Jun 29 2010
pentru că m-au tâmpit vuvuzelele astea…
… iaca şi o dedicaţie pentru campionatul mondial de fotbal din africa de sud!
click pe poză pentru mărire
Jun 24 2010
de ce aş fi pasionat de fotbal şi de campionatul mondial din africa?
Ieri a fost un meci important, pare-mi-se, pentru că redacţia de la prosport, cu care împărţim open-space-ul, era ca pe stadion: oooooo, aaaaaa, nuuuuuu, yeeeee, toţi la unison. Mai lipseau seminţele şi berea la pet (sau nu m-am uitat io bine?).
La un moment dat, aud o chestie foarte interesantă. Pe fundalul de agitaţie şi încordare, comentatorul spune o chestie de genul “spiritele s-au încins şi era clar că vor apărea şi violenţe”. Adică un cutare a luat al doilea cartonaş galben, pentru că l-a faultat pe unul din echipa adversă.
Iar ăştia care se uitau la televizor fierbeau, de parcă erau în faţa unei execuţii live: “dă-i, mama lui de nenorocit” (of course, nu îmi permit acum să citez exact injuriile de microbişti).
Pentru câteva momente, am avut impresia că sunt în mijlocul evenimentelor, în cel de-al doilea război mondial. Probabil dacă oamenii ar fi avut la îndemână pistoale şi mitraliere, s-ar fi lăsat cu măcel pe stadion, la cât de încinse păreau spiritele din ce auzeam la televizor. Nu ştiu dacă la fel ar fi fost şi în redacţia prosport, dar fenomenul era cam tot acolo.
Prin urmare, uite un motiv pentru care nu îmi place fotbalul. E o competiţie mult prea acerbă, se pune mult prea mult accentul pe cine câştigă, fără a se mai lua în seamă prea mult fair-play-ul, ci strategiile jmekere asociate cu norocul, dar şi cu “jocul bărbătesc” – i-a tras un cot, e bărbătesc, nu înseamnă că e în afara jocului, nu?
Cu atât mai mult cu cât vorbim de un campionat mondial, în care se bat ţările. Adică se păstrează viu şi nevătămat spiritul de războinici şi de diferenţe sau superioritate între naţii. De care parcă voiam să scăpăm în noua lume a păcii, nu?
Sincer, ce mi-e că se bat 22 de oameni pe un teren cu o minge sau milioane pe front cu tancuri şi mitraliere? Genul ăsta de competitivitate care agită prea mult spiritele naţionale e pur şi simplu încă o strategie din conspiraţia mondială de manipulare a oamenilor.
Call me crazy, dar, în stilul ăsta, nu ştiu de ce mai auzim discursuri despre armonia mondială. Când n-or să mai fie fani ai fotbalului sau K1-ului, poate poate o vom lua spre drumul păcii. Până atunci, însă, no way.
Jun 23 2010
cică spiritul de turmă ţi-ar putea salva viaţa
Right.
Ieri am prind un fragment dintr-un reportaj pe discovery & science, unde concluzia din titlu aproape că m-a lăsat paf. Deci ar trebui să accept spiritul de turmă?
Oki, să zicem că, în foarte puţine şi extrem de rare situaţii, e bine ca oamenii să asculte orbeşte de ce li se comandă şi să facă toţi la fel – de exemplu, incendiu într-un magazin.
Însă, în rest, sunt total împotriva spiritului de turmă, care, de fapt, te face foarte uşor de manipulat ca individ. De ce să mai gândeşti singur când gândesc alţii pentru tine şi tu trebuie doar să rumegi ca o vită? De ce să încerci să evoluezi psihologic şi mental când e suficient să îţi satisfaci nevoile de bază?
Spirit de turmă? No, thanks, nestimaţi specialişti de pe la tv. This is just bulshit.
Jun 22 2010
Mazda CX-7 chiar îşi merită banii
Deşi am făcut comparativ cu noul Hyundai ix35, aş vrea să spun două cuvinte despre Mazda CX-7 comparând-o cu Audi Q5 şi alte SUV-uri compacte premium.
click pe poză pentru mărire
Şi cuvintele alea sunt: CX-7 e peste toate, fie ele Q5, X3, GLK, Infiniti EX, XC60.
Versiunea de top (atât diesel, cât şi benzină) costă 34.000 euro şi suma asta chiar merită. Fiindcă e mai puţin decât cele mai ieftine Audi Q5 sau BMW X3 sau Mercedes GLK, mai rentabil deât un Infiniti EX şi cam la fel cu un Volvo XC60.
Nu e neapărat o maşină pe gustul meu, dar mi se pare o maşină excelentă pentru targetul căruia i se adresează. Dacă ar fi fost mai scumpă şi mai avea nişte gadgeturi pe consola centrală, ar fi fost premium 100%. Aşa, însă, este doar o alternativă demnă de luat în seamă.
Asta dacă nu eşti prea infatuat ca să dai un sfert din bani doar pentru sigla de pe capotă.
Jun 22 2010
taximetriştii îşi fură singuri căciula
Aţi fost vreodată la aeroportul Băneasa? Ştiţi care, ăla de unde poţi zbura ieftin cu wizzair, blueair, etc.
Ei bine, dacă taman ai aterizat ca omul, după ce ai fost la muncă pe-afară sau doar de distracţie şi vrei să iei un taxi din faţă, mai bine eviţi această ţeapă nesimţită.
De ce?
Pentru că ţi se cere de la obraz 500.000 dacă mergi undeva în centrul Bucureştiului sau un milion dacă mergi mai în margine. Mi se pare că, dacă vrei la gară, e tot 50 ron.
Asta în condiţiile în care, dacă ar fi să ne luăm după tariful în general de 1,39 lei, până la gară te-ar costa maximum 15 RON.
Explicaţia? Explicaţia nesimţită râgâită de cei mai mulţi taximetrişti:
“Ce, bă, vii de la Londra sau Paris şi îmi zici mie cât mă costă să te duc?”
Da, băi, cretinoizilor, pentru că, mai ales fiind vorba de zboruri ieftine, nu vă e clar că suntem români fără bani de zboruri normale sau de clasa I, deci pentru noi contează nu doar fiecare bănuţ, ci şi mentalitatea balcanică de a fura pe faţă?
Aşa că să nu vă mai miraţi dacă, atunci când treceţi pe la Băneasa, vedeţi oameni cu trollere după ei, care merg mai încolo, la colţ, să ia taxiuri normale. Nu sunt nişte zgârciţi.
Sunt nişte oameni normali care refuză furtul pe faţă românesc.
Aţi auzit, băi, ăştia, taximetriştii de la conducerea ţării? Sau chiar vreţi să vă spargem oglinzile?