şi aşa a ajuns Huidu peste zi erou naţional…

“Şerbane, fă-te bine! Huidule, ţine-te tare! Să ne rugăm pentru el în aceste momente…”

Oare când va vedea această campanie ciudată mass media, de simpatie bruscă pentru cârcotaşul care a stat în comă din cauza unui accident la schi, ce va zice Huidu? Nu va râde?

Interesantă ziua de ieri: la antena 3, în timpul unei emisiuni cu gâlceavă politică şi economică, apare “news alert”: Huidu în comă! Wow! Încep să navighez pe celelalte canale, când, ce să vezi, la OTV era deja o emisiune dedicată comei lui Huidu! Wow x 2! La Prima TV de-abia ceva mai încolo s-au alertat colegii.

După care diverse ştiri, care mai de care mai amănunţite, dar şi irelevante, despre starea lui Huidu, despre coma lui Huidu, despre accidentul lui Huidu, despre mişcarea de simpatie a vedetelor pentru Huidu, despre pasiunea lui Huidu pentru schi, despre blogul lui Huidu, despre mesajele pe facebook şi twitter pentru Huidu…

Băi, nene, la un moment dat am avut impresia că Huidu era deja oale şi ulcele, aşa erau toţi de afectaţi. Şi mai ales antenele şi realitatea, care frecvent le dau apă la moară cârcotaşilor.

Una peste alta, domnul Şerban a avut un accident relativ grav la schi, cum li se întâmplă şi altor români prin Austria (numai că, nefiind vedete, ceilalţi nu au parte de asemenea osanale). Accident care, însă, a devenit pur şi simplu o bună monedă de bătut pentru televiziuni.

Cu alte cuvinte, să nu cădem în patima sărbătorilor de iarnă, să credem că simţămintele de apropiere şi prea multă păsare faţă de semenii noştri au făcut televiziunile să acorde o atât de mare atenţie incidentului Huidu. Nicidecum.

Cârcotaşul este, într-adevăr, un personaj foarte cunoscut pe plan naţional, iar o veste de rău augur face rating. Aşadar, Huidule, abia aştept să văd ce mişto-uri o să faci de acest foc de paie după ce îţi revii suficient.

Sper că nu o să te văd cu coada între picioare şi lacrimi în colţul ochilor, că vai ce colegi de breaslă solidari avem în România. Sau, mai ştii, de dragul aparenţelor poate exact acest lucru trebuie să îl faci… Că na, bag seama că toţi ăia pe care îi critici îţi vor atrage atenţia că ei au fost băieţi gigei când ţi-a fost viaţa în cumpănă şi din astea, la sentiment, un mic şantaj, acolo.

Una peste alta, că suntem oameni, bine că ai scăpat ieftin şi nu ai păţit chestii mai grave (că dacă dădeai colţul, oricum nu îţi mai păsa de părerile noastre). Şi să nu o laşi mai moale cu stilul de cârcotaş, chiar dacă poţi motiva că accidentul ăsta bla bla.

P.S.

Până la urmă, bag seama că facebook a avut cel mai mult de câştigat de pe urma acestei campanii mass media… Plus blogul lui Huidu – că ăla apare primul dacă dai pe google căutare după “huidu”.

ce fain ninge. Nu-i asa, bai primarilor?

sunt curios pe cine or sa mai dea vina organele ca iar au fost prinsi cu budigaile in vine. probabil tot criza e de vina. nu-i nimic, apa la moara pentru un editorial pe promotor, cand ajung la birou. Momentan ne bucuram de fulgi si de blocajele din trafic.

criza ne-a adus nivelul de trai la nivelul dinainte de ’89. deci…

… concluzia unui nene a fost “deci peste un an ne aşteaptă încă o revoluţie”. Nice, din punct de vedere filozofic. Lame, din punct de vedere al realităţii.

Păi în condiţiile unui popor român care a făcut din laşitate un fel de a doua sau a treia lege naturală, de unde o revoltă populară serioasă? Mai ales că revoluţia din ’89 a fost o kestie manipulată de iliescu&co, nicidecum o revoluţie serioasă.

Da, fac parte dintr-un popor laş. Şi cică ar trebui să fiu mândru de asta. Un popor care îşi fură singur căciula, după cum bine puncta George Buhnici într-un editorial destul de chirurgical.

Prin extensie, şi eu sunt un laş. Că, dacă aş fi curajos, aş fi, de fapt, un nebun singur. Iar majoritatea dictează cum trebuie să se comporte turma, nu? Vrei să fii oaia verde? Stai liniştit, că te pun la punct ăia în vinele cărora curge încă sânge de comunist.

Faţă de europeni, la nivelul cărora vrem şi noi să ajungem. Studenţii italieni s-au răsculat? S-au răsculat. Tinerii britanici se bat cu poliţiştii şi poartă măşti ca în “V from Vendetta”? Francezii îi boicotează pe Sarcozy dacă e cazul?

Numai noi ne complacem în situaţia de a-i admira pe bogaţii din Top 300 şi închidem ochii la faptul că miliardele ălora sunt făcute din buzunarele noastre de fraieri.

Uneori chiar mi se par fascinanţi românii. În sensul de fraieri care se fraieresc pe ei înşişi şi le place la nebunie să-şi facă singuri chestia asta. O fi un fel de sindrom pe care l-am văzut în serialul “House M.D.” – disocierea personalităţii.

Nu ne place, dar ne place la nebunie.

Şi mai suntem şi ghinionişti: cum se face, dom’le, că pe timp de criză economică gravă avem parte de cel mai incompetent aparat de guvernare din ultimii 20 de ani, ba chiar din Europa?

Dar asta cred că e o altă poveste.

a venit frigul serios. ia să vedem, merită programul de reabilitare termică?

Weekendul ăsta s-a întâmplat să hălăduiesc puţin prin cartier, pe motive artistice. Nu intru în detalii, ci trec direct la o concluzie pe care am tras-o, cel puţin în sectorul 3 al capitalei: programul de reabilitare termică este făcut alandala.

Am simţit pe pielea mea că a venit gerul, nu mai sunt dubii că e iarnă, imediat trebuie să vină şi zăpada. Şi, în timp ce mă gândeam cât am fost de fraier că nu am pus pe mine haine mai groase pe motiv că e soare afară, mă uitam cu amuzament la blocurile “dă cartier”.

Blocuri la care s-au folosit culori tembele şi un hai să-i zicem design de tot rahatul. Nu ştiu cine s-a ocupat de partea estetică, dar, cel puţin în sectorul 3, pare să fie un nea pandele sau o coană miţa, care să aibă şi gura lor ce să mănâncă pe la primărie.

Nu pot spune că arată horror blocurile astea în culori ţipătoare, e un termen care se potriveşte ghetourilor (nu am fost în Ferentari…). Însă e clar că numai a blocuri de oameni normali şi civilizaţi nu arată. Kitsch-ul este ceea ce le defineşte cel mai bine. Pe lângă lucrătura de super-mântuială, că aşa e la români.

Aproape SF în unele cazuri, faptul că reabilitarea asta termică s-a făcut, în foarte multe locuri, pe principiul “care mai doreşte, care mai pofteşte” duce la un aspect bizar. De exemplu, la etajul X dintr-un boc comunist, cenuştiu, vezi o “insulă” de polistiren colorat, care evidenţiază apartamentul respectiv.

Rezultatul vizual este fix ăsta: ăştia-s proşti?! Sau poate că, na, vine crăciunul şi e un umor ieftin de primărie de sector, de genul “dacă nu aveţi brăduţi împopoţonaţi, ia d-aci blocuri garnisite”.

Nasol. Preferam ca gerul să îmi îngheţe creierul şi să nu realizez că măreţul program de reabilitare termică a fost făcut, în gel mai bun caz, cu CURUL. Oare câţi bani s-or fi sifonat pentru ca Bucureştiul să arate ca o paparudă jalnică?

wikileaks atacat din toate părţile. scary website: BAU!

Mi-a ajuns pe la urechi (pentru că nu-s genul să aibă tembelizor să se uite la toate ştirile pe care ni le vâră pe gât mass media) cum că un anumit site wikileaks ar fi pus pe jar guvernele din lumea întreagă.

Acum nu mai este accesibilă adresa, dar am văzut că mister google le dă peste nas ălora care au crezut că i-au pus capac lui Julian Assange, deoarece, dacă dai search după “wikileaks”, primul rezultat este o adresă de IP!

http://213.251.145.96/ – asta e, momentan, noua casă a wikileaks.

Nu ştiu cum stau lucrurile în românica, dar, cât am fost plecat la lansarea lui Chevrolet Orlando, am avut ocazia să pierd puţin timpul în faţa televizorului prin hotelurile din Budapesta şi Valencia.

Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut pe principalele canale (începând cu CNN până la BBC) cât de înfierat este mister Assange.

Adică se făcea “vai vai” pe tema presupusului viol, iar faptul că omul dă lumii de ştire de mârşăviile guvernelor era înfierat, cu o vizibilă tentă de “staţi liniştiţi, guvernele E bune, haiducul ăsta trebuie mazilit, ai auzit, opinie publică?”.

E un foarte bun exemplu pentru modul în care mass media occidentală e doar un instrument de manipulare în mâinile celor care deţin, cu adevărat, puterea.

Dar nu toţi suntem dobitoci (mă rog, mai mult sau mai puţin, eu mă refer la contextul ăsta, al conspiraţiilor deconspirate în mod public mondial). Poate de aceea nici nu mă interesează să am televizor, pentru a nu fi intoxicat.

Oricum, voi urmări ceva mai atent subiectul wikileaks. Pentru că, totuşi, conform teoriei conspiraţiei, nici wikileaks nu e doar un mijloc de luptă anti-manipulatori. Şi scandalul ăsta e cumva manipulat, de undeva, de cineva, în anumite interese.

Cine ştie… poate acum vor cădea vechii manipulatori şi vor veni la conducerea mondială ăia noi. Care or să fie mai buni sau mai puţin răi?

Hai că mai avem un an până în 2012, să ne distrăm cât mai putem cu wikileaks!