May 20 2010
fetelor, mai multă atenţie dimineaţa la volan!
În decurs de nici 10 minute, azi dimineaţă am văzut “aproape-nişte-accidente”, pentru care s-ar fi făcut nişte dudui cam împrăştiate.
Prima fază: străduţă îngustă, cu sens unic, eu după o KIA ProCee’d. La un moment dat, din stânga, iese brusc botul unui Ford Focus negru. La cât de brusc a oprit, am fost sigur că a intrat fix în KIA.
Din fericire nu a fost aşa, dar şoferul din KIA, trecând pe lângă Ford, vă daţi seama că şi-a deşertat toată frustrarea acumulată într-o fracţiune de secundă.
Am văzut-i şi eu pe proastă: brunetă aranjată, cu ochelari de soare, cu scaunul dat mult pe spate şi, bineînţeles, vorbind la telefon fără probleme. În dreapta ei, o altă fufă cu gura până la urechi, citind un sms.
Ambele habar nu au, probabil, ce implică un mic accident din punct de vedere al stresului şi al timpului pierdut. Îmi pare rău pentru cel sau cea care va mai întâlni o dată Focusul negru, în regim de tamponare. Am menţionat că bruneta voia să o ia chiar pe sens interzis?
A doua fază: la ieşirea de pe străduţa îngustă cu sens unic, se eliberează ambele benzi. Obligatoriu de luat la dreapta, pe prima bandă sunt deja două maşini, aşa că mă bag pe aia din stânga.
Ajung la capăt de stradă, să o iau la dreapta, încerc să mă asigur din stânga, când, ce să vezi, un VW Polo roşu, cu o tanti trecută de o vârstă la volan, frână bruscă în botul meu.
Nu pentru că aş fi intrat pe drumul principal, ci pentru că ea voia să facă dreapta. Adică să intre pe sens interzis. Prima mea reacţie: mă uit cu ochii mari la ea. Răspunsul ei: ceva de genul “bă prostule, nu pot să trec de tine, etc”.
Ah, dar observ numărul de înmatriculare, de VN. Adică Vrancea. Adică nu din Bucureşti. În dreapta lui tanti, un nenea, soţul probabil. Încerc să văd partea amuzantă a lucrurilor şi, fără să mă enervez, îi arăt semnul de interzis.
A fost suficient ca tanti să tacă şi să se uite mai atentă. Normal că nici un fel de scuze, că ar fi greşit ea. Cred că primăria a greşit că nu a pus semnul de interzis mai jos, să îi sară în ochi. Am lăsat-o acolo, pe colţ, întrebându-se probabil ce să facă.
A treia fază: din nou străduţă îngustă, dar cu dublu sens. Din cauza maşinilor parcate pe dreapta şi pe stânga, de-abia încap două maşini una pe lângă alta.
Mă îndrept fără grabă spre capătul străzii, ca să o iau la dreapta. În faţă, văd că, pe sensul spre stânga, e coadă. Şi, totuşi, sunt maşini care vin dinspre dreapta luând-o pe străduţa pe care sunt eu.
După principiul “depăşim coloana şi vedem noi ce se întâmplă”. Ceea ce nu e o problemă condamnabilă dacă ai vizibilitate.
Însă, din nou, o duduie îmi dă emoţii. Mai am cam un metru-doi până în intersecţie, când apare vertiginos un bot de Ford Mondeo vechi (oups, din nou Ford). Care lua virajul direct pe banda mea, nu pe aia de lângă mine, pe care ar fi trebuit să o ia în mod normal.
Apare şi cabina maşinii, iar din spatele volanului o duduie cu ochelari de soare (iar ochelari de soare în Ford?) se uită intrigată “ce naiba caută ăsta pe banda lui?”. Chiar aşa, poate că are acţiuni pe banda mea şi eu nu ştiu, fraierul de mine.
În fine, eliberez înjurăturile zilnice de şofer în timp ce ea dă de volan cu efort, să treacă pe banda ei, destul de nervoasă.
Nu ştiu de ce ea, că eu ar trebui să mă simt frustrat că, în nici 10 minute, e a treia tipă la volan care era să producă un accident. Minor, dar cu urmări stresante.
Concluzie: fetelor, vă rog nu mă faceţi să scot la înaintare misoginismul şi să declar iar că femeia la volan e, în general, cam tută. Nu e 100% adevărat.
Sau vreţi cu tot dinadinsul să mă contraziceţi?
