alegerile – cât de fraieri ne cred ei şi cât de proşti o să fim noi

Cică s-a dat drumul la votul uninominal. Ceea ce ar trebui să fie bine, dar încă nu ne putem da seama cât de prost va fi.

Peste tot văd afişe cu iluştri necunoscuţi şi cu feţe de care m-am plictisit. Trebuie să alegem persoane din diverse colegii – ce-o mai fi însemnând şi asta, că mi-e lene să gugălesc după informaţii. Aceleaşi partide ne fac aceleaşi promisiuni şi speră să ne ducă (virgulă) cu acelaşi zăhărel.

Băi, nene. Dacă în America l-au ales pe Keneddy-ul negru, ceea ce e sinonim cu o mare schimbare, de ce la noi nu se poate să candideze oameni capabili şi nu numai şmenari, farisei, jmecheri, mincinoşi, pungaşi?!

În aproape 20 de ani de perioadă postdecembristă mă regăsesc în aceeaşi Românie care îmi provoacă repulsie. Pardon, e puţin schimbată – în sensul că s-au stricat lucrurile şi mai mult de atunci. Cine draq mai stă să repare ruinele? Cine e fraier să facă asta?

Tot noi, ăştia care votăm în speranţa că se va găsi un mesia să ne rezolve problemele. Halal.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *