1 Martie se adaptează, cu mărțișoare inedite. Ați fost la expoziția de la Muzeul Țăranului?

1 Martie se adaptează, cu mărțișoare inedite. Ați fost la expoziția de la Muzeul Țăranului?

Dacă nu ați fost, dar vă interesează niște mărțișoare faine, păcat. Va trebui să vă mulțumiți cu kitschurile prea scumpe de pe stradă – că deh, gestul contează, nu? Facem abstracție că-i dai fetei un rahat pe băț…

Cine vrea, totuși, ca acest gest drăguț și gingaș de 1 Martie să aibă o conotație serioasă, trebuie să aibă grijă ce mărțișoare alege. Iar la expoziția cu vânzare de la Muzeul Țăranului, din zilele astea, aveai pe ce da banii. Pe calitate și originalitate.

Aici expun locul de unde m-am „alimentat” eu pentru fetele de la birou – că deh, fiind o firmă axată mai mult pe net… v-ați prins, este? Acum, să vedem care primește like și care unlike (trebuie doar un flip pe verticală). E clar, va fi un 1 Martie amuzant!

P.S.

Păcat că sloganul din Piața Universității nu s-a adeverit: ”Măr-ți-șor / Fără dictator!”. Dar hai că vine pâș-pâș primăvara și poate se strâng mai mulți.

Vorba lui Dan Puric (am auzit un crâmpei de interviu în seara asta): ”Politicienii sunt ca niște pitbulli ținuți în lesă. Iar lesa este la popor”. De te-ar auzi și înțelege cât mai mulți, nea Puric!

N-am mai fost de o săptămână în Piața Universității. Mă simt cu musca pe căciulă

Săptămâna trecută am fost plecat de prin București, iar în weekend m-am recules după o săptămână agitată. Nu știu cât stau în picioare argumentele astea pentru a-mi scuza lipsa din Piața Universității, dar, la o adică, nu cred că am ajuns în situația de a răspunde în fața cuiva.

Chiar, cine ar fi înreptățit să mă judece?

Cei din piață? Mda, e foarte logic să îl iei la rost pe unul care a mai fost pe acolo, nu zi-lumină, ci maxim 2-3 ore pe seară. Mi-e foarte teamă (cu ghilimelele de rigoare, dacă nu se observă din tonul sarcastic) de eventualii critici din piață. Protestatarii reali sigur nu vor face așa ceva.

Cei din fața televizoarelor? Hai să nu devenim penibili. Mi se rupe și mi se-mbrehăne (nu știu ce-nseamă asta) de opiniile analiștilor din fața televizoarelor care nu au dat nici o secundă pe la proteste.

C’mon, e o întrebare stupidă ”cine ar fi îndreptățit să mă judece”. Așa cum am decis singur, după capul meu și principiile mele, să mă alătur oamenilor din piață, la fel pot lua liber decizia să nu mai merg acolo. Dacă ar fi așa – dar nu e așa, deoarece a fost vorba de o pauză justificată (chit că nu am nevoie de justificări…).

Și totuși, îmi pun mult mai serios întrebarea dacă protestele câtorva oameni la Piața Universității contează.

Politicienilor e clar că li se rupe în paișpe de noi. Nu e doar chestia că nu ne consideră reprezentativi, că râd cum că am fi plătiți de opoziție (poate unii or fi, nu am cum să dovedesc), ci mai mult că sunt super-nesimțiți ca să conteze protestele cât de cât pentru obrazul gros, tapetat cu bani devalizați de la buget.

Celorlalți oameni cu cap din țară nu le vine să iasă la proteste: unii consideră că soluția e alta (politică?!), alții că e sub demnitatea lor să-și piardă timpul prin piață, pe unii îi împiedică întrebarea ”dar cu cine îl înlocuim pe băse” (de parcă e mai convenabil să rămâi cu cancerul dacă nu vezi pe moment soluția…), iar pe alții îi doare fix în cot de proteste, așteptând să se rezolve trebile de la sine cumva…

Mass media folosește imagini de la proteste din când în când, că deh, nu face rating protestatarul rebegit de frig decât o zi-două acolo. În rest, trebuie găsite alte subiecte, ca să se uite gură-cască la tembelizor. Sau se mai sesizează din când în când televiziunile și mai iau pulsul protestatarilor, așa, cât să aibă imagine de fundal pentru emisiunile în care se lăfăie diverșii analiști plictisitori deja.

Deci, de ce aș mai ieși în piață, dacă majoritatea semnalelor spun că e cam degeaba?

Pentru că nu e așa. Refuz să mă las pradă dezamăgirii și resemnării. Cred că pot contribui, fie și infim, la o schimbare de mentalitate a celorlalți. Pasivitatea nu este nicidecum o soluție, iar, dacă vrem cu adevărat schimbarea, chiar e necesar să ne adunăm mai mulți și să punem o presiune reală pe sistemul denaturat de conducere.

Prin urmare, voi ieși din nou în Piața Universității. Atâta doar că voi avea mai multă grijă să-mi menajez sănătatea. Mi-e clar că am exagerat când am manifestat la -15 grade sau pe vreme chiar mai geroasă (câinească, mai bine zis), deci o să o iau mai ușurel.

Vine, vine priiiimăvaraaaaa

Iese-n stradă toaaaaată țaaaraaaaa

Corupții portoooocaaaaliiiii

Vor intra în puuușcăăăăriiii.

Of, of, treaba asta cu ignoranța: sad but true, vorba hit-ului Metallica

Of, of, treaba asta cu ignoranța: sad but true, vorba hit-ului Metallica

Zicala asta din imagine îi aparține lui Charles Darwin și nu pot decât să fiu de acord cu ea. Mă uit în jurul meu și îmi dau seama că e cumplit de actuală. De fapt, ce să mă ascund după deget, dacă mă uit retrospectiv la viața mea, și eu am aplicat în unele cazuri această lege, instinctiv, nu logic.

Ah, dacă nu știți cumva engleza, let me translate it 4 U:

”IGNORANȚA CÂȘTIGĂ ÎNCREDEREA MAI DES DECÂT INTELIGENȚA”

 

De la mașini blocate la sfârșitul lumii. Cu argumente!

De la mașini blocate la sfârșitul lumii. Cu argumente!

Situație întâlnită recent în parcarea aeroportului din Lisabona, unde fost-am la o lansare Opel (soon more details, rămâneți aproape, teaser frate!).

O mașinuță Toyota Yaris, de care ți se face milă când o vezi cât de prăfuită este și câte kestii are scrise pe geamuri și pe caroserie. Bag seama că e acolo cam de niște luni bune de zile, la cât de gros e stratul de praf de pe caroserie.

Acum vine întrebarea întrebătoare: de ce are mașina blocată roata? Primul răspuns e evident: o fi depășit timpul regulamentar de staționare în parcare. Deci, la întoarcere, proprietarul va trebui să ia legătura cu autoritățile aeroportuare, cu șeriful parcării mai exact, să plătească amenda și să plece cu mașina.

Oooookeeeeei. Asta e pe firul logic al gândirii. Dar hai să ne și gândim puțin mai adânc. Probabil omul și-a lăsat mașina în parcare câteva zile, urmând să o ia înapoi la întoarcerea din cine știe ce deplasare cu avionul. În mod normal, la intrarea într-un parking cu bariere automate, iei un tichet (sau o fisă, ca la Otopeni), iar la plecare îți citește nenea calculatorul cât ai stat, plătești cât îți cere și te lasă tanti bariera să ieși.

Din nou oooookeeeeeei. Deci șărifii de la parcare au verificat în calculator că mașina X a depășit nu știu cât timp de când e în incintă. Bun, păi hai să aplicăm legea! O blocăm! Nu ne gândim că, PRIMO, o blocăm pe un loc de parcare care ar putea fi folosit de altă mașină.

Nu, în loc să o scoatem din parcare și s-o ducem unde ne duc și ăștia din București mașinile pe care le ridică de pe străzi, o lăsăm să zacă în parking. Să zicem că o fi problemă logistică, că e parking subteran și nu intră platforma. Dar există și alte soluții, mașina poate fi tractată, puntea spate ridicată, iar sub roțile față puse niște mini-platforme cu rotile – am văzut chestia asta prin alte părți.

Și acum DUE: dacă proprietarul sau proprietara a murit pe undeva? Sau o fi în închisoare, sau e prin vreun spital? Ce ne facem, tovarăși portughezi? Nu ar fi normal ca șerifii de aeroport să ia legătura cu șerifii de la poliția rutieră și să încerce să dea de persoana respectivă? Măcar să știe ce să facă și ei cu mașina prăfuită și cu atâtea mesaje caraghioase pe ea.

Mie îmi sună a românism situația cu Yarisul din poze. Adică important nu e să rezolvăm problema cu responsabilitate, bun simț și interes, ci să aplicăm legea fără să gândim puțin în perspectivă și să ne complacem în eternul ”io mi-am făcut treaba” (eventual și cu o râgâială de auto-mulțumire fandosită).

Și uite așa, am ajuns de la o amărâtă de Toyota blocată în parkingul din Lisabona la concluzia că și noi suntem ca ei. Sau ei ca noi. Atâta doar că, din ce am văzut pe străzi, oamenii sunt mult mai relaxați și parcă li se rupe că Portugalia o va lua în curând la goană pe tobogan, la fel ca Grecia și Irlanda.

Numai noi suntem stresați, frate! Că avem corupție, că suntem conduși de nemernici, că suntem înecați în manelism și că incompetența valsează cu hoția. My god, ce prost sunt! Lucrurile au o inerție cumplită, ca o avalanșă pe care n-o poți opri. Iar criza e clar că nu e doar economică.

E o criză globală umană. Din care nu vom scăpa, începe să-mi fie foarte clar. Acum, na, nu o voi da pe nostradasmisme, că și faza asta e un semn al sfârșitului lumii. Dar spre mai bine nu mergem. Și asta din cauză că majoritatea dictează. Iar majoritatea e, la momentul ăsta, ignorantă, miserupistă, oportunistă și chiar proastă.

Deci, de ce ne mai agităm? Hai că-mi bag picioarele și, dacă tot s-a eliminat ACTA, o să dau jos de pe torente celebrul deja film apocaliptic ”2012”. Măcar să fie cu show!

P.S.

Și încă una, așa, de serenitate: pescărușii ăștia nu aveau nici o grijă. Deci de ce mi-aș mai face eu pentru soarta lumii? Sau a unui biet Yaris…

18 februarie în Piața Universității: bani și copii

18 februarie în Piața Universității: bani și copii

Bani. Un milion de euro de căciulă. Nu 100 de lei sau opt sute de mii sau cine știe ce sume derizorii se mai vehiculează prin presă. Nu, tovarăși, noi, ăștia care protestăm în Piața Universității suntem plătiți ca niște baroni locali: un milion de euro!

În seara asta au fost împărțite astfel de bancnote, ca să afle toată țara cât costă un protestatar din piață. E clar? Ce-i drept, pe spate era un mesaj lung și scris cu litere foarte mici, pe care n-am avut răbdare să-l citesc în întregime, dar din care am reținut că suntem mânați spre biserică.

Fiecare înțelege cum vrea treaba asta. Eu o văd ca pe o poantă sarcastică la adresa șopârlelor, dar și ca pe o oportunitate a cuiva să mai bage biserica și religia în față. De parcă, vezi doamne, toți din piață ar fi evlavioși…

De la poante, să trecem la un lucru mai serios: copiii care protestează. La prima vedere, ar putea părea o grozăvie: așa de tâmpiți sunteți voi, protestatarii, încât aduceți elevi să scandeze cot la cot cu voi seara, în piață?? Sau așa de tâmpiți sunt profesorii care i-au dus pe elevi să li se alăture protestatarilor?

Ei bine, nici una, nici alta. Dacă vă amintiți, protestele se desfășoară în fața Teatrului Național. Ei bine, în această seară, în dreptul nostru, al protestatarilor, a oprit un autocar alb, cu elevi de clase primare sau cel mult gimnaziale, cred. Am rămas cam uimit când i-am văzut coborând și grupându-se lângă noi.

Evident, pe moment cei mai mulți s-au extaziat și au început sloganuri de genul ”Cinste lor, cinste lor / cinste lor copiilor” sau ”Ai luat bani de la copii / Și i-ai dat la se-re-i”. Nici copiii nu s-au lăsat mai prejos și am auzit voci zglobii scandând ”josbăsescu”.

Totul a durat doar 5 minute. Și asta pentru că acești elevi erau duși de câțiva profesori la teatru. În drum, însă, au participat și la o scurtă lecție de istorie live, pe care sper că o vor înțelege mai devreme sau mai târziu. Așadar, unii încă mai au parte de cultură și educație. Ar trebui să fim mai optimiști!

Totuși, pesimismul nu-mi dă pace. Din păcate, cei care ies de la piesele care rulează la TNB se uită cu un aer fals intelectual și grețos de superior la ”pulimea” din piață. Asta dacă nu trec ignoranți pe lângă noi, parcă abia așteptând să se îndepărteze de protestatarii gălăgioși.

Băi culturalizaților, băi finuților, băi superiorilor, să înțeleg că pentru voi lucrurile sunt ok în țara asta? Să înțeleg că voi nu e nevoie să vă alăturați protestelor? Să înțeleg că vă deranjăm?

V-ar trebui o lecție de rușine. Pe care să o învățați de la copiii care s-au oprit și au scandat împreună cu noi în seara asta, în drumul lor spre piesa de teatru.

Păcat că ignoranța nu doare. Altfel România s-ar tăvăli de durere, la fel ca o mare parte din lumea occidentală civilizată. JOSBĂSESCU! Înțelegeți de ce?