Jan 16 2010
ce te-ai face fără filme? nu ar fi mai bine?
Este un slogan auzit ieri la procinema – deşi nu am televizor, mai mă uit când sunt în deplasare pe la alţii 
Slogan care mi-a dat de gândit: ce ne-am face fără filme, deja un drog de care societatea nu mai poate scăpa.
Recent, am vrut să merg la Avatar, neapărat la imax, să nu mor prost, vorba aia. Ei bine, pentru ca să prinzi un loc bun, trebuie să faci rezervare cu minim o săptămână înainte. Exclus weekendul. Nu mă miră ştirile alea tembele, cum că Avatar provoacă depresii şi există pericolul ca unii să se sinucidă din cauza lui. Bine, ăştia probabil oricum s-ar sinucide, dar caută un motiv bun, pe care presa, nu-i aşa, îl exacerbează.
M-am mai uitat la nişte filme, la televizor. Filme de la mediocre în jos, aş putea spune – ultimul care îmi vine în minte e chiar Ultimul Samurai, cu Tom Cruise. Prima oară când l-am văzut m-a impresionat puţin. Acum, însă, am avut ocazia să analizez clişeele şi modalitatea în care realizatorii manipulează privitorul, prin muzică, imagini, valori morale împroşcate direct spre creier. Hollywoodul e clar o industrie prolifică, de tâmpit masele.
Dar să revin: ce ne-am face fără filme?
Poate nu am mai fi atât de frustraţi în privinţa look-ului, că nu avem sex-appeal-ul lui angelina jolie sau caracterul viril al lui brad pitt. Am trăi şi am accepta mai uşor realitatea reală, nu cea impusă de canoane (nu doar de filme).
Poate nu ne-am mai face griji în privinţa relaţiilor interumane. Atâtea telenovele care sucesc minţile gospodinelor şi nu numai… Atâtea filme de acţiune care îi modifică virgulă comportamental pe cei creduli… Atâtea comedii tembele care te fac să vezi viaţa în roz şi să uiţi că ai o viaţă reală şi că poţi gândi şi singur, nu doar prin ceea ce îţi comunică actorii… etc
Poate nu ar mai fi atâta răutate, lăcomie, perversitate. Crime din cele mai diverse la televizor şi pe marile ecrane. Thriller-uri şi horror-uri care bagă spaima în tine şi nu îţi dai seama că au şi mesaje subliminale. Lideri şi modele total anapoda, puse în situaţii prin care eşti forţat, ca privitor nătâng, să îi pui pe piedestal, deşi, în viaţa reală, ţi-ar afecta viaţa grav. Să mai continuu?
Dacă nu ar fi atâtea filme, am citi mai mult şi am trăi, câteva momente, prin prisma imaginaţiei fiecăruia. Am petrece timpul liber mai eficient sau mai sănător. Am interacţiona mai mult şi ne-am cunoaşte mai bine. Cine ştie ce lucruri benefice am mai putea face.
Dar nu. Nu e bine, pentru că o industrie de jdemii de milioane de dolari s-ar duce de râpă. Şi manipularea maselor ar fi mai dificilă. Deci lumea noastră fără filme este de neconceput.
Oare?