Feb 3 2012
3 februarie în Piața Universității: ”Bulevardul JOS BĂSESCU”, iar sloganul meu a avut succes
Bravo celor care s-au gândit la asta: o foaie pe care scrie ”Bulevardul JOS BĂSESCU” a fost lipită peste plăcuța ”Bulevardul Nicolae Bălcescu”. Alte comentarii sunt de prisos – dacă jandarmii nu au dat jos foaia, puteți merge să vedeți minunea și să faceți poze.
Pentru mine, azi a fost o seară interesantă și din alte motive.
În primul rând, am ținut și eu pentru vreo două minute imensul steag pe care îl agită în fiecare zi profesorul care stă cocoțat fie pe geamul de la arhitectură, fie pe statuile lui Caragiale. E un sentiment aparte, chit că nu sunt genul super-patriot.
M-am simțit bine și când s-a scandat sloganul adus de mine, mai ales că oamenii am impresia că l-au apreciat. Studenții chiar s-au distrat: ”bă-ses-cu nu-ai-a-flat că-te-am-ex-ma-tri-cu-lat!”. Simt că am contribuit cu ceva cât de cât important, chiar dacă, în sine, e un lucru insignifiant.
Nu știu a câta zi de proteste este. Și nici nu mă interesează. Nu am pretenția că merit aplauze sau că aș fi, doamne-feri, vreun martir – stau doar 2-3 ore în fiecare seară, nu îmi sacrific așa de mult timp ca alții. De ce o fac?
Pentru că s-ar putea ca acest Claudiu Crăciun să aibă dreptate: învățăm să fim cetățeni. Sau poate am fost tot timpul, dar într-o stare latentă, iar acum ne-am trezit brusc. Unii se trezesc mai greu, alții nu vor și preferă să nu accepte realitatea (și obligațiile), devenind ignoranți.
Nesimțirea guvernanților se combate cu demnitatea cetățenilor. Nu e altă cale.