auto

ce fain ninge. Nu-i asa, bai primarilor?

sunt curios pe cine or sa mai dea vina organele ca iar au fost prinsi cu budigaile in vine. probabil tot criza e de vina. nu-i nimic, apa la moara pentru un editorial pe promotor, cand ajung la birou. Momentan ne bucuram de fulgi si de blocajele din trafic.

criza ne-a adus nivelul de trai la nivelul dinainte de ’89. deci…

… concluzia unui nene a fost “deci peste un an ne aşteaptă încă o revoluţie”. Nice, din punct de vedere filozofic. Lame, din punct de vedere al realităţii.

Păi în condiţiile unui popor român care a făcut din laşitate un fel de a doua sau a treia lege naturală, de unde o revoltă populară serioasă? Mai ales că revoluţia din ’89 a fost o kestie manipulată de iliescu&co, nicidecum o revoluţie serioasă.

Da, fac parte dintr-un popor laş. Şi cică ar trebui să fiu mândru de asta. Un popor care îşi fură singur căciula, după cum bine puncta George Buhnici într-un editorial destul de chirurgical.

Prin extensie, şi eu sunt un laş. Că, dacă aş fi curajos, aş fi, de fapt, un nebun singur. Iar majoritatea dictează cum trebuie să se comporte turma, nu? Vrei să fii oaia verde? Stai liniştit, că te pun la punct ăia în vinele cărora curge încă sânge de comunist.

Faţă de europeni, la nivelul cărora vrem şi noi să ajungem. Studenţii italieni s-au răsculat? S-au răsculat. Tinerii britanici se bat cu poliţiştii şi poartă măşti ca în “V from Vendetta”? Francezii îi boicotează pe Sarcozy dacă e cazul?

Numai noi ne complacem în situaţia de a-i admira pe bogaţii din Top 300 şi închidem ochii la faptul că miliardele ălora sunt făcute din buzunarele noastre de fraieri.

Uneori chiar mi se par fascinanţi românii. În sensul de fraieri care se fraieresc pe ei înşişi şi le place la nebunie să-şi facă singuri chestia asta. O fi un fel de sindrom pe care l-am văzut în serialul “House M.D.” – disocierea personalităţii.

Nu ne place, dar ne place la nebunie.

Şi mai suntem şi ghinionişti: cum se face, dom’le, că pe timp de criză economică gravă avem parte de cel mai incompetent aparat de guvernare din ultimii 20 de ani, ba chiar din Europa?

Dar asta cred că e o altă poveste.

a venit frigul serios. ia să vedem, merită programul de reabilitare termică?

Weekendul ăsta s-a întâmplat să hălăduiesc puţin prin cartier, pe motive artistice. Nu intru în detalii, ci trec direct la o concluzie pe care am tras-o, cel puţin în sectorul 3 al capitalei: programul de reabilitare termică este făcut alandala.

Am simţit pe pielea mea că a venit gerul, nu mai sunt dubii că e iarnă, imediat trebuie să vină şi zăpada. Şi, în timp ce mă gândeam cât am fost de fraier că nu am pus pe mine haine mai groase pe motiv că e soare afară, mă uitam cu amuzament la blocurile “dă cartier”.

Blocuri la care s-au folosit culori tembele şi un hai să-i zicem design de tot rahatul. Nu ştiu cine s-a ocupat de partea estetică, dar, cel puţin în sectorul 3, pare să fie un nea pandele sau o coană miţa, care să aibă şi gura lor ce să mănâncă pe la primărie.

Nu pot spune că arată horror blocurile astea în culori ţipătoare, e un termen care se potriveşte ghetourilor (nu am fost în Ferentari…). Însă e clar că numai a blocuri de oameni normali şi civilizaţi nu arată. Kitsch-ul este ceea ce le defineşte cel mai bine. Pe lângă lucrătura de super-mântuială, că aşa e la români.

Aproape SF în unele cazuri, faptul că reabilitarea asta termică s-a făcut, în foarte multe locuri, pe principiul “care mai doreşte, care mai pofteşte” duce la un aspect bizar. De exemplu, la etajul X dintr-un boc comunist, cenuştiu, vezi o “insulă” de polistiren colorat, care evidenţiază apartamentul respectiv.

Rezultatul vizual este fix ăsta: ăştia-s proşti?! Sau poate că, na, vine crăciunul şi e un umor ieftin de primărie de sector, de genul “dacă nu aveţi brăduţi împopoţonaţi, ia d-aci blocuri garnisite”.

Nasol. Preferam ca gerul să îmi îngheţe creierul şi să nu realizez că măreţul program de reabilitare termică a fost făcut, în gel mai bun caz, cu CURUL. Oare câţi bani s-or fi sifonat pentru ca Bucureştiul să arate ca o paparudă jalnică?

început de decembrie groaznic: îngheţul mai nasol ca ziua naţională!

Cum aţi petrecut de 1 decembrie? Presupun că frumos, mai ales nostalgicii. Aţi primit mesaje de 1 decembrie? Ştiu oameni care da! Expeditorii of fi idioţi, deşi s-or fi crezând mari iubitori de patrie. Vax.

Dar nu despre parade şi prostii de 1 decembrie vreau să zic aici. Nu. Despre vreme. Mai exact, despre îngheţul ciudat.

Dimineaţa am găsit maşina, la fel ca restul din parcare, acoperită de un strat de gheaţă. Mi-a fost extrem de greu să curăţ geamurile, ştiţi?

După aia, pe seară, iar. De data asta am curăţat geamurile în mai multe reprize, că îmi îngheţau degetele pe racletă.

Nu ţin minte să mai fi văzut iernile trecute un asemenea fenomen. Mă refer la perioada de când am maşină.

Oare asta anunţă o iarnă grea?

hai să vedem de ce nu e Duster Car of the Year 2011

Merita Dacia Duster să fie aleasă între cei 41 de pretendenţi la titlul Car of the Year 2011? Merita.

Dacia Duster e un pachet foarte bun pentru banii pe care îi reclamă, chiar dacă ăştia cu nasul pe sus se leagă de design, calitatea interiorului, motoare mai învechite, lipsa unor dotări mai moderne. Are alte atuuri, în primul rând pentru offroad uşor, pe care celelalte SUV-uri nu le au.

Merita Dacia Duster să ajungă între cei 7 finalişti la Car of the Year 2011? Merita.

Singurul SUV, singura maşină low-cost, singura maşină mai cu picioarele pe pământ şi singura maşină care, într-adevăr, este cumpărată masiv în Europa – faţă de celelalte modele finaliste.

Merita Dacia Duster să câştige Car of the Year 2011? Aproape că merita. Dar chiar nu cred că merita să fie aleasă ultima, pe locul 7 din 7.

În continuare, raţionamentul meu – pe cine interesează :)

CITESTE MAI MULT…