dormitul în maşină nu este foarte concludent: nu am dormit bine din cauza disconfortului poziţiei sau a sforăitului companionului?!

Una peste alta, Jimny îl găsesc foarte ok ca soluţie rapidă, dacă nu ai unde să dormi peste noapte, cu rezerva că, la capitolul odihnă, nu va fi satisfăcător (deşi, din câte îmi amintesc, niciodată nu pot spune că m-am odihnit bine în cort).

Cert este că, pentru escapade la munte, îmi voi lua un sac de dormit gros şi mă gândesc şi la o pătură, pe care să o pun sub mine. De frig, Jimny nu te scapă dacă nu ai sac de dormit, dar măcar nu te bate ploaia sau vântul – ceea ce, în cazul cortului, poate deveni un calvar. Încă un mic minus: dimineaţa maşina era serios aburită, aşa că e recomandabilă întredeschiderea unui geam.

suzuki-jimny-oraan-weekend-1-mai-101

În concluzie, nu mi-e teamă să merg la munte fără cort: în cele mai multe cazuri pot dormi în maşină suficient de ok. Sper ca, în curând, să primesc şi o poză, în care am fost surprins în exerciţiul acţiunii. Acţiunea de a dormi în Jimny.

P.S. Am avut ocazia să mai verific o dată capacitatea de încărcare a maşinii, cu scaunele spate rabatate ambele.

suzuki-jimny-oraan-weekend-1-mai-104

Ce a intrat în Jimny? Păi… mai multe decât aş fi băgat în portbagajul unui Logan şi, cel mai probabil, cam tot atât cât ar fi intrat într-un Sandero cu bancheta rabatată. Check it out:

suzuki-jimny-oraan-weekend-1-mai-105Care va să zică: 6 rucsaci, cu haine, corturi, izolier-uri, geanta mea de voiaj (am zis că nu o arunc, e bună pentru chestii din astea neoficiale şi geometria ei e numai bună pentru portbagajul lui Jimny), o ditamai sacoşă cu vin şi alte cele, plasa cu mielul pentru proţap… vai, baxul de bere şi alte plase cu diverse de-ale gurii nu apar în poză…

Într-un cuvânt, Jimny e un cărăuş viabil. A, şi nu pus nimic deasupra – poate altă dată o să “testez” facilitatea asta…

dedicaţie pentru când vrei să dai cu basca de pământ

fără multe comentarii, daţi boxele la maximum!

http://www.youtube.com/watch?v=_tw7Gd9j7l4

dependenţa de internet. acest mediu free… cică

Deci care va să zică internetul este un mediu unde poţi face orice nebunie, unde nu te cenzurează nimeni, nu eşti controlat, este libertate totală. FALS.

În primul rând, este nociv. Este un drog. Nu mi-a mers timp de două seri internetul şi nu am putut să îmi actualizez blogul – vorba aia, sunt workahoolic model, nu scriu pe blog de la serviciu, şefu’ sigur o să îmi dea primă pentru asta. Right…

Deci, după cum spuneam, nu mi-a mers internetul. Cum adică “nu mi-a mers”, câtă vreme internetul este peste tot? Ei bine, uite că internetul este precum apa de la robinet sau curentul de la bec sau salariul de pe card: cineva îl controlează şi îl ai doar prin bunăvoinţa acelui cineva. Cineva = provider.

Well… cum rămâne cu libertate, câtă vreme, ca să ai internet, plăteşti un abonament şi depinzi de provider, dacă îi merg lui sculele, dacă te încadrezi în banda pe care ţi-o dă, etc? Internetul este, care va să zică, un ceva controlat, nu?

Mă gândesc la vizita la salonul de la paris anul trecut… sau la colegii care au fost recent la geneva sau la barcelona… aceeaşi problemă, a lipsei de internet. Sau a conexiunii foarte proaste. Sau a orei de wireless foarte scumpe la hotel, de 7 euro – wtf, e aproape cât abonamentul meu pe o lună!

Dacă vrei internet, trebuie să plăteşti. Punct. Mai mult sau mai puţin, dar oricum sunt nişte bani. Care, dacă nu ai un business în internet, sunt la fel de duşi pe apa sâmbetei ca şi banii daţi pe ţigări sau la loto.

Revin la “internetul este ceva controlat”. În principiu, eşti liber să intri pe aproape orice site-uri. De comentat, de comunicat, de spus păreri nu poţi pe toate, ci doar pe relativ puţine. Care şi ele sunt moderate. Pe toate forumurile trebuie să te înregistrezi ca să poţi vorbi. Şi fiecare forum are regulile lui, le-ai încălcat, primeşti avertisment sau chiar ban (eu am primit ban în tinereţe pe autoshow.ro, din păcate nejustificat, ceea ce a dus la îndepărtarea mea de acel forum).

Deci libertate de exprimare nelimitată? Ba chiar foarte limitată. Bine, să zicem că tu eşti cel care deţine mediul respectiv, site, forum, blog, whatever. Trebuie să dai banu’ şi aici (exceptând platformele de genul gigel.blog-nu-ştiu-cum.com punct cine ştie ce alte chestii – adică mult mai complicat decât oraan.ro). Cumperi domeniul (deocamdată ieftin, dar se pune de o scumpire nasoală), după care plăteşti chirie, pardon, hosting. Scump, ieftin, fiecare ce alege – dar clar direct proporţional cu virgulă cantitatea de info pe care vrei să o pui.

Deci internetul este al cuiva care încasează chirie. Teoretic, chiria este normală, internetul ăsta nu e un oareşce la liber, ci e o cantitate miliardică de pagini, găzduite pe servere. Ale cui? Nu ştiu, că ale mele nu-s. Nici ale tale. Deci, practic, uite câtă libertate îţi dă internetul, că nici măcar nu ştii cine naiba îţi deţine informaţia.

Care va să zică, plăteşti pentru chirie şi cineva acolo poate oricând să îţi dea delete la tot ce ai. Oups, s-a ars serverul, sorry, bye bye. Dar noi suntem liberi să facem ce vrem, nu? Păi… nu. Te apuci să scrii despre terorism, bombe, anti-guvern şi din astea, pac, ajungi pe o listă neagră. Dacă te ocupi de porno, droguri, escrocherii, nu e o problemă, că de aia e internetul liber…

Unde am ajuns cu raţionamentul? A… deci am din nou internet. Şi mă bucur, că pot să continuu cu jurnalul lui Jimny. Şi că pot să mai navighez pe diverse site-uri, mai mult sau mai puţin sau chiar deloc importante pentru intelectul meu.

Asta în timp ce mă simt super-liber, cică, dar undeva acolo se monitorizează cât stau pe net, ce scriu, etc… Doamne feri să mă apuc acum de fuck america, mâine poate mă trezesc într-o închisoare, acuzat de terorism.

Internetul este libertate totală. What a crap. Este un drog foarte eficient şi poate cea mai puternică armă de dezinformare în masă. Ai libertate totală de acces la o cantitate atât de mare de informaţie contradictorie, încât creierul tău rămâne ocupat cu procesarea şi diseminarea ei. Şi rămânem cu ce?