auto

mașina electrică – doar un vis frumos și îndepărtat în românica lu’ jmekerii

Am ajuns nu doar să conduc mașini electrice, dar să fac și teste comparative! Mă rog, primul astfel de test comparativ pentru România, cam în fugă, că deh, suntem doar o Românie amărâtă, nu ne permitem kestii super-serioase, ca piețele dezvoltate.

Dar, chiar dacă am mers doar câteva ore cu smart fortwo electric drive, Citroen C-ZERO și Mini E, a fost suficient pentru ca să mă ia din nou năbădăile, la fel ca după primul contact cu Mitsubishi i-MiEV: băi nene, vreau să am o mașină electrică, clar!

De ce vreau mașină electrică?

CITESTE MAI MULT…

parcagiul nesimțit recidivează – pune-o cum vrea mușchii tăi, frate!

La începutul weekendului trecut am scris un editorial pe promotor.ro despre un tip (sau o tipă) cu un VW Beetle galben, care aproape că-mi blocase mașina, parcând total aiurea.

Iată că azi, taman după ce a trecut weekendul, ”bităl”-ul galben cu numere de prahova recidivează. De data asta, nu mai blochează mașini, ci… locuri de parcare.

Adică, dacă vă uitați mai cu atenție în poză, veți observa că, din nou, omul a intrat pe sens interzis, iar mașina e parcată în unghi opus față de restul mașinilor. Deci omul a blocat două locuri de parcare prin această manevră de… nu șiut, mârlan o fi un termen corect? Sau e prea puțin?

click pe poză pentru mărire

Acum, ce să zic… Poate o să creadă că am ceva cu el sau ea. Doamne-feri, mi se rupe de cine e, cum arată, câți ani are și ce situație materială. Nu mi se rupe, însă, de faptul că e un exemplu de nesimțire. De aceea m-a frapat să îl revăd cum o comite din nou cu parcarea.

Aștept să văd dacă alții se vor sesiza în privința proprietarului de beetle. Deși cred că românii am ajuns să fim atât de lași încât mai degrabă îi dăm în cap ochelaristului care îndrăznește să îi arate cu degetul nesimțirea ăluia decât să ia atitudine direct împotriva nesimțitului.

Și uite așa se adapă nesimțirea din lipsa de acțiune a celorlalți. Și când te gândești că ar fi atât de simplu pentru nesimțit(ă) să mai facă vreo 200 de metri – adică să înconjoare primăria și liceul și să parcheze nu doar regulamentar, și cu bun simț. Că nu e singurul cu mașină din blocul ăsta și nici nu e mai egal decât alții, chiar dacă babacul asta i-o fi dat de înțeles.

Cine vrea un BMW operă de artă? sort of…

Sâmbătă am trecut pe la Universitatea Națională de Arte din București, cu ocazia Zilelor Universității. Un eveniment deschis publicului larg (mă rog, nu știu cât de mulți știau de asta…).

Și unde am rămas paf să văd și o mașină, ca parte a expoziției. Și nu orice mașină, ci o limuzină BMW Seria 7. Dar… modificată. Modificată puternic. În stil ”Go to hell, rablă!!”.

Imaginile vorbesc de la sine, că eu nu prea știu ce să spun:

sunt curios ce vrea să fie, de fapt, noul Citroen DS4

Astăzi, miercuri, am luat contactul cu Citroen DS4 doar pentru foarte scurt timp, cu ocazia conferinței de presă oficiale. Doar l-am admirat și am avut ocazia să stau în mașină, test-drive-ul este de abia joi.

[UPDATE: iată și impresiile de la volanul lui Citroen DS4]

Interesantă mașinuță. Francezii spun că se vrea o combinație de coupe cu SUV și berlină practică. Adică un fel de struțo-elefanto-cămilă, în sensul bun al cuvântului.

Mai multe, însă, o să fiu capabil să spun doar după ce o să am full-contact cu mașina, adică în urma test-drive-ului.

Deocamdată, mă bucur că am avut ocazia să mă plimb prin Barcelona pe… bicicletă! That’s right, am închiriat o bicicletă și am petrecut câteva ore super. E adevărat, am și obosit ca naiba, nu am mai călărit o bicicletă de foarte mulți ani de zile, mai ales în regim din ăsta intensiv.

Merci celor de la Citroen pentru cazare. Suntem la hotelul W, pe malul mării. Excelent. Priveliște minunată, plajă plină de oameni, vreme foarte bună. Totuși, promit să fiu obiectiv când voi vorbi despre mașină :)

Gata, la culcare, că sunt obosit…

Dar nu înainte de a vă împărtăși câteva momente de azi din Barcelona:

- împreună cu bicicleta, alături de un DS4 pe care îl voi conduce mâine

- evident, coadă prea mare pentru vizitarea Sagrada de Familia, deci rămâne pe altă dată

- cam asta am văzut prima oară când am intrat în camera de la hotelul W

- asa arata hotelul W, este imens, se vede de la kilometri depărtare din Barcelona

- ah, marea mediterană aproape de amurg, melancolie, frumusețe… eminescian, ce mai…

- super idee pentru prezentarea de la conferința de presă a noului Citroen DS4; ce efect pot avea oglinzile!

picnic dacia 2011 – români, luați exemplu de pragmatism de la francezi!

Am zburat 2.000 km și am mai mers vreo 150 cu un Duster ca să ajung să văd cele mai multe Dacii pe metru pătrat din viața mea. Adică a treia ediție a Dacia Grand Pique-Nique. Picnicul Dacia din Franța, nu de la noi.

Un eveniment organizat de Dacia Franța pentru posesorii de Dacia, un fel de ”mulțumim că ne-ați ales pe noi!”, dar într-un stil jovial, nu de marketing sufocant.

click pe poză pentru mărire

În acest an, locul ales a fost unul excelent, fiind vorba de un spațiu generos dedicat petrecerii timpului liber, pe malul unui mic lac. Mâncare la discreție (nu, stimabililor, nu mici și bere ca la noi), multe spații de relaxare, câteva locuri de mișcare, vreo două caruseluri, câteva kestii pentru copii, precum și o mică porție de ”Experimentează Duster”.

Totul finalizat cu filmarea și poza generală din elicopter, oamenii formând sloganul evenimentului: J’aime Dacia. Plus baloanele pe care le-am lăsat să zboare și ne-au făcut să ne simțim foarte liberi pentru câteva momente.

Exact, ”ne-au făcut”, deoarece am vrut să experimentez puțin și eu ca participant acest eveniment (chit că sunt posesor de Jimny, nu de Dacia…). Pot spune că a fost destul de cool și undeva într-un colț de creier mașinile Dacia parcă au început să nu mi se mai pară doar niște mijloace de transport, ci niște mașini de care poți lega un oarecare atașament.

În cazul majorității celor prezenți, însă, a fost vorba doar de o ieșire în aer liber, fain organizată, alături de oameni care au același punct comun: dețin o mașină Dacia.

Iar în Franța, mașinile Dacia nu sunt cumpărate de sărăntoci, cum le place ălora cârcotași să arate cu degetul, ci de oameni normali, pentru care Logan, Sandero sau Duster oferă mult pentru banii dați. Și reprezintă alegeri mai logice decât mașinile second-hand.

După cum spuneau câțiva francezi: nu suntem fani Dacia, suntem posesori Dacia. Iar, în cazul picnicului Dacia, mașinile au fost doar un mijloc de transport care i-a adus într-un loc de care își vor aminti zâmbind plăcut, atât ei, cât și familiile lor.

Bravo lor, francezilor. Mi-a plăcut că nu aveau fumuri. Pur și simplu își apreciau mașinile pentru ceea ce ofereau și, într-un fel, pentru onestitatea produsului. Un produs considerat fiabil, practic, ieftin și, cum altfel, pur și simplu util.

Prin comparație, noi, ca popor, încă suntem la coada vacii. Avem pretenții de mertzane și beamveuri, pentru că punem mai presus aparențele și imaginea falsă pentru ochii celorlalți decât dezvoltarea sănătoasă ca societate.

Vezi pe ProMotor mai multe detalii despre ce a însemnat și ce s-a întâmplat la ediția 2011 a Picnicului Dacia din Franța.