May 5 2010
din nou de-ale condusului prin Bucureşti: pietonii tembeli
De vreo săptămână m-am pomenit boier mare, cu un Megane 1.5 dCi pe mână, pe care, cum altfel, îl folosesc pentru deplasarea la birou.
Ceea ce înseamnă că fac parte din jungla cotidiană a traficului bucureştean. Din care spicuiesc:
1. azi am ratat un nene pe la 50 de ani, care s-a gândit că mai bine trece pe roşu, forţându-mă să frânez şi să mi se facă inima cât un purice auzind scrâşnetele frânelor celor din spate
2. după aia, la nici 5 secunde, am ratat o babă de aia cu pielea foarte bronzată (dar, culmea, nu grasă de o tonă), care s-a gândit că ar fi bine să alerge spre tramvai, tot pe roşu – totuşi, în ultimul moment, a observat că Megane-ul e cam pe trecere…
3. ieri seară, după ce am stat vreo patru ture la un semafor în Titan, prind verdele; bineînţeles că, nici nu am băgat bine în a doua, că o liceeancă tâmpită mai să-mi sară pe capotă. Din nou, frână, mă trec toate apele că poate nu am observat eu că e verde – ba bine că nu, roşu toată ziua pentru pietoni, dar tâmpita se grăbea să ajungă pe partea cealaltă la colege
4. tot ieri, într-o curbă nu foarte strânsă, să fac infarct: un nene stătea fix în mijlocul drumului, că se uita după autobuz. Mai grav este că nici nu îi păsa că stătea în drumul meu şi al celorlalţi. Stătea pur şi simplu, de a trebuit să îl ocolim ca pe-o gură de canal fără capac.
5. acum câteva zile, într-un blocaj pe victoriei, maşini prinse în intersecţie (ştiţi, pe grilajul ăla galben, care te avertizează să nu blochezi intersecţia). Un dobitoc se gândeşte că e blocaj, deci maşinile nu se mişcă, aşa că se avântă. Numai că maşinile, surpriză, au început să se mişte. Eu l-am ratat, dar oglinda altuia de lângă mine i-a dat una sănătoasă în ficat.
Astea au fost câteva exemple din trafic referitor DOAR la pietoni. Cu alţi şoferi mai că nu am oprit maşinile să ne luăm de gât, dar asta nu mai contează.
Mai important este că perpedeşii au devenit prea inconştienţi. Dacă te loveşti, la viteză mică, de o altă maşină, se îndoaie tabla, se sparge un stop, dar măcar nu suferi leziuni.
Însă, dacă dai peste un idiot pe două copite, chiar şi la viteză mică, rişti să îl ai pe conştiinţă, chiar dacă nu eşti tu vinovat.
Îmi vine să parafrazez un vochină: “unde te grăbeai, tovarăşe pieton?”.
Însă realitatea e că le-aş trage o mamă de bătaie proştilor pietoni.