Dec 7 2009

băsescu 4ever. o fi rău sau o fi bine?

E rău, oricum am da-o. Nu ştiu dacă la fel de rău ca în cazul în care Geoană şi PSD-ul ar fi câştigat alegerile – până la urmă, toţi sunt la fel de jmekeri şi protejează interesele aceloraşi mafioţi.

Dacă în 2012 va veni sfârşitul lumii, măcar nu trebuie să ne facem griji pentru domnia de 5 ani a lui băse. Mai are doar 2 ani de stat la Cotroceni, nu? Însă 2 ani pot însemna mult.

Dacă ar fi ieşit Geoană, oare bunul simţ ar fi prelevat? Mă îndoiesc serios de rezistenţa ideologică a parteneriatului geoană-antonescu. Pesediştii şi-ar fi dat foarte repede arama pe faţă, iar clanul lui Tăriceanu ar fi fost prins în menghina răzbunării personale pe băse şi, pe de altă parte, în strânsoarea brutală a intereselor pesediste.

Cu Băsescu la putere, o parte a afaceriştilor de la noi va continua să trateze ţara ca pe o fătucă fără apărare. Adică vor continua să o f***, rânjind şi devalizând la greu, pentru că EI POATE. Ţara va decădea, comisioanele vor fi la fel de grase şi vor apăsa poate şi mai mult pe umerii bugetului de stat, mitocănia camarilei băsesciene va fi, în general, la cote alarmante.

Poate că din criza economică vom ieşi pe la finalul lui 2010 sau începutul lui 2011, oricum e o cheste concertată la nivel mondial. Însă din criza de român nu vom scăpa, nici după alegerile din 2014. Când mi-e foarte greu să cred că va apărea o figură politică cu adevărat demnă.

Sistemul băsescian, la fel cum ar fi făcut-o cel pesedist, care a pierdut şansa la mustaţă, va împiedica acest lucru. Nimeni din conducere nu doreşte să lase calea liberă principiilor sănătoase şi bunului simţ. Dăunează afacerilor îmbuibaţilor.

Deci concluzia rapidă după rezultatele finale ale alegerilor din 2009: ne va fi cam la fel de rău, cu posibile puseuri de bine. Aş sugera o nouă zicală: să sperăm bine!

Eu unul recunosc: deşi aş fi vrut să pun ştampila pe ambii, nu am fost la acest al doilea scrutin. Am avut treabă – finala concursului “Câştigă un Opel Insignia“. Un concurs desfăşurat ok, dar din care am înţeles încă o dată de ce suntem români: pentru că nu ştim să pierdem şi ne e greu, foarte greu, să fim fair play.

Până la urmă, ce mi-a adus moş nicolae? O cană pentru birou, foarte simpatică. Sentimentul că românii au adânc înrădăcinată mentalitatea jocurilor de noroc şi a câştigurilor mari, dar prin modalităţi cât mai uşoare (în felul ăsta nu vom ajunge niciodată să construim ceva durabil). Şi un băse triumfător, care, pentru început, cred că va aplica nişte epurări şi răzbunări contra duşmanilor, interesele naţiunii căzând undeva în josul listei de priorităţi.

Da, şi mi-a mai adus ceva moşul ăsta: accentuarea feelingului că nu am de ce să fiu mândru că sunt român. Sunt, însă, mândru că sunt omul care sunt. Nici prea prea, nici foarte foarte, dar măcar mă ţin de principiile bunului simţ. Atunci când românismul mă va năpădi cu totul, va trebui clar să îmi schimb numele.

Sau poate greşesc… poate va trebui să candidez la preşedinţie!

By oraan marculescu • life = viatza • 0 • Tags: alegeri 2009, băsescu, concurs, geoană, opel insignia