maybach
Karl May - scriitor de renume al Noului Continent. Johann Sebastian Bach - compozitor de renume al Vechiului Continent. Alăturarea numelor celor doi: reînvierea unei mărci de lux antebelică. Una dintre erorile DaimlerChrysler.
Pentru că Rolls Royce a fost râvnit de Mercedes şi Volkswagen, dar BMW le-a dejucat planurile, învinşii au trebuit să îşi spele cumva onoarea. Aşa au apărut concurenţii lui Rolls Royce - Bentley, sub jurisdicţia mărcii poporului VW, dar şi Maybach, renăscut sub steaua în trei colţuri Mercedes. De parcă lumea chiar simţea nevoia unei alte superlimuzine de lux în afară de Rolls Royce…
Dacă despre Bentley nu pot spune că reprezintă o eroare, Maybach îşi merită cu prisosinţă locul în pagina asta. Fie că e 52 sau 62, limuzina de lux nemţească este chiar caraghioasă comparativ cu Rolls Royce Phantom. Designul îmi inspiră dezechilibru, nu armonie, cum se laudă ei. Farurile şi partea frontală arată oribil, linia laterală este fadă, doar spatele are ceva interesant, nu ştiu ce anume. La interior nici urmă de exclusivism faţă de un habitaclu al unei “banale” limuzine S-Class.
Burduşit de electronică şi detalii luxoase (cum ar fi vopseaua cu granule de aur, 20.000 euro litrul - e nevoie de 10 litri pentru vopsirea maşinii), Maybach nu este altceva decât o vitrină pe roţi, fără emoţie, fără stil, fără rang. Mai are parte şi de reclamă a la Gigi Begali (este adevărat, nici Rolls Royce nu a scăpat de Virinel Columbescu sau, la alţii, de bricolaje îndoielnice…). În plus, Maybach este dopat cu un “S” care înseamnă mai multă putere. Doar de amorul artei şi al parveniţilor fără gusturi.
Şi când te gândeşti că excelentul concept Exelero poartă aceeaşi semnătură Maybach…