Aug 18 2009
şi poliţiştii greşesc, şi ei sunt oameni
Azi mi s-a întâmplat o fază comică, demnă de marţi 3 ceasuri rele: m-a oprit un poliţist deoarece avea impresia că vorbesc la telefon.
Adică, iau virajul, mă asigur din toate părţile, merg încet, no problem. Un poliţist pe partea dreaptă se uită la mine, după care fluier şi mă trage pe dreapta. Începe să mi se urce sângele în cap “ce mama draq am făcut???” Poliţistul, cu un stil din ăsta “hai că mi te-am prins jmekere”, ajunge la mine la geam
- Bună ziua, domnule (dar a sunat ceva în genul “măi băieţică”), sunt agent cutărescu…
- Păi ce am făcut, am sărit imediat, în timp ce mintea mea analiza fiecare secundă dinainte sa fiu oprit.
- Păi mi se pare mie sau vorbiţi la telefon?
- Poftim??? Uimirea mea i-a cam şters siguranţa
- V-am văzut cu mâna la ureche…
- Îmi zgândăream un coş! am izbucnit, când mi-a, dat seama de neînţelegere… şi probabil eram atât de revoltat, încât agentul a bătut în retragere.
Mă rog, mi-am revenit imediat, asta este, prin geam putea părea că vorbesc la telefon, ca un jmekeraş, de ce nu? Mai ales că azi am luat în test Opel Insignia Sports Tourer, o maşină care are ceva de fiţă în ea, recunosc.
M-a lăsat, normal, că altfel eram pregătit să fac scandal monstru. Însă nu înainte să îmi spună “şi conduceţi mai atent”. Adică tot el să aibă ultimul cuvânt…