Feb 2 2012
2 februarie în Piața Universității: protestatarii nu renunță, dar televiziunile nu mai sunt interesate
E frig? E ger? Ninge iar? Nu contează, oamenii sunt acolo, la KM ZERO, în Piața Universității, strigând și scandând aceleași lucruri ca în fiecare zi din cele trei săptămâni de când durează protestele.
De câteva zile, cineva ne-a pus la dispoziție o stație, cu boxe destul de răsunătoare. Iar azi am văzut că s-au alăturat și câțiva din sindicatul de la metrou, am impresia, cu sloganuri interesante.
Ce m-a uimit, însă, a fost lipsa carelor de televiziune. Eu am ajuns cam pe la ora 7 seara, dar se pare că televiziunile nu mai consideră protestele de la Piața Universității un subiect demn de interes.
Am remarcat o gagicuță de la RTV, care abia aștepta să scape de noi, lucru care s-a întâmplat cam pe la 8, am impresia. În rest, Antena 3 lipsă, Realitatea TV lipsă, chiar și otv-ul subversiv a lăsat-o baltă (mă rog, era cineva cu mesajul ”Atenție, OTV – pericol de intoxicare”, dar nu cred că era de-al lui dandiaconescu…).
Așadar, protestele nu mai prezintă interes pentru televiziuni. Nu mai sunt subiect de rating. Lumea s-a plictisit de noi. Cam repede, mai ales în cazul Antenei 3, care ieri l-a avut invitat special pe Claudiu Crăciun, liderul neoficial al grupului de studenți de la Fântâna de lângă Arhitectură.
Și încă un fenomen pe care nu știu cum să-l privesc. Până când și-au făcut apariția studenții peste drum, la fântână, în fața Teatrului Național eram cam 100 de oameni, poate chiar 150. Însă, brusc, numărul nostru a scăzut până pe la maximum 50, restul ”dezertând” în ”tabăra” studenților.
Este adevărat, la un moment dat cei de la fântână ne-au vizitat, cum s-a mai întâmplat și în alte seri, dar unificarea de nici cinci minute nu a mai fost așa de energică. Probabil se simte lipsa unui lider, cum este Claudiu – deși credeam că nu avem nevoie de lideri și că protestatarii din piață simt același lucru și rezonează la unison.
Ei bine, din păcate în seara asta am avut un exemplu elocvent că suntem români. În sensul ăla, nu prea pozitiv. Adică în loc să fim uniți, într-un singur loc, stăm divizați în două grupuri. Cei de la TNB sunt, în general, peste 40 de ani, cei de la fântână sunt sub 30 de ani, poate chiar sub 25, ca medie.
Nu am înțeles exact de ce așa de importan locul de la KM ZERO sau, dimpotrivă, cel de la fântână. Nu am înțeles foarte bine nici principalele motive pentru care mulți de la TNB au trecut pe partea cealaltă, să scandeze cu studenții, poate energia de acolo, spiritul tineresc, lozincile mai inedite.
Nu știu dacă e bine sau rău, dar sesizez un început de situație bipolară, similară cu ”puterea vs opoziția”. Și nu m-am mira ca, în curând, să apară disensiuni privind ce grup e mai important, ce loc e mai reprezentativ, ce oameni contează mai mult, etc. Poate că sună a instigare, nu am această intenție, dar nici nu vreau să ne ascundem după deget și să ignorăm evidența.
Mă rog, dacă se ajunge la disensiuni, evident că vor apărea și televiziunile, că doar vor avea de mâncat o pâine putredă, să se bucure cei de la televizor că mai văd ceva agitație. Pentru că, să fim serioși, protestele pașnice nu sunt deloc atractive în comparație cu luptele dintre ultrași și jandarmi, nu-i așa?
Încerc să rămân optimist, deși e greu – vorba sloganului: ”iarnă grea, iarnă grea, de ce ții cu o lichea?!”. Să vedem dacă vom fi învățat lecția unității și a solidarității, cuvinte pe care le strigăm din inimă mai ales atunci când ne vizităm reciproc cele două grupuri.
Nu am un mesaj anume în această seară. Poate doar să vă mai verificați din când în când pulsul patriotic. Că am impresia că mulți aveți nevoie de SMURD. Pentru resuscitare.