May 26 2010
îmi place traficul de dimineaţă devreme în Bucureşti
Adică aşa, pe la ora 6 jumate – 7 dimineaţa. Când ai impresia ca 90% din bucureştenii cu maşină au dispărut de pe faţa pământului.
Azi dimineaţă l-am dus pe fratelo la aeroport şi, obişnuit cu aglomeraţia capitalei, m-am pegătit psihic pentru ambuteiaje.
Pe draq.
Un drum pe care, în mod normal, l-aş fi făcut în juma de oră, mi-a luat aproximativ 10 minute, în condiţii de stil lejer – pentru că, după primele două minute, am realizat că nu are sens să mă grăbesc.
Am ajuns cam repede la aeroport, dar na, am mai stat cu fratelo, no time wasted.
În schimb, la întoarcere, adică după 8 jumate, păzea: cozi interminabile încă din pasajul ăla nou construit de la Băneasa. Până la birou pot spune mersi muzicii de la radio Smart FM (muzică de anii ’80-’90, calmă), că altfel aş fi turbat.
Prin urmare, în Bucureşti e bine să conduci ori foarte devreme dimineaţa, ori numai noaptea. În rest, e un iad zilnic. Iar 90% dintre bucureştenii cu maşină se complac în această situaţie.
Bă, e criză, mai lăsaţi draq maşinile şi mergeţi şi voi cu metroul sau ratb-ul. A, mă scuzaţi, suntem prea emancipaţi, m-am prins.
UPDATE: să vedeţi cum este prin Bucureşti la 4-5 dimineaţa! Parfum, nu alta!
