am făcut sau nu bine, rămâne de văzut

Adică, am fost şi eu ca tot omul care vrea să îşi ia motocicletă la ING, pentru un împrumut. Toate bune şi frumoase, am îndeplinit (credeam io) toate condiţiile, mi s-au promis banii în cel mai scurt timp, foarte fain, eram nerbădător.

Când colo, termenul de maxim o săptămână a expirat, dau eu telefon, sunt amânat destul de politicos cu eternul “vă sunăm noi”, trece ziua, nimic. Dau eu telefon, mi se explică faptul că au apărut nişte probleme la perioada de pauză în cartea de muncă, dar o să primesc banii. Nu se ştie când, dar să stau linişti, vor face tot posibilul să îi aprobe. Da, nu se ştie când, peste o oră, peste o zi, peste o săptămână…. în condiţiile în care mie îmi trebuiau banii cel târziu vineri, adică a doua zi.

Aham…  pentru cei care nu ştiau: deşi mie mi s-a expicat peste tot să mă feresc de o pauză mai mare de 30 de zile în cartea de muncă, nicăieri nu mi s-a spus că pauza asta poate fi cumulată. Adică exact ce mi s-a întâmplat mie, pentru că în superba birocraţie românească lucrurile întârzie cu zilele, iar pauzele între mutările la diversele locuri de muncă etete că au ajuns cumulat la 30 de zile…

În fine… m-am dus peste ei, să cer explicaţii, ba chiar să vorbesc cu superiorii. Mi s-a adus la cunoştinţă că mai mult decât mi s-a spus la telefon nu se poate face, dar eu, ca un dobitoc de client cu pretenţii, am vrut totuşi un răspuns clar: ori ştiu exact când îmi intră banii în cont (fiind limitat de factorul timp), ori reziliez contractul. Inutil să mai precizez că tot domnişoara aseistă s-a enervat prima, nu eu, politehnistul.

Bine că am găsit altă soluţie între timp, ca să pot recurge la rezilierea împrumutului fără regrete. Este adevărat, taxa de procesare a dosarului mi-o papă ING-ul (75 RON), dar este un preţ fair ca să scap de ei :) Pe viitor e clar: atenţie maximă la bănci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *