antireclamă la twitter. de fapt, la internet

Nu m-am înregistrat pe twitter, deşi toată lumea la birou îmi spune, în esenţă, acelaşi lucru: nu eşti pe twitter, nu exişti. Fuck, man, atâta reclamă încât, mai devreme sau mai târziu, chiar o să ajung să cred chestia asta.

Ce vreau să observ cu ocazia asta este stilul de “valuri” în internet.

  • yahoo – nu ai adresă de mail, nu exişti.
  • messenger – nu eşti conectat, nu exişti
  • gmail – nu ai adresă de mail cu suuuuuuuper spaţiu pentru toate prostiile la care te poţi gândi, nu exişti
  • google – nu “gugăleşti” pe net, nu exişti
  • youtube – nu ai filme puse acolo şi nu eşti la curent cu principalele prostii, nu exişti
  • iar acum, twitter – nu eşti în contact cu prietenii şi cu colegii, nu exişti

Frate! Lucrez deja de peste 3 ani în internet şi ajung la concluzia că nu exist!

yahoo şi gmail – am început să le verific extrem de rar, deoarece mailul de serviciu a devenit cel mai important. în plus, căsuţele astea virtuale mă fac să suspin după scrisorile din plicuri (da, spune-ţi-mi învechit, nu-mi pasă).

messenger – în majoritatea timpului îl am deschis la birou (cu statusul “ştiaţi că…”, un fel de “sunt la birou”), în timp ce acasă, după ce deschid calcul, se conectează automat, pe invisible, şi îl las în bara de jos. mess-ul m-a făcut să înţeleg cât de importantă este comunicarea directă cu cineva, nu prin taste…

google – in mozilla am bara de căutare direct cu google. right, hai că deja e un monopol şi o manipulare de ţi-e mai mare dragul. NOT. dai search după ceva şi crezi că o să găseşti rezultate relevante? nu, tovarăşi, mai întâi ai rezultatele din românia (că ai IP de .ro, deci tre să ţi se bage pe gât ceea ce se presupune că te interesează la tine în ţară). după aia avem rezultate cu o relevanţă discutabilă, influenţată atât de factori secreţi (nu divulgă google reţeta de satisfacere a căutărilor), cât şi de factorul bani (care marcă banu’, apare printre primii în rezultatele căutării). deci google sucks, dar e ca un drog cu care deja m-am obşnuit.

youtube – a pornit ca un fel de video-bibliotecă şi i-a gâdilat pe mulţi la melodie cu spiritul de vedetism: apari pe youtube, eşti vedetă. Bun, dar ce pana mea, câteva sute de milioane de vedete ajung să se calce pe picioare şi dispare exact elementul de individualitate. cotropit, normal, de spiritul business al google. fuck that, 99% din timp intreu pe youtube din alte surse, nu din proprie iniţiativă.

twitter – ziceam că încă nu m-am băgat să văd despre ce e vorba. draq, sunt în urmă şi cu facebook sau hi5, de astea am uitat. teoretic, nu le pot critica, pic de fraier, din moment ce nu am văzut despre ce este vorba, nu? practic, însă, prin experienţa de până acum cu toate drăciile din internet, mă aştept să fie pur şi simplu alte mijloace de a atrage oamenii în primul rând pentru ca ăia din spate să scoată bani, nicidecum pentru a crea comunităţi serioase şi pentru a satisface nevoile de comunicare. asta ne place nouă să credem, ca nu cumva să cădem de fraieri că uite ce uşor suntem de manipulat.

Dar ce să-i faci. Toate astea sunt pur şi simplu ca un tăvălug, la o scară atât de mare încât individul devine insignifiant. Nu m-ar mira ca, în câţiva ani, să mai exişti DOAR DACĂ eşti conectat la internet, într-o formă sau alta. Altfel, eşti pa.

Hmm… iar mă duc gândurile către Matrix şi Zeitgeist…

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *