apocalipsa după petrol – scenariu pesimisto-realist

Fără a intra prea mult în detalii, iată cam cum ar putea arăta sfârșitul lumii, după o logică foarte simplă: suntem o societate bazată pe petrol, deci dependenți de aceste resurse, prin urmare epuizarea lor bruscă va avea un efect dezastruos pentru omenire.

Mai întâi, e vorba de o manipulare tâmpită, controlată de petroliști: avem petrol, stați liniștiți la locurile voastre, alo, scoateți banul cât vă cerem noi, că ne plac profiturile de miliarde fără discernământ. Încet, prețul petrolului crește, deși, dacă ar fi să ne luăm după niște surse reale, ar trebui ca prețul să se tripleze brusc – și asta pentru că, raportat la creșterea cererii, scăderea rezervelor este foarte rapidă.

Prea complicat? Hai să o zicem mai simplu: petrolul e pe gătate mai repede decât se așteptau miliardarii din aur negru. Și asta pentru că niște țări precum China, India sau Brazilia (până nu de mult considerate ca fiind de lumea a treia) au dat de gustul industrializării accelerate, așa că acum băieții cumpără petrol la greu. Deci sunt niște mari consumatori, foarte lacomi și care epuizează foarte rapid rezervele.

Care rezerve nu sunt nelimitate, că na, de peste 100 de ani lumea tot extrage lichidul ăsta din ce în ce mai en-gros pe o planetă care e finită, nu infinită, nu?. Deci care va să zică au început să fie pe terminate. Dar pentru ca populațiunea să nu facă așa, ca la țară, răzmeriță și revolte, oficialitățile fac exact ca și ceaușescu din balconul comitetului central: ”stați liniștiți la locurile voastre”.

Ei bine, tâmpiții ăștia nu fac altceva decât să amâne un final așteptat. Care, din păcate, în loc să vină ușurel, iar lumea să se pregătească din timp pentru el, va veni ca un trăznet, ca o piatră-ntre ochi, exact ca în filmul 2012. Adică azi mergi să alimentezi, mâine ți se spune verde-n față: ”pa și pusi petrol, ai luat țeapă, mori”.

Acum, să ne dăm puțin mai în spate, așa, cam până pe lângă lună. Și să ne uităm la planeta dominată de prostime, pardon, omenire. Suntem vreo 7 melearde? Mai mult sau mai puțin, suntem.

Din ăștia 7 melearde de bipezi, vreun miliard merg cu mașini. Deci, din start, ne facem cu un miliard de mașini care vor deveni fier vechi. Mă rog, unii vor mai găsi metode, vor face din rahat bici, pardon, gaz și s-or mai descurca. Dar procentul este infim, așa că uite un miliard de enervați.

Pe urmă, petrolul mai este folosit și în transportul greu rutier, maritim, feroviar, aerian. Gata petrolul? Gata și transportul de: persoane, alimente, mărfuri. De aici foarte important este transporul de alimente. De la producători (țăranii ăia, băăă, cum le place fandosiților de la oraș să-și bată joc) spre regiunile urbane foarte aglomerate. Nu papa? Na foamete!

Dar stai, că petrolul mai este folosit și pentru producerea de electricitate și căldură. Adică niște coordonate vitale pentru societatea modernă. Bine, se mai folosesc și cărbunii – dar, fără petrol, cum transporți bre cărbunii? Aud? Deci oups – înapoi în evul mediu sau chiar mai rău.

Și uite așa, într- perioadă extrem de scurtă se poate preconiza un fel de apocalipsă umană. Mai ales că e un pas mic de la disperare la nebunie. Și nu vreau să mă gândesc la kestiile de care sunt capabili oamenii când nu mai gândesc. Un război atomic ar fi de preferat minunățiilor pe care le comit bipezii și pe care nu cred că am ficați să mi le imaginez.

Ce, am exagerat cu ceva? Sună a SF? Apocalipsă propăvăduită de un fraier amator de teorii ale conspirației?

Eu spun să vă mai gândiți. Și să luați măsuri: ori o pastilă de cianură, că te scapă rapid de griji. Ori să vă retrageți în munți, cu provizii și un plan de bătaie pentr sfârșitul lumii.

Oricum ar fi, va fi nasol fără petrol. Mă rog, dintr-un punct de vedere, va fi bine. Dar tranziția de la o societate murdară și coruptă și nesimțită bazată pe petrol la una cu capul pe umeri, bazată pe inteligență și comuniune cu natura și resursele înconjurătoare, va fi șocantă.

Așa că eu spun că sfârșitul lumii este aproape. Sfârșitul lumii așa-zis civilizate pe care o cunoaștem, în care ne complacem și căreia nu ne sinchisim să îi găsim un remediu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *