Nov 27 2006
Am primit recent un banc. Nu bun, nu prost, ci misogin!
Femeia este cel mai fiabil motor [1 cilindru in V]: – se adaptează la orice piston – se lubrifiază singură – o data pe lună îşi schimbă uleiul – un plin îi ajunge 9 luni – funcţionează în orice poziţie – se poate porni cu un singur deget.
Pun pariu că există, drept răspuns, şi un banc “bărbatul este cel mai prost motor”…
By oraan marculescu • entertainment • 0
Nov 24 2006
Am mai spus că sunt cititor de Caţavencu? Săptămânal, când înghesuiala din RATB îmi permite, timpul merge mai repede cu publicaţia asta, care te face să râzi cu un ochi şi să plângi cu celălalt.
De nişte săptămâni încoace apar şi nişte suplimente, dedicate jurnaliştilor liceeni – suplimente pe care, ţin să recunosc, le ignor cu graţie. Pentru că am experienţa funcţiei de redactor la un astfel de ziar, dar cu zece ani în urmă. Culmea, timpul parcă a stat în loc – constatare datorată unui fel de articol revoltat semnat de Adela Crivăţ (CN Mihai Eminescu din Buzău).
By oraan marculescu • entertainment • 1
Nov 23 2006
Adică azi, pe nişte străduţe întortocheate din zona Universităţii. Dom’le, uneori Bucureştiul ăsta şi oamenii de aici sunt o scenă deschisă de-ţi vine să nu te mai gândeşti la Congo!
Mai întâi, a trebuit să ajung urgent la un oficiu Electrica, să plătesc o factură restantă a proprietarului apartamentului pe care l-am închiriat. Care este. Mai întâi, la telefon mi s-a vorbit pe un ton foarte normal, dându-mi-se toate informaţiile de care aveam nevoie. Pe urmă, am găsit relativ uşor sediul respectiv, datorită unei doamne ciudat de amabile de la un magazinaş din zonă. Colac peste pupăză, la ghişeu nu am prins coadă, domnişoara nu era acră, a durat mai mult scotocitul prin buzunare după bani decât i-a luat ei să ţac-ţac la calculator şi să printeze chitanţa. Plus acceptarea cu amabilitate a poantelor mele gen: “aşa repede? păi unde e birocraţia?”.
Dar pe urmă am coborât cu picioarele pe pământ, în Bucureşti, capitala Ungariei, pardon, a Bulgariei, na, că m-am tâmpit. Adică m-am normalizat – după standardele mioritice…
By oraan marculescu • entertainment • 0
Nov 20 2006
No, măi clofo… ciclo… floco… cum îi zicea Piersică ăsta, când era tânar: ciocoflenderilor!
Am ajuns în sfârşit şi pă la Cluj anul ăsta. No, tătie bune şi frumoase, baiu-i că am stat prea puţintel p-acolo. Sâmbătă am prins vreme faină, cu soare şi nu prea frig, da’ duminică s-o-nnourat când am plecat.
Cu drumu’ o fost poantă, că m-am dus cu trenul şi ne-om întors cu maşina, pen’că nu mi-o zis şi mie ăsta cu maşina că mere la Cluj, aşa că trenul m-o mâncat. Ăia care strigă “hai rapidu’” să mai ia oleacă pauză, că o fo chinul dă pă lume. O noapte întreagă în compartiment plin ochi, căldură dată la maxim şi jamul deschis, de m-o făcut corentul pă tătie părţile. Dimineaţă nu mai puteam sta drept, când m-am dat jos din tren.
Cazare la preteni, dormit până la amiază, după aia ieşit în oraş. M-am întâlnit chiar şi cu maică-mea, care era la Cluj pentru ceva conferinţă cu profele de română, trebi de-ale lor, nu-mi bag io nasul. Poanta e că spatele ăsta nu m-o lăsat să merg noaptea în nu ştiu ce club cu amicii, aşa că m-am dus cuminţel la culcare, devreme…
Duminică iar ieşiri, iar întâlniri şi taclale, iar apoi pe seară am plecat înapoi spre capitală, de data asta cu maşina, da’ ca pasager, nu ca şofer. Am ajuns destul de târzior, pe la doişpe jumate noaptea, de am dormit de-am rupt până dimineaţă. Ş-amu m-am suit p-o şa (de blog) şi v-am povestit pe scurt cum fu la Cluj. Pe-ndelete îs mai multe de zis, da’ n-am amu timp de taclale pe tastatură. Ş-apoi îs mult mai multe trebi arzătoare de discutat p-aci decât distracţia mea de la Cluj.
Aşa că tătă lumea la treabă. Cu mine-n frunte, ca la turmă: măgaru-i primu’!
By oraan marculescu • entertainment • 0
Nov 13 2006
Weekendul ăsta m-am relaxat. Atât de mult, încât o bună parte din timp l-am petrecut în faţa televizorului, ca un leneş incurabil (deşi am spălat rufe, am făcu curat prin casă, etc, ca un bun gospodin). Ei, şi ce credeţi că am reţinut eu de la televizor în acest weekend? Un film de pe acasa tv si unul de pe protv.
Sambata seara, in timp ce treceam plictisit prin lista nu foarte lunga de programe, mi-a atras atentia numele lui Jack Nicholson de pe genericul unui film ce tocmai incepea pe Acasa TV, postul telenovelelor. Stupoare! Eu, pe acasa tv! Şi totuşi, nu a fost o alegere proastă. Un film simplu şi, totodată, sofisticat, scenariul fiind al unei tipe. Right, nici nu trebuia să văd asta pe generic, misoginul din mine şi-ar fi dat seama că este vorba despre gândirea unei femei după primul sfert de oră al filmului. Care m-a ţinut până la capăt amuzat şi interesat de evenimentele destul de soap opera. Dar îi aveam pe Jack Nicholson (a fost super în “The Wolf” şi “Batman”) şi pe Keanu Reeves (visul femeilor, normal – eu îl apreciez pentru personajul din “Matrix”).
Duminică seara am rămas tot în zona mediapro datorită “Ultimului Samurai” de pe protv, cu Tom Cruise. Trecând peste stilul hollywoodian (reuşit, de altfel) şi clişeele aferente unei producţii americane, mesajul principial al filmului este simplu: onoarea. Sau, mai bine spus, apusul onoarei adevărate în faţa progresului tehnologic, în faţa modernului şi a noului stil de viaţă şi gândire.
By oraan marculescu • entertainment • 0