Apr 21 2010
falimentele de criză şi cealaltă parte importantă a adevărului
Propaganda “băi, e criză, vai de noi” conţine, din timp în timp, şi informaţii privind alte mii de firme care au falimentat. Bilanţul de până acum pare incredibil – zeci de mii de firme au dat faliment, zeci de mii de oameni au intrat în şomaj.
Dar lucrurile continuă să meargă în ţara lui papură-vodă-marinar. De ce?
Pentru că mass-media omite (cu bună ştiinţă, pun pariu) următorul fapt: la 1.000 de firme falimentate, apar la registrul comerţului alte 500 noi. Cum aşa, vă întrebaţi? Simplu.
Majoritatea covârşitoare a celor care deţin firme au prins un fel de şpil al crizei. Bagă firma în faliment, concediază oamenii, scapă astfel de facturi neplătite şi alte cele – dar tot ei sunt cei cu relaţiile din spatele contractelor.
Ei bine, pe faţă se tânguiesc de faptul că le-a dat firma faliment şi au fost nevoiţi să dea oamenii afară. Iar prin spate fac o nouă firmă, cu acelaşi obiect de activitate şi, atenţie, angajează oamenii preferenţial.
Adică în puţine cazuri îi reangajează pe noua firmă pe ăia cu adevărat buni. Dar, în cele mai multe cazuri, se ajunge la o adevărată reţea mafiotă, de genul: “cât dai să te angajez?”. Ştiţi povestea, exact ca la angajările pe bani din sistemul medical sau din avocatură, chestii care oficial nu există, frate, nu există dovezi la nivel înalt.
Aşadar, hai să mâncăm rahat în continuare cu această criză frumoasă. Nu de alta, dar mare criză este un motiv extraordinar pentru guvernul Boc să-şi acopere cumva oficial incompetenţa şi lipsa de responsabilitate.
Bun venit, din nou, economiei negre. Până şi norul de cenuşă vulcanică era mai gri…
