cărţi: “Oameni de hârtie”, Salvador Plascencia

Un roman inedit şi uimitor de captivant.

Povestea e relativ aiurită, cu metafore simple pentru lucrurile importante din viaţa unui om – însă modul în care eşti pus în faţa gândurilor personajelor este total altfel decât ce am citit până acum.

E, cu adevărat, un roman experimental. Şi unul reuşit, aş spune.

oameni-de-hartie
Oameni de hârtie, Salvador Plascencia

Faţă de alte cărţi, care, în general, îmi creează un film în cap în timp ce citesc, Plascencia mă face să admir tablouri. Iar personajele sale, indiferent ce ar face, devin sculpturi, descrise detaliat.

Total surprinzătoare interferenţa autorului, a realităţii într-o poveste absurdă. Oameni care se luptă cu Saturn, Saturn care este un om supus greşelilor omeneşti, dar de asemenea o planetă războinică în poveste…

Dacă m-ar pune cineva să povestesc despre ce este vorba în carte, nu aş putea în ruptul capului să îl lămuresc. Şi, dacă mă întrebaţi de ce mi-a plăcut, totuşi, “Oameni de hârtie”, mi-e greu să dau un răspuns concis.

Poate că, în subconştient, toţi suntem un Federico de la Fe, sau un Antonio care poate face viaţă din hârtie, sau o micuţă Merced care vede totul prin ochii ei inocenţi, sau o peudo-Merced din hârtie, umană şi egoistă, sau un Saturn frustrat, şi, totuşi, geniu.

Sau poate nu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *