The brand ner 5 Series. Sau pe limba noastră, uite şi noul BMW Seria 5 F 10!

O maşină de care nu pot spune că m-am îndrăgostit din prima. Mai ales că, după ce am parcurs rapid comunicatul oficial şi am văzut câtă grămadă de electronică poate conţine noul BMW Seria 5, am rămas mască.

P90053739

Păi noul Seria 5 F 10 nu mai este o maşină, e un fel de mini-navetă pentru pasionaţii de gadgeturi. Mă depăşeşte. Dar va fi pe placul ălora care vor să aibă multe chestii. Şi pe placul ălora care sunt super ahtiaţi după electronice.

P90053722

Eu zic că va avea succes. Chiar monstru. Dar aştept să o văd pe viu la Munchen, miercuri, 24 nov. Ceva îmi spune, totuşi, că nu o să rămân dezamăgit.

Până una alta, video şi foto cu BMW Seria 5 la greu, pentru voi, pe promotor.ro, normal.

Vedeţi ce îi cereţi moşului :)

am votat ultimul! degeaba, după cum arată rezultatele alegerilor

Credeaţi că nu o să merg la vot? Ei bine, am ajuns, cu un minut înainte de închiderea voturilor. “Haideţi, că sunteţi ultimul” mă zorea şeful secţiei de votare.

Însă eu, calm, mi-am luat hârtiile în cabina de vot şi, deşi intrasem nehotărât, am decis repede să acord o şansă revoluţiei bunului simţ. Aşa că pac, am pus votatul pe antonescu.

Votul meu contează? Ba bine că nu… aruncând o privire pe listele unde mă căuta tanti, pentru ca să semnez, am văzut că a fost un absenteism în masă.

De aia nu a ieşit bunul simţ, ci tot duelul între mitocănie şi nesimţire. Pentru că mulţi dintre voi aţi fost boi şi nu aţi mers la vot.

Acum îmi dă mâna să arăt cu degetul, nu? Deşi a lipsit doar un minut pentru a fi în aceeaşi oală cu absenţii.

Păcat. Foarte păcat, pentru că în turul al doilea voi fi forţat să votez cu băse.

De fapt, voi nevota cu prostănacul :) de aia o să iasă băse. Asta în cazul în care deştepţii nu se vor duce pe coclauri, lăsând soarta în mâinile proletarilor manipulabili şi a pensionarilor nostalgici.

Bun simţ în România? Bă, antonescule, ce fraier ai fost cu sloganul ăsta! Şi ce fraieri am fost ăia care am zis să îi dăm o şansă!

un nou pitic pe creier: LEGO! de fapt, un pitic mai vechi, revenit

De câteva zile mi-a revenit dorinţa arzătoare de a avea un joc lego. cu multe piese, complicat, din care să poţi face o mie şi unul de lucruri interesante.

Joacă de copii? Aş vrea să îi văd pe majoritatea maturilor din ziua de azi că au răbdarea şi priceperea de a construi ceva din piesele alea mici de lego. Plus să-şi mai pună la încercare imaginaţia, scornind, din aceleaşi piese, alte chestii.

Aud? Da, cu voi vorbesc, ăia care vă veţi grăbi să mă catalogaţi imatur şi infantil.

Uite, mi-a venit o idee: îl votez la preşedinţie pe ăla care promite să bage o lege prin care toţi românii vor fi obligaţi să participe la o campanie naţională de construit chestii din lego.

Poate aşa vom ajunge şi noi să avem o perspectivă de ansamblu a lucrurilor, nu doar un punct de vedere egocentrist şi limitat.

aoleu!!! iar trebuie să mă-mbăt, să pot întreba “da’ hâc io cu şinie votiez, ha?”

Acum mi-am dat seama că duminică sunt alegerile. Alegerile pentru un nou prezident pe care urmează să îl înjurăm 4 ani de acum încolo. Sau 5? Parcă s-a prelungit mandatul.

Şi, din nou, n-avem cu cine, dom’le! Aceiaşi caraghioşi, cu aceleaşi grupuri de interese în spate, aceleaşi partide fandosite şi colorate, acelaşi bâlci. Ba, mint, nu e acelaşi bâlci, e bâlci de criză, în care se dă la gioale fără menajamente.

Aşadar, io cu cine votez????

Băselu? Mda… la câte reclame sunt cu el pe promotor.ro zilele astea, mă miră că nu e directivă să pun votul pe chelios. Dar mă enervează sloganul lui “Băsescu luptă pentru tine”. Cum pana mea, unde luptă? Cu cine luptă? Luptă Băselu cu nesimţirea vecinilor, a partenerilor din trafic, a multo români? Ba bine că nu.

Geoană… Mister “prostănacul”. E roşu, dom’le, şi e uns cu toate alifiile. Are nevoie, că doar în spate este Năstase, păzea! Şi în spate de tot este nenea Iliescu, care abia aşteptă să mai bage nişte şpârle politice. Oricum, Geoană e pa, pesederelele prea şi-au făcut de cap, iar imaginea partidului e fix pixul. Din punctul meu de vedere, nu şi al pensionarilor sau ălora cu interese.

Crin Antonescu. Mânca-l-ar mama de candidat frumos. Băiatule, mai bine te-ai duce să candidezi la titul de mister preşedinte, în chiloţei, dat cu ulei, chestii de astea. Sau poate că te bazezi pe votul femeilor, care mor de ochii tăi… sau cum or fi versurile unei melodii trecătoare de vară. Ne plac aparenţele, aşa că mister Crinuţ ar putea să îl facă pe Tărtăriceanu să râdă cu gura până la urechi, cine ştie. Poate primeşte cadou un Harley de ajunge în finală. Eu unul nu l-aş alege, totuşi.

Tovarăşu’ doctor Oprescu. Hai să ne oprim puţintel asupra preşedintelui antrenor. Care va să zică apelează la fotbalişti, adică ăia cu iq mic. “Hai România” – prea târziu, am înţeles că naţionala e pa şi pusi pentru următorul campionat mondial. Pe urmă, ce naiba, la cum îi ştim pe doctori, în sala de votare ai vrea să îi bagi plicul în buzunar omului, nu în urnă. Oprescu are un mic avantaj, chit că a fost pesedist: are moacă de intelectual, este primar (deci o rampă spre preşedinţie) şi pare sărac şi cinstit. Doar pare, pentru că în spate sigur sunt nişte moguli. Deci pas şi la Oprescu.

Becalianul Becali ne becalieşte despre o becalică prezibecalinţie. Aici, sincer, nici nu am ce comenta cât de cât inteligent. Mă simt prost dacă e să aduc contraargumente pentru candidatura lui Becali, sincer. Pentru că nu îmi trece deloc prin minte cum ar putea România să aibă un preşedinte de Steaua. Nu, sorry, nu pot face efortul ăsta, trecem mai departe (nu înainte de a remarca, totuşi, că Becali va avea nişte procente de dobitoci cu drept de vot, pe care îi va păstori către ăla care îi promite mai mult, nu?)

O, vai, dar vă rog, cum adică? Vadim. The Vadim. ACEL VADIM! Vadim Tudorică, de la prm. Un om care, dacă îmi amintesc bine, a ajuns odată în finală. OOOOF!!! Ce rău îmi pare că nu l-am votat atunci! După principiul “ori la bal, ori la spital” – dacă ar fi ieşit, se lăsa cu distracţie, nenică. Să fi văzut Românica în prag de colaps înaintea crizei mondiale! Acum, însă, nu mai are haz să votezi cu nebunul. Mă rog, hai să nu îi zic nebun, îmi place mai mult să îl cred mafiot egocentrist şi manipulator.

Yoy, Îmi PAre rău că nu GÂndit la DUMneavostră, Kelemen Hunor, no, ce pot să zic, eu nu-l votez! Jo eiszokat, good night, udmr-iştii mă dezgustă, au devenit nişte profitori nenorociţi de pe urma tâmpiţilor de români.

Uite aici candidaţi serioşi: Iane Ovidiu Florin, de la Partidul Ecologist Român şi Cernea Remus Florinel, de la Partidul Verde. Bă, voi sunteţi serioşi??? Amândoi florineii par duşi cu pluta, sincer, ei ce platformă electorală bagă în faţă? Scăpăm de E-uri şi dăm Prius la tot poporul? Să fim serioşi, stimabilii ăştia sunt în cursă doar pentru a mai ciupi procente din voturi şi a conta puţin la înclinarea balanţei.

Manole Gheorghe Eduard este candidat independent. I-am văzut poza, e un tânăr cu părul deja albit. E român şi nu se vinde. Sau nu îşi vinde ţara, nu mai reţin. E fals. Un independent care are aproape la fel de mulţi bani de dat în campanie precum ăia de la partidele mari. E ceva putred, clar, eduardule.

Mai e unul: Potărcă Constantin Ninel. Un candidat cu cacofonie. Un candidat cu nume ce aduce a potârniche, adică pasăre pe care o vânează toţi. Un candidat cam Ninel-ţigănel după nume. O fi el independent, dar na… nu îmi inspiră încredere. Sunt sigur că nici numele meu nu i-ar inspira încredere dacă aş candida ca prezidenţiabil.

Aşadar deci prin urmare, eu cu cine votez? Că să nu votez, parcă nu mă tentează. Vreau să am şi eu un cuvânt de spus, deşi teoria conspiraţiei spune că nu contează cine votează, ci contează cine numără voturile. Iar europenii decid care trebuie să iasă, deh, că aşa-i în Balcani, suntem nişte mici prăpădiţi.

Nu ştiu pe cine o să pun ştampila :( Probabil sunt unul dintre milioanele de nehotărâţi. Voi cu cine mă sfătuiţi să votez?

gheorghe dinică – s-a dus şi el…

Am auzit acum câteva zile un lucru fain despre Dinică: nimeni nu a reuşit să întruchipeze personajele negative mai bine decât Dinică. Avea o privire şi un glas şi un ton… Avea.

A fost un actor mare şi a contat pentru nişte generaţii. Mă bucur că l-am prins şi îmi amintesc de el. Generaţia de aur, încet, încet, se duce.