auto

Sfaturi de condus economic. De la un pilot campion Chevrolet!

Sfaturi de condus economic. De la un pilot campion Chevrolet!

Joi 16 mai voi conduce un Chevrolet Aveo diesel de la Ljubljana, capitala Sloveniei, până în capitala italiană a amorului, Veneția. Nu de plăcere, pentru că în dreapta nu o voi avea copilot pe jumătatea mea mai bună, ci pe un alt jurnalist auto din România.

Încă nu știu care este miza sau regulile jocului, dar un lucru e clar: e vorba de un test-drive denumit ”Chevrolet Aveo Fuel Economy Drive” – adică un concurs în care ne vom ”bate” între noi pentru cel mai redus consum mediu pe un traseu pe care nu îl cunoaștem.

Deocamdată ziua de miercuri, 15 mai, am stat în hotel, pentru că plouă cu găleata și nu putem vizita nimic pe aici, prin Portoroz, capitala turismului sloven.

Așa că mă pregătesc pentru mâine, ce sa fac… Mai mult psihologic, dar și cu niște sfaturi pentru condus economic. Pe care ni le dă nimeni altul decât Rob Huff, unul dintre piloții echipei Chevrolet WTCC în care este deja de 8 ani și, pentru cine nu știe încă, echipă care domină Campionatul de Turisme WTCC, câștigând de două ori consecutiv titlul la constructori.

Well, ce ne spune mister Rob Huff dacă vrem să conducem cât mai economic (și să câștig competiția de joi cu Aveo diesel…), în cadrul unui scurt ”customer care tips”:

- trebuie scăpat de toate lucrurile inutile din mașină înainte de a porni la drum (dar și cele de pe mașină, cum ar fi portbagajul exterior) și, un lucru pe care l-am neglijat până acum, e de preferat curățarea părții inferioare a mașinii, pentru a scăpa de unul sau două kilograme de mizerie, noroi, praf

- motorul trebuie să fie întreținut ca la carte, pentru a putea funcționa în parametrii nominali; de asemenea, filtrele de aer trebuie să fie curate, uleiul folosit nu unul super-ieftin, ci acela recomandat, etc

- pneurile e bine să nu fie prea uzate (asta ține și de siguranța pe șosea) și nu trebuie să fie dezumflate – dar nici umflate peste limita recomandată de constructor, pentru că altfel intervin alte probleme, de la uzura prematură la disconfortul suspensiei

- a, și evident trebuie folosite pneuri de tipomensiunea potrivită mașinii, pentru că, altfel, poate mașina va arăta mai cool, dar consumul va crește și el vizibil

- în ce privește stilul de condus (economic, evident), în primul rând ar trebui evitate frânările bruște și adoptarea unui stil mai atent de conducere, cu încetiniri din timp și utilizarea frânei de motor – mai trebuie să explic faptul că în frână de motor nu se arde combustibil, dar când pui schimbătorul la ”punctul mort” și folosești pedala de frână motorul tot ”papă” carburant (și încă degeaba…)

- nu accelerezi puternic, nu consumi mult – e o regulă clară și generală; nu mergi cu viteză foarte mare, deci nu ții motorul mult turat, nu vei consuma așa mult; schimbi în zona cuplului maxim, nu la turații prea mari, dar nici subturat, rezultă iar că nu vei consuma mult

- ai cruise control? pe Aveo da, e standard; e de preferat să fie utilizat cât mai mult, adaptează motorul și consumul mai bine decât o faci tu

- aerul condiționat pornit va duce automat la creșterea consumului; și geamurile deschise înseamnă creșterea consumului, dar efectele sunt mult mai reduse; așa încât creează-ți un mediu ambient plăcut utilizând climatizarea doar când e necesar (de exemplu, nu ține AC-ul pornit tot timpul când e clar, ci pe perioade scurte)

- încă o chestie tare: nu alimenta până la refuz rezervorul – când faci plinul, lasă pompa să decupleze singură

- n-are rost să stăm pe loc până se încălzește motorul, nu mai suntem pe vremea Daciei lui bunicu; însă e de reținut ce făcea bunicul pe la semafoare: oprea motorul – la Aveo diesel, ai sistem stop&start automat, deci are grijă ”bunicu” de asta

Și ar mai fi – vedeți aici video-ul

I’m back, did you miss me? Iaca pe unde am fost zilele astea

I’m back, did you miss me? Iaca pe unde am fost zilele astea

Știu că e 1 aprilie, dar nu ma nici un motiv de poante. Plus că sunt prea obosit să mă gândesc la una bună…

Așadar, luni 26 martie aflu că voi pleca la Frankfurt cu avionul. Ca să testez un Opel Ampea. Interesant, dar partea cool era alta: urma să îl conduc până la București, cale de vreo 2.000 km, căutând pe traseu cât mai multe puncte de încărcare cu energie electrică.

Well, fără alte comentarii, iată cam care au fost punctele principale:

- mai întâi, care era obiectul acestui test de anduranță

- joi, după ce am aterizat la Frankfurt, am mers la Russelsheim, la uzina Opel, sa preiau mașina

- la primul punct de incarcare, surpriza pesimista…

- … dar apoi, am avut noroc: prima oară când am încărcat o mașină electrică!

- noaptea, am gasit cazare la o pensiune unde am aflat un lucru uber-cool!

- a doua zi, dupa niste tzepe, am gasit un alt loc care m-a lasat masca

- spre seara, am ajuns la Linz, unde ne-am descurcat in ciuda sortii :)

- noaptea ne-am cazat in buricul targului la Viena, iar dimineata ne-am ars

- aproape de granita cu Ungaria, mi-am dat seama că GPS-ul nu are harta est-europeană…

- la Arad, am avut parte de un comitet de întâmpinare super

- dupa o pauza la Sibiu, am ajuns la Bucuresti – finish runda 1

De ce runda 1? Pentru că, după ce Opel Ampera va fi expus la SIAMB 2012, voi urca din nou la volan și voi face drum întors în Germania.

Well, cred că acum o să mă prăbușesc în pat și o să cam dorm :)

Dar vai, VW Passat CC cu apă în stop? Că doar n-o fi dacie, zău așa…

Dar vai, VW Passat CC cu apă în stop? Că doar n-o fi dacie, zău așa…

Nu știu dacă se observă așa de bine, dar în semnalizatorul din stânga, din spate, mașinuța asta din fața mea avea nici mai mult, nici mai puțin decât o băltuță care, ce să facă și ea drăguța, băltea.

În altă ordine de idei, blocurile optice erau aburite, și pe stânga, și pe dreapta, dar becurile funcționau, încă nu se arseseră. Acum, or fi existând explicații, deși aș elimina chestii ținând de ”poate a fost lovit și s-a deformat blocul optic și…”. Nu, nu era lovită mașina, ci, în cel mai rău caz, o fi fost prost reparată după vreun accident avut mai demult.

Un lucru e cert: e vorba de un Passat CC cu infiltrații de apă în blocul optic. Un lucru de neiertat la o mașină de asemenea calibru, right?

De la mașini blocate la sfârșitul lumii. Cu argumente!

De la mașini blocate la sfârșitul lumii. Cu argumente!

Situație întâlnită recent în parcarea aeroportului din Lisabona, unde fost-am la o lansare Opel (soon more details, rămâneți aproape, teaser frate!).

O mașinuță Toyota Yaris, de care ți se face milă când o vezi cât de prăfuită este și câte kestii are scrise pe geamuri și pe caroserie. Bag seama că e acolo cam de niște luni bune de zile, la cât de gros e stratul de praf de pe caroserie.

Acum vine întrebarea întrebătoare: de ce are mașina blocată roata? Primul răspuns e evident: o fi depășit timpul regulamentar de staționare în parcare. Deci, la întoarcere, proprietarul va trebui să ia legătura cu autoritățile aeroportuare, cu șeriful parcării mai exact, să plătească amenda și să plece cu mașina.

Oooookeeeeei. Asta e pe firul logic al gândirii. Dar hai să ne și gândim puțin mai adânc. Probabil omul și-a lăsat mașina în parcare câteva zile, urmând să o ia înapoi la întoarcerea din cine știe ce deplasare cu avionul. În mod normal, la intrarea într-un parking cu bariere automate, iei un tichet (sau o fisă, ca la Otopeni), iar la plecare îți citește nenea calculatorul cât ai stat, plătești cât îți cere și te lasă tanti bariera să ieși.

Din nou oooookeeeeeei. Deci șărifii de la parcare au verificat în calculator că mașina X a depășit nu știu cât timp de când e în incintă. Bun, păi hai să aplicăm legea! O blocăm! Nu ne gândim că, PRIMO, o blocăm pe un loc de parcare care ar putea fi folosit de altă mașină.

Nu, în loc să o scoatem din parcare și s-o ducem unde ne duc și ăștia din București mașinile pe care le ridică de pe străzi, o lăsăm să zacă în parking. Să zicem că o fi problemă logistică, că e parking subteran și nu intră platforma. Dar există și alte soluții, mașina poate fi tractată, puntea spate ridicată, iar sub roțile față puse niște mini-platforme cu rotile – am văzut chestia asta prin alte părți.

Și acum DUE: dacă proprietarul sau proprietara a murit pe undeva? Sau o fi în închisoare, sau e prin vreun spital? Ce ne facem, tovarăși portughezi? Nu ar fi normal ca șerifii de aeroport să ia legătura cu șerifii de la poliția rutieră și să încerce să dea de persoana respectivă? Măcar să știe ce să facă și ei cu mașina prăfuită și cu atâtea mesaje caraghioase pe ea.

Mie îmi sună a românism situația cu Yarisul din poze. Adică important nu e să rezolvăm problema cu responsabilitate, bun simț și interes, ci să aplicăm legea fără să gândim puțin în perspectivă și să ne complacem în eternul ”io mi-am făcut treaba” (eventual și cu o râgâială de auto-mulțumire fandosită).

Și uite așa, am ajuns de la o amărâtă de Toyota blocată în parkingul din Lisabona la concluzia că și noi suntem ca ei. Sau ei ca noi. Atâta doar că, din ce am văzut pe străzi, oamenii sunt mult mai relaxați și parcă li se rupe că Portugalia o va lua în curând la goană pe tobogan, la fel ca Grecia și Irlanda.

Numai noi suntem stresați, frate! Că avem corupție, că suntem conduși de nemernici, că suntem înecați în manelism și că incompetența valsează cu hoția. My god, ce prost sunt! Lucrurile au o inerție cumplită, ca o avalanșă pe care n-o poți opri. Iar criza e clar că nu e doar economică.

E o criză globală umană. Din care nu vom scăpa, începe să-mi fie foarte clar. Acum, na, nu o voi da pe nostradasmisme, că și faza asta e un semn al sfârșitului lumii. Dar spre mai bine nu mergem. Și asta din cauză că majoritatea dictează. Iar majoritatea e, la momentul ăsta, ignorantă, miserupistă, oportunistă și chiar proastă.

Deci, de ce ne mai agităm? Hai că-mi bag picioarele și, dacă tot s-a eliminat ACTA, o să dau jos de pe torente celebrul deja film apocaliptic ”2012”. Măcar să fie cu show!

P.S.

Și încă una, așa, de serenitate: pescărușii ăștia nu aveau nici o grijă. Deci de ce mi-aș mai face eu pentru soarta lumii? Sau a unui biet Yaris…

Quest in the snow… for nothing! Sau de ce am dat 2 ore la lopată degeaba

Quest in the snow… for nothing! Sau de ce am dat 2 ore la lopată degeaba

În seara asta, de belăntains gay (cum îmi place mie să-mi bat joc de prostia americană valentine’s day), nu am mai ajuns în Piața Universității. Motivul? Sunt rupt, pentru că am ”lopătat” ca fraierul.

Adică m-a convins prietena să fac  o faptă bună și să-i deszăpezesc mașina, să o poată folosi. Ei bine, DA! Acel morman de zăpadă foarte frumos și voluminos este o mașină.

Cât de greu poate să fie? Am venit de la birou, am mâncat și let’s go. Ei bine, acum, chinuit puțin de oboseală și de o febră musculară care simt că începe să se instaleze ușurel, am ajuns să am o stimă deosebită, ba chiar să îi compătimesc serios pe toți cei care dau la lopată prin nămeții de câțiva metri din zonele calamitate, Vrancea, Buzău și Ialomița.

În primul rând, zăpada aia nu o aruncam aproape de mașină, ci trebuia să fac niște pași până la un troian unde să o depozitez. Apoi, să dai cu lopata la zăpadă nu e un sport plăcut. Și nici ușor, dacă nu ai condiție fizică – iar eu, trebuie să recunosc, foarte rușinat, că sunt varză la capitolul mișcare :(

Nici nu simți cum trece timpul, deodată vezi că e seară și parcă e mai frig. La un moment dat au apărut și doi oameni de bine, care, pentru 20 de lei de căciulă, s-au oferit să ajute la deszăpezire. Ok, să zicem, chiar dacă la final tot jumate cerșetorie a fost – dar să nu fim răi acum, e de apreciat ajutorul, fie el și minim.

Când credeam că e suficient cât am dat la lopată, hai să scoatem mașina. Mai trasă, mai împinsă, mai cu specialistul la volan care doza accelerația, am reușit să scot botul în străduță. Yee! Ho cu tata, că alta-i problema: șleaurile alea sunt pline de gheață, iar cauciucurile all-season patinează cu voioșie. În gol. Până la bulevard ar fi trebuit împinsă mașina încă vreo 100-150 de metri…

Așa că, după oareșce muncă, în urma căreia mașina era curățată și ”ready 2 go, sir madam sir!”, am fost nevoit să o pun înapoi în locul de parcare. Așadar final apoteotic dezamăgitor. Măcar nu am muncit chiar degeaba – mașina arată pregătită de drum, nu mai e un morman de zăpadă. E și asta o consolare…