Feb 14 2012
Quest in the snow… for nothing! Sau de ce am dat 2 ore la lopată degeaba
În seara asta, de belăntains gay (cum îmi place mie să-mi bat joc de prostia americană valentine’s day), nu am mai ajuns în Piața Universității. Motivul? Sunt rupt, pentru că am ”lopătat” ca fraierul.
Adică m-a convins prietena să fac o faptă bună și să-i deszăpezesc mașina, să o poată folosi. Ei bine, DA! Acel morman de zăpadă foarte frumos și voluminos este o mașină.
Cât de greu poate să fie? Am venit de la birou, am mâncat și let’s go. Ei bine, acum, chinuit puțin de oboseală și de o febră musculară care simt că începe să se instaleze ușurel, am ajuns să am o stimă deosebită, ba chiar să îi compătimesc serios pe toți cei care dau la lopată prin nămeții de câțiva metri din zonele calamitate, Vrancea, Buzău și Ialomița.
În primul rând, zăpada aia nu o aruncam aproape de mașină, ci trebuia să fac niște pași până la un troian unde să o depozitez. Apoi, să dai cu lopata la zăpadă nu e un sport plăcut. Și nici ușor, dacă nu ai condiție fizică – iar eu, trebuie să recunosc, foarte rușinat, că sunt varză la capitolul mișcare 
Nici nu simți cum trece timpul, deodată vezi că e seară și parcă e mai frig. La un moment dat au apărut și doi oameni de bine, care, pentru 20 de lei de căciulă, s-au oferit să ajute la deszăpezire. Ok, să zicem, chiar dacă la final tot jumate cerșetorie a fost – dar să nu fim răi acum, e de apreciat ajutorul, fie el și minim.
Când credeam că e suficient cât am dat la lopată, hai să scoatem mașina. Mai trasă, mai împinsă, mai cu specialistul la volan care doza accelerația, am reușit să scot botul în străduță. Yee! Ho cu tata, că alta-i problema: șleaurile alea sunt pline de gheață, iar cauciucurile all-season patinează cu voioșie. În gol. Până la bulevard ar fi trebuit împinsă mașina încă vreo 100-150 de metri…
Așa că, după oareșce muncă, în urma căreia mașina era curățată și ”ready 2 go, sir madam sir!”, am fost nevoit să o pun înapoi în locul de parcare. Așadar final apoteotic dezamăgitor. Măcar nu am muncit chiar degeaba – mașina arată pregătită de drum, nu mai e un morman de zăpadă. E și asta o consolare…
