am net. iar

În timp ce la Universitate se punea de o revoluţie (aşa mi-ar fi plăcut să cred), eu stăteam ca pe ghimpi acasă, aşteptând minunea despre care declarasem că “am nevoie ca de aer”. Rău am ajuns – să fiu dependent de internet!

Numai că jobul meu se leagă de internet. Mai exact de noul www.promotor.ro, deci era normal să mă simt schilod fără net acasă. Mai ales că acum pot să mă ocup mai serios de acest blog.

Deşi pentru cei din domeniul o fi banal, pentru mine este foarte interesant că am net wireless. Adică nu mai este nevoie de încă un cablu înfipt undeva în spatele carcasei PC-ului – unde mai pui că antena de la care primesc semnal este chiar la jumătate de metru în spatele peretelui, la vecin. Mă rog, nu pot afirma că merge mai bine “ţeava” decât prin cablu, dar în mod cert nu merge mai prost.

Bun, acum întrebarea s-ar pune: dacă tot ţin calculatorul într-un singur loc, care ar fi avantajul plăcii de reţea wireless? Cugetând mai profund, nu văd nici un avantaj. Însă mă simt în pas cu vremurile moderne, am acel feeling că nu sunt arhaic. Cred că aşa gândesc majoritatea clienţilor din domeniul auto, dintre cei care se extaziază că instalaţia audio are MP3 sau ecranul sistemului de navigaţie este touch-screen. Într-un fel, mi-aş dori să fie din ce în ce mai mulţi, pentru că pe oamenii ăştia îi convingi mai uşor să accepte motoare mai puţin poluante, care, în general, sunt mai puţin performante.

Şi uite aşa te face wireless-ul ecologist… Sau cel puţin îţi dă impresia că îţi face viaţa mai uşoară. Totuşi, încă mă mai gândesc dacă accesul internet de la bordul maşinii este o soluţie bună. Parcă sunt cam mulţi viruşi pentru atâta electronică şi sisteme multimedia câte pot fi montate la momentul actual.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *