Chiar nu vreau să vorbesc de rău oamenii. Însă acțiunile lor îmi cer asta

Chiar nu vreau să vorbesc de rău oamenii. Însă acțiunile lor îmi cer asta

Vineri după-masă eram pe aeroportul din Viena, unde așteptam avionul spre București. La un moment dat, apar Botezatu, Mihaela Rădulescu și încă vreo câteva vedete din showbizz-ul autohton, pe care nu prea le știu, că nu mă interesează show-bizz-ul autohton.

Ok, au început bârfele despre Botezatu și ochelarii lui de soare kitschoși sau despre cât de bine arată Răduleasca, deși are deja o vârstă… Deh, ce au fost învățați oamenii să facă din tabloidele puse pe scandal.

Însă la un moment dat mi-am dat seama că e stupid să bârfești oamenii doar așa, din răutate. Pentru că e doar răutate, câtă vreme nu îi cunoști nici măcar puțin direct, ci doar prin intermediul unor moriști 99% mincinoase și tendențioase. Că asta se vinde (după ce ți-ai educat dresat publicul, right?).

Prin urmare, de ce să mă apuc să spun ceva de rău despre Răduleasca, dacă nu o cunosc? Tot ce știu despre ea e din auzite, de prin văzute prin ziare și reviste, sau de pe la televizor. Practic, acolo, pe aeroportul vienez, era a doua oară când o vedeam în carne și oase cu ochile mele, prima oară consumându-se acum vreo doi-trei ani, la etapa de offroad de la Buzău, care a fost transmisă live pe Antena-nu-știu-cât, la emisiunea de dimineață.

Așadar, credeam că am învățat o lecție de bun simț, că am ieșit din capcana cancaniadelor. Uite, însă, că nu mă pot abține să comentez o chestie – adicătălea ce am auzit-am să aud dimineață, la știri: cum că Mihaela Rădulescu a făcut prima ei emisiune la Realitatea TV cu madam Udrea.

Nu că m-ar interesa emisiunile astea de așa-zis divertisment, or fi având și ele rolul lor, nu neapărat educativ. Însă chestia asta aduce a mită electorală și populism pedelist, din care și doamnei Mihaela i-a cam ieșit un bănuț serios.

”Așa, și?” ar putea să mă întrebe ăștia superiori, ofuscați ori de câte ori noi ăștialalți, muștele frustrate (în opinia lor de împărați-vedete), îndrăznim să deschidem gura împotrivă-le.

Păi așa. Nu mă interesează scandalurile privind viața vedetei teve mihaelarădulescu și mi se rupe în cinșpe mii de viața ei particulară. Dar a te face frate cu dracul și a avea pretenția să fii respectat și admirat în continuare… no way, tovarăși.

Nici pe Udrea nu o cunosc, la o adică, dar modul aberant de tupeist și arogant cu care a participat la guvernarea și devalizarea țărișoarei pe vremea portocaliilor o transformă automat în dușman al poporului. În cel mai bun caz ar trebui să-și ia tălpășița cu tot cu gentuțele și rochițele ei de mii de euro și să nu o mai vedem. În cel mai rău caz, ar cam trebui linșată de populație, ca în vremurile barbare de altă dată.

Cu mihaelarădulescu nu e cazul de linșaj. Dar nici nu mai e cazul de respect, ce să mai zic de admirație. Până acum îmi era oarecum neutră, ba chiar recunosc faptul că admiram cât de bine se ține la vârsta ei. Însă după dovada de… nici nu știu ce termen să folosesc, să nu sune a curvăsărie… mă rog, după faza asta cu udrea și realitateateve, madam vedeta teve a intrat fără drept de apel pe lista neagră a oamenilor care n-ar mai trebui să apară în public.

Este adevărat, și unul ca năstase ar fi trebuit să dispară pe fundul mării, dar uite-l că acum e tare și mare în spatele lui victor ponta. Sau un ioan rus n-ar mai fi trebuit să intre în politică, dar e din nou ministru la minister cheie pentru controlul maselor. Sau cine știe câte exemple.

Dar nu vi se pare că trebuie să spunem STOP la un moment dat acestor fofilări, șopârlisme, jmekerii? Sau călcarea în picioare a decenței. umanității, bunului simț elementar este ireversibilă și ar trebui toți să devenim niște mihaelerădulescu că care să ne punem bine cu ăi mai tari sau jmekeri din parcare. Să ne ”adaptăm”?

Conform teoriei darwiniste, am evoluat adaptându-ne. Păi atunci e nasol rău. Dacă noi ne-am adaptat de-a lungul acestor milenii, înseamnă că am decăzut al draq de mult.

Revenind la mihaelarădulescu, dacă până acum mi se rupea de emisiunile ei, nu mă interesau, nu voiam să le critic, nu voiam să le urmăresc, de această dată vă instig puțin: nu-i mai urmăriți emisiunile, nu-i mai încurajați ego-ul, nu îi mai alimentați ratingul de vedetă. Nu merită.

Și aplicați principiul ăsta și celorlalți și celorlalte. Dați-le lovitura de grație: uitați-vă la filme de pe torente. Sau, și mai bine, citiți o carte!

Ah, Veneția… nu o recomand în sezonul de vârf, dacă vrei să te bucuri de Orașul Amorului

Ah, Veneția… nu o recomand în sezonul de vârf, dacă vrei să te bucuri de Orașul Amorului

La mijloc de luna mai, Veneția este plină de turiști. E o îngrămădeală chiar mare pentru gusturile unui cuplu care vrea să se plimbe în liniște pe aleile și canalele ciudatului oraș. Așa că îmi închipui că e un calvar în lunile de vară, când e vârf de sezon.

Oricum, o vizită la Veneția e recomandabilă. Dar nu în vârf de sezon, ne-am înțeles? :)

Sfaturi de condus economic. De la un pilot campion Chevrolet!

Sfaturi de condus economic. De la un pilot campion Chevrolet!

Joi 16 mai voi conduce un Chevrolet Aveo diesel de la Ljubljana, capitala Sloveniei, până în capitala italiană a amorului, Veneția. Nu de plăcere, pentru că în dreapta nu o voi avea copilot pe jumătatea mea mai bună, ci pe un alt jurnalist auto din România.

Încă nu știu care este miza sau regulile jocului, dar un lucru e clar: e vorba de un test-drive denumit ”Chevrolet Aveo Fuel Economy Drive” – adică un concurs în care ne vom ”bate” între noi pentru cel mai redus consum mediu pe un traseu pe care nu îl cunoaștem.

Deocamdată ziua de miercuri, 15 mai, am stat în hotel, pentru că plouă cu găleata și nu putem vizita nimic pe aici, prin Portoroz, capitala turismului sloven.

Așa că mă pregătesc pentru mâine, ce sa fac… Mai mult psihologic, dar și cu niște sfaturi pentru condus economic. Pe care ni le dă nimeni altul decât Rob Huff, unul dintre piloții echipei Chevrolet WTCC în care este deja de 8 ani și, pentru cine nu știe încă, echipă care domină Campionatul de Turisme WTCC, câștigând de două ori consecutiv titlul la constructori.

Well, ce ne spune mister Rob Huff dacă vrem să conducem cât mai economic (și să câștig competiția de joi cu Aveo diesel…), în cadrul unui scurt ”customer care tips”:

- trebuie scăpat de toate lucrurile inutile din mașină înainte de a porni la drum (dar și cele de pe mașină, cum ar fi portbagajul exterior) și, un lucru pe care l-am neglijat până acum, e de preferat curățarea părții inferioare a mașinii, pentru a scăpa de unul sau două kilograme de mizerie, noroi, praf

- motorul trebuie să fie întreținut ca la carte, pentru a putea funcționa în parametrii nominali; de asemenea, filtrele de aer trebuie să fie curate, uleiul folosit nu unul super-ieftin, ci acela recomandat, etc

- pneurile e bine să nu fie prea uzate (asta ține și de siguranța pe șosea) și nu trebuie să fie dezumflate – dar nici umflate peste limita recomandată de constructor, pentru că altfel intervin alte probleme, de la uzura prematură la disconfortul suspensiei

- a, și evident trebuie folosite pneuri de tipomensiunea potrivită mașinii, pentru că, altfel, poate mașina va arăta mai cool, dar consumul va crește și el vizibil

- în ce privește stilul de condus (economic, evident), în primul rând ar trebui evitate frânările bruște și adoptarea unui stil mai atent de conducere, cu încetiniri din timp și utilizarea frânei de motor – mai trebuie să explic faptul că în frână de motor nu se arde combustibil, dar când pui schimbătorul la ”punctul mort” și folosești pedala de frână motorul tot ”papă” carburant (și încă degeaba…)

- nu accelerezi puternic, nu consumi mult – e o regulă clară și generală; nu mergi cu viteză foarte mare, deci nu ții motorul mult turat, nu vei consuma așa mult; schimbi în zona cuplului maxim, nu la turații prea mari, dar nici subturat, rezultă iar că nu vei consuma mult

- ai cruise control? pe Aveo da, e standard; e de preferat să fie utilizat cât mai mult, adaptează motorul și consumul mai bine decât o faci tu

- aerul condiționat pornit va duce automat la creșterea consumului; și geamurile deschise înseamnă creșterea consumului, dar efectele sunt mult mai reduse; așa încât creează-ți un mediu ambient plăcut utilizând climatizarea doar când e necesar (de exemplu, nu ține AC-ul pornit tot timpul când e clar, ci pe perioade scurte)

- încă o chestie tare: nu alimenta până la refuz rezervorul – când faci plinul, lasă pompa să decupleze singură

- n-are rost să stăm pe loc până se încălzește motorul, nu mai suntem pe vremea Daciei lui bunicu; însă e de reținut ce făcea bunicul pe la semafoare: oprea motorul – la Aveo diesel, ai sistem stop&start automat, deci are grijă ”bunicu” de asta

Și ar mai fi – vedeți aici video-ul

Mașină pentru câini cu număr predestinat: HU-ND. Și nemții au umor!

Mașină pentru câini cu număr predestinat: HU-ND. Și nemții au umor!

Aeroportul din Frankfurt. Locul de așteptare de la poarta X. Apare o Toyota Yaris Verso banală, care se pune pe locul de parcare așteptând cuminte. Nimic ieșit din comun.

Apar niște tanti, cu un cărucior plin de cutii de transport animale, îndreptându-se chiar spre banala Toyota. Oare ce or fi transportând?

Câini. Câini molateci, anesteziați, fără nici un chef să mai latre și puțin cam amețiți. Deh, astea-s regulile dacă vreți să zburați, băieți.

Și acum încep să observ detaliile. Mai întâi, mașina nu are scaune în spate, iar de pe mânerul de susținere din laterală atârnă mai multe lese. Care, evident, sunt pentru câinii din cuști.

Apoi, încet, se simte un iz de miros specific locurilor închise pentru animalele de companie – și realizez că nu aș vrea să fiu în locul tipului care conduce mașina asta…

Ei bine, doar în ultimă instanță am observat și numărul de înmatriculare: HU-ND. Adică Hund (”câine” în germană). Moment în care nu mă pot abține să izbucnesc în râs, deoarece până și mașinuța pare un câine pe patru roți :)

Funny, nu-i așa?

De ce să mă mai ascund după deget? Uite de ce am încetat să mai merg în Piața Universității

De ce să mă mai ascund după deget? Uite de ce am încetat să mai merg în Piața Universității

Timp de aproape o lună, am fost și eu unul dintre fraierii cei care au răbdat de ger în Piața Universității, răgușind de la atâta ”josbăsescu” și ”anticipate” și alte cele. Credeam sincer în demersul meu și încercam să nu mă las cotropit de sentimentele negative și de abandonare a cauzei.

Dar uite că orice om e coruptibil – metaforic vorbind, am depus armele și am renunțat să mai merg la protestele din Piața Universității.

Inițial mă amăgeam cu faptul că am început să am mai multă treabă pe la birou, că era destul cât îmi neglijasem jumătatea mai bună, că îmi mai menajez sănătatea, dar că voi reveni.

BULLSHIT! Efectiv BULLSHIT! (în traducere pentru ai mei: rahat de bou)

Nu, doamnelor și domnilor care mă compătimiți sau, dimpotrivă, mă huliți acum. Mi-am dat seama că e strigare de vânt și pierdere de vreme. Am stat și am meditat, iar concluzia chirurgicală la care am ajuns poate suna cinic: idealiștii sunt luați de fraieri.

Acum, să nu înțelegeți că gata, nu mai vreau să fiu fraier, ci jmeker, așa că întorc foaia și m-oi deda la jafuri și întortocheri cu băieții dăștepți. Aș, nu despre asta e vorba. E mai mult sentimentul de ”între ciocan și nicovală”.

Nu m-au demoralizat nici frigul, nici jandarmeria, nici pericolul huliganilor. Nicidecum. M-am lăsat pe tânjală din cauza LA acest popor minunat, care păcat că există. Poate n-o fi vina lui că e inert, nepăsător, manelizat, înfometat, înfricoșat, tâmpit, sărac etcetera. Poate.

Însă e incredibilă letargia împletită cu nepăsarea de care dau dovadă cei pentru care, culmea, n-am agitat o bună parte din fraierii idealiștii din piață.

”Și dacă pleacă băse, cine vine? Altul la fel, mă leși”. Asta era principala inepție pe care o auzeam zilnic de la cei pe care îi întrebam de ce nu îngroașă rândurile protestatarilor. Veți spune că fiecare cu părerea lui – GREȘIT. Asta nu e o părere, este pur și simplu un motiv de a lipsi de la lecția de spirit civic. Că și așa românilor le place chiulangeala și trecutul examenelor cu 5 sau pe pile, ce draq.

Trec peste cei care pur și simplu rânjeau că ”lasă că protestezi tu și pentru noi”, manelismul e deja o tenie matură în creierașele lor consumeriste. Mă opresc, totuși, la cei care au percutat la imaginile cu ”războiul” dintre jandarmi și huligani.

Înțeleg teama, mai ales când e insuflată de o campanie securistică evidentă. Dar nu înțeleg ignoranța: câtă vreme suntem mulți și avem pretenția că trăim într-o țară democratică, pe care sunt ațintite ocheanele celorlalte țări, de ce le-ar fi teamă oamenilor de abuzurile băsisto-jandarmerești? Ce naiba, dacă vrei cu adevărat să răstorni un regim, te mai uiți la ”țestoasele ninja” și pulanele lor? Băi, și ăia au mame și frați, îi credeți în stare să dea ca la fasole împotriva logicii? C’mon, unde am ajuns?!

Asta a fost partea cu nicovala. Sau șaua, care trebuie bătută să priceapă iapa. Care iapă e, văd, o capră mulsă și batjocorită de un pedeleu meschin și portocaliu.

Iaca și ciocanul. Unii, nu aș putea spune câți, dintre cei din piață erau clar agitatori. De-ai useleului sau de-ai altor forțe, nu știu, dar trebuia să fii idiot de-a dreptul să nu realizezi campania de agitare. Ok, am acceptat asta, în ideea că se schimbă regimul. Însă băieții și fetele au început să cam aibă pretenții de lideri ai mișcării, de a împinge protestele într-o anumită direcție, de a face ei ordine…

Păi, fraților, asta e manipulare. Indiferent că e mică sau mare, tot jegoasă este, iar mie nu îmi place să fiu întins în jeg. Din păcate, nici acum nu știu ce părere să am despre băiatul ăsta, Claudiu Crăciun, relativ bine intenționat, relativ oportunist, dar, uitându-mă retrospectiv, gradul de încredere în el e slăbuț acum. Tot cam manipulator mi se pare și acest vorbitor și storcător de lacrimi de la Bruxelles.

După care vine manipularea partidelor, fie că vorbim de pedelei sau de uselei sau de diaconești ori de monarhiști (pe ăștia zău dacă îi înțeleg: mă, sunteți duși cu pluta, regalitatea înseamnă o concentrare și mai meschină a puterii, mai ales dacă e vreun jmeker cu pretenții de semizeu).

Adică să-nțeleg: eu mă agitam ca fraierul și înghețam ca prostul și răgușeam ca tâmpitul pentru Ponta? Pentru Antonescu? Pentru Năstase? Pentru ca ministrul de interne să fie acum Ioan Rus, patronul mafioților din Ardeal? Serios? Băi băieți, păi într-adevăr, sunteți băieți deștepți dacă vă hliziți că așa e regulili jocului – fraierii protestează, jmekerii beneficiază.

Păi să nu vă mumankur de șnapani și să nu vă ia mama draq de ignoranți? De ce să mă mai mint frumos și idealist? Nu mai bine renunț la marea minciună și mă retrag în postura de spectator al escaladării autodistrugerii instituționalizate?

Închei cu un mesaj, pe care probabil cei care citiți îl veți înțelege bine, dar nu sunt sigur că îl veți și aplica: o masă mare de presiune nu este îndreptată doar împotriva unei anumite clici conducătoare, ci împotriva unui sistem. Dacă românii nu ar fi fost letargici, fricoși, miserupiști, acum am fi avut un guvern de oameni competenți, idealiști și temători ca nu cumva piața să se revolte și împotriva lor acușica.

Dacă. Însă uite că nu a fost cazul, iar acum avem o rocadă de cadre, în care tânărul Ponta e doar un screensaver optimist, în spate lucrând forțele binecunoscute ale ălora de au devalizat românii timp de 20 de ani până acum. Primul pas în noua minciună a fost făcut fără doar și poate: Ponta ministru sub băse.

Neîncredere? Evident. Justificată chiar. La rang de religie, în curând. Și ce îmi mai rămâne de făcut? Da’ de ce să-mi mai bat capul? Români, reprimiți-mă în rândurile voastre! Fuck idealismul, ooo, viaaaa-țaaa meaaaa…