BMW joacă din nou şah. Cu Volvo?

Recentul zvon că BMW este interesat de preluarea Volvo este negat cu hotărâre de unii oficiali de la BMW – am avut ocazia să le “testez” reacţiile în această privinţă câtorva reprezentanţi săptămâna trecută, cu ocazia unui workshop tehnic în sudul Franţei, la circuitul de testări din Miramas.

Lumea auto nu a uitat că BMW este responsabil de declinul accelerat al Rover. Mişcarea bavarezilor a fost excelentă, privită prin prisma jocurilor de business: cumperi cu un preţ decent Rover, inclusiv Mini, Land Rover şi încă vreo două mici firmuliţe; transformi Mini într-o marcă de succes, cu vânzări impresionante; revinzi Land Rover cu un profit uriaş; după care scapi rapid de balastul numit Rover, nu înainte de a proiecta un model foarte reuşit, Rover 75, care încă va mai fi produs nişte ani de către chinezi, noii proprietari ai mărcii britanice falimentare.

Ce este aşa de special la jocul BMW-Rover? Poate faptul că, într-o perioadă a marilor tranzacţii, datorate globalizării, BMW a riscat destul de mult, deşi nu are în spate ditamai concernele multilateral dezvoltate, ca alţi mari playeri auto. Iar acum, spre sfârşitul primului deceniu din noul mileniu, se pare că se pregăteşte de o nouă mutare îndrăzneaţă.

Nu ar fi doar doar meritul lor. Gigantul Ford are mari probleme, din moment ce este dispus să renunţe la destule mărci de prestigiu din portofoliu, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru “cumpărături inteligente”. Dar oare ar fi viabilă preluarea Volvo de către BMW?

Ca imagine, Volvo joacă tot în liga premium, deci ar apărea o concurenţă internă între familia suedeză şi cea bavareză. Numai că Volvo este un premium mai soft, faţă de BMW, care nu poate fi detronat de pe poziţia sa, mai ales de când este proprietarul Rolls Royce. Aşa încât Volvo ar putea fi “şlefuit” mai mult înspre latura populară, de unde, practic, a plecat. Ar putea fi un tampon între BMW şi celelalte mărci care se îngrămădesc spre segmentul premium – începând cu VW, care “democratizează luxul”.
Tot vorbind de imagine, atât Volvo, cât şi BMW au, pe cele mai mari pieţe ale lumii, poziţii foarte bune şi un brand-awareness ridicat: suedezii reprezintă securitatea absolută, iar bavarezii sportivitatea. Un mix foarte bun.

Referitor la gamele actuale, nu prea sunt exemple de devorare fratricidă. În primul rând, BMW are tracţiune spate, iar Volvo pe faţă – exceptând variantele cu tracţiune integrală, of course. Deci diferenţiere clară ca şi concepţie. Ca motorizări, Volvo nu excelează prin nimic, însă are suficient de multă experienţă în domeniul turbo pentru benzine – experienţă de care BMW ar putea fi foarte tentat să profite, datorită revenirii clare la această soluţie. Ca securitate, din nou, bavarezii ar avea de unde să culeagă roadele, dar nu aşa de multe cum s-ar crede.

În rest, Volvo ar avea de profitat mult mai mult de know-how-ul şi tehnologia BMW: motorizări, tren de rulare, sisteme de tracţiune, electronică, etc. Deci astfel ipoteza “furtului” din partea BMW cade.

Să vedem gamele în paralel:

În clasa compactă, Volvo C30 ar fi concurent cu Seria 1 – dar C30 este un hatchback original, în timp ce Seria 1 este unul cam convenţional. Vor apărea un coupe şi un cabrio pe baza acestuia, dar care nu vor concura cu C30, în timp ce din C30 ar mai putea ieşi cel mult un roadster. Tot de clasa compactă ţin şi S40 / V50, împreună cu C70. Modele care, practic, nu au corespondent la BMW. Chiar dacă unii compară C70 cu Seria 3 Coupe-Cabrio, duelul este clar inegal, cel puţin la nivelul preţului. Deci, deocamdată, nici o suprapunere supărătoare.

În clasa medie, ar fi S60 şi Seria 3 de natură să pună semne de întrebare. Numai că, deocamdată, planurile pentru un urmaş al lui S60 sunt puse sub semnul întrebării, deoarece noul S80 este mai mic decât precedentul, deci mai apropiat de S40. Viitorul S60 ar trebui să fie un model complementar Seriei 3, deci un model familist concurent cu noile Ford Mondeo, Opel Vectra, Renault Laguna. Asta în cazul în care acest rol nu îl va prelua urmaşul lui S40.

Clasa mare îi are ca exponenţi pe S80 şi Seria 5. Diferenţele între cele două modele sunt destul de mari şi nu prea există pericolul să îşi fure recirpoc clienţii. În schimb, acest cuplu le-ar putea pune mari probleme concurenţilor. Despre clasa de lux sau sport nu avem ce să vorbim, deoarece nu sunt acoperite de Volvo. Cât despre monovolume… lipsă în ambele tabere – deşi, dacă ne gândim la ce înseamnă un van, Volvo ar fi mult mai potrivit pentru acest task.
În schimb, SUV-urile s-ar putea “uita chiorâş” unul la celălalt. X3 nu are încă de ce să se teamă (eventual XC70 ar putea fi cât de cât mai apropiat), dar Volvo a prezentat un concept foarte atractiv, XC60, care îl subminează pe bavarez. Deci, ori XC60 şi viitorul X3 vor urma exemplul Opel Antara – Chevrolet Captiva (ceea ce, din punct de vedere al investiţiilor este de preferat), ori pe cel al lui VW Tiguan – Audi Q5 (platforme tehnice comune, dar cu diferenţieri clare pentru fiecare marcă), ori… vor fi două maşini complet diferite ca arhitectură: una mizând pe caracterul familial, cealaltă pe caracterul sportiv. Personal, cred că a doua variantă este de preferat.

X5 versus XC90? Nimic mai simplu: X5 rămâne un SUV dinamic, concurent direct cu ML-ul lui Mercedes, în timp ce viitorul XC90 ar putea continua ideea abandonată a unui X7, urmând a contracara Mercedes GL sau Audi Q7, deci cu accent pe spaţiu.

Aşadar, premise pentru un parteneriat de succes există. Temeri că Volvo va juca rolul de “sedusă şi abandonată” par să fie cam prea puţine. Este adevărat, a mai existat un zvon că BMW ar putea prelua Alfa Romeo, ceea ce, pentru unii analişti, ar fi fost o mişcare mult mai potrivită. Nu prea cred: deşi Alfa Romeo pare să beneficieze de o creştere a imaginii, acest lucru se datorează mult discrepanţei cu gama Fiat şi înrudirii cu Ferrari. Şi nu prea are sens să mizezi tot pe o marcă sportivă, când BMW este recunoscut pentru sportivitate.

Încă un lucru: tipii de la BMW, cu care am avut ocazia să vorbesc, erau prea energici cu al lor “nein”. De parcă aş fi descoperit un secret şi încercau să mă convingă de contrariu… În fine, poate era doar o impresie de-a mea :) Dar să nu uităm că, recent, Mercedes a rupt-o de grupul Chrysler şi va scăpa şi de micul mare-piatră-de-gât Smart. Ceea ce ar putea însemna o foame de alianţe puternice. Iar Mercedes + VW nu sună prea bine pentru restul lumii, aşa încât nu strică pentru BMW să fe pregătit. Chiar şi numai prin zvonuri – pentru că astea sunt primul pas.
Mi-a venit acum o idee… cum ar fi să fie preluat BMW-ul de Toyota? :)

2 Comments

  • O alianta BMW-Toyota ar avea aceeasi soarta ca DaimlerChrysler, iar in ceea ce priveste achizitia Volvo de catre BMW, ar fi cea mai buna mutare: tehnologia BMW si cu siguranta Volvo ar face cea mai buna combinatie :). insa ramane de vazut, Volvo are ceva probleme de fiabilitate care trebuie rezolvate

  • pai ce masini moderne nu au probleme de fiabilitate? :)) electronica si proiectarea asistata pe calculator nu sunt infailibile.

    dar comparatia cu daimler chrysler nu mi se pare justificata, deoarece chrysler avea probleme atunci cand s-a format alianta respectiva, in timp ce toyota si bmw sunt pe val.

    oricum, mai este un zvon care spune ca renault si volvo trucks sunt interesati de cumpararea volvo cars. deci… bursa zvonurilor ramane deschisa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *