life = viatza

Mașină pentru câini cu număr predestinat: HU-ND. Și nemții au umor!

Mașină pentru câini cu număr predestinat: HU-ND. Și nemții au umor!

Aeroportul din Frankfurt. Locul de așteptare de la poarta X. Apare o Toyota Yaris Verso banală, care se pune pe locul de parcare așteptând cuminte. Nimic ieșit din comun.

Apar niște tanti, cu un cărucior plin de cutii de transport animale, îndreptându-se chiar spre banala Toyota. Oare ce or fi transportând?

Câini. Câini molateci, anesteziați, fără nici un chef să mai latre și puțin cam amețiți. Deh, astea-s regulile dacă vreți să zburați, băieți.

Și acum încep să observ detaliile. Mai întâi, mașina nu are scaune în spate, iar de pe mânerul de susținere din laterală atârnă mai multe lese. Care, evident, sunt pentru câinii din cuști.

Apoi, încet, se simte un iz de miros specific locurilor închise pentru animalele de companie – și realizez că nu aș vrea să fiu în locul tipului care conduce mașina asta…

Ei bine, doar în ultimă instanță am observat și numărul de înmatriculare: HU-ND. Adică Hund (”câine” în germană). Moment în care nu mă pot abține să izbucnesc în râs, deoarece până și mașinuța pare un câine pe patru roți :)

Funny, nu-i așa?

De ce să mă mai ascund după deget? Uite de ce am încetat să mai merg în Piața Universității

De ce să mă mai ascund după deget? Uite de ce am încetat să mai merg în Piața Universității

Timp de aproape o lună, am fost și eu unul dintre fraierii cei care au răbdat de ger în Piața Universității, răgușind de la atâta ”josbăsescu” și ”anticipate” și alte cele. Credeam sincer în demersul meu și încercam să nu mă las cotropit de sentimentele negative și de abandonare a cauzei.

Dar uite că orice om e coruptibil – metaforic vorbind, am depus armele și am renunțat să mai merg la protestele din Piața Universității.

Inițial mă amăgeam cu faptul că am început să am mai multă treabă pe la birou, că era destul cât îmi neglijasem jumătatea mai bună, că îmi mai menajez sănătatea, dar că voi reveni.

BULLSHIT! Efectiv BULLSHIT! (în traducere pentru ai mei: rahat de bou)

Nu, doamnelor și domnilor care mă compătimiți sau, dimpotrivă, mă huliți acum. Mi-am dat seama că e strigare de vânt și pierdere de vreme. Am stat și am meditat, iar concluzia chirurgicală la care am ajuns poate suna cinic: idealiștii sunt luați de fraieri.

Acum, să nu înțelegeți că gata, nu mai vreau să fiu fraier, ci jmeker, așa că întorc foaia și m-oi deda la jafuri și întortocheri cu băieții dăștepți. Aș, nu despre asta e vorba. E mai mult sentimentul de ”între ciocan și nicovală”.

Nu m-au demoralizat nici frigul, nici jandarmeria, nici pericolul huliganilor. Nicidecum. M-am lăsat pe tânjală din cauza LA acest popor minunat, care păcat că există. Poate n-o fi vina lui că e inert, nepăsător, manelizat, înfometat, înfricoșat, tâmpit, sărac etcetera. Poate.

Însă e incredibilă letargia împletită cu nepăsarea de care dau dovadă cei pentru care, culmea, n-am agitat o bună parte din fraierii idealiștii din piață.

”Și dacă pleacă băse, cine vine? Altul la fel, mă leși”. Asta era principala inepție pe care o auzeam zilnic de la cei pe care îi întrebam de ce nu îngroașă rândurile protestatarilor. Veți spune că fiecare cu părerea lui – GREȘIT. Asta nu e o părere, este pur și simplu un motiv de a lipsi de la lecția de spirit civic. Că și așa românilor le place chiulangeala și trecutul examenelor cu 5 sau pe pile, ce draq.

Trec peste cei care pur și simplu rânjeau că ”lasă că protestezi tu și pentru noi”, manelismul e deja o tenie matură în creierașele lor consumeriste. Mă opresc, totuși, la cei care au percutat la imaginile cu ”războiul” dintre jandarmi și huligani.

Înțeleg teama, mai ales când e insuflată de o campanie securistică evidentă. Dar nu înțeleg ignoranța: câtă vreme suntem mulți și avem pretenția că trăim într-o țară democratică, pe care sunt ațintite ocheanele celorlalte țări, de ce le-ar fi teamă oamenilor de abuzurile băsisto-jandarmerești? Ce naiba, dacă vrei cu adevărat să răstorni un regim, te mai uiți la ”țestoasele ninja” și pulanele lor? Băi, și ăia au mame și frați, îi credeți în stare să dea ca la fasole împotriva logicii? C’mon, unde am ajuns?!

Asta a fost partea cu nicovala. Sau șaua, care trebuie bătută să priceapă iapa. Care iapă e, văd, o capră mulsă și batjocorită de un pedeleu meschin și portocaliu.

Iaca și ciocanul. Unii, nu aș putea spune câți, dintre cei din piață erau clar agitatori. De-ai useleului sau de-ai altor forțe, nu știu, dar trebuia să fii idiot de-a dreptul să nu realizezi campania de agitare. Ok, am acceptat asta, în ideea că se schimbă regimul. Însă băieții și fetele au început să cam aibă pretenții de lideri ai mișcării, de a împinge protestele într-o anumită direcție, de a face ei ordine…

Păi, fraților, asta e manipulare. Indiferent că e mică sau mare, tot jegoasă este, iar mie nu îmi place să fiu întins în jeg. Din păcate, nici acum nu știu ce părere să am despre băiatul ăsta, Claudiu Crăciun, relativ bine intenționat, relativ oportunist, dar, uitându-mă retrospectiv, gradul de încredere în el e slăbuț acum. Tot cam manipulator mi se pare și acest vorbitor și storcător de lacrimi de la Bruxelles.

După care vine manipularea partidelor, fie că vorbim de pedelei sau de uselei sau de diaconești ori de monarhiști (pe ăștia zău dacă îi înțeleg: mă, sunteți duși cu pluta, regalitatea înseamnă o concentrare și mai meschină a puterii, mai ales dacă e vreun jmeker cu pretenții de semizeu).

Adică să-nțeleg: eu mă agitam ca fraierul și înghețam ca prostul și răgușeam ca tâmpitul pentru Ponta? Pentru Antonescu? Pentru Năstase? Pentru ca ministrul de interne să fie acum Ioan Rus, patronul mafioților din Ardeal? Serios? Băi băieți, păi într-adevăr, sunteți băieți deștepți dacă vă hliziți că așa e regulili jocului – fraierii protestează, jmekerii beneficiază.

Păi să nu vă mumankur de șnapani și să nu vă ia mama draq de ignoranți? De ce să mă mai mint frumos și idealist? Nu mai bine renunț la marea minciună și mă retrag în postura de spectator al escaladării autodistrugerii instituționalizate?

Închei cu un mesaj, pe care probabil cei care citiți îl veți înțelege bine, dar nu sunt sigur că îl veți și aplica: o masă mare de presiune nu este îndreptată doar împotriva unei anumite clici conducătoare, ci împotriva unui sistem. Dacă românii nu ar fi fost letargici, fricoși, miserupiști, acum am fi avut un guvern de oameni competenți, idealiști și temători ca nu cumva piața să se revolte și împotriva lor acușica.

Dacă. Însă uite că nu a fost cazul, iar acum avem o rocadă de cadre, în care tânărul Ponta e doar un screensaver optimist, în spate lucrând forțele binecunoscute ale ălora de au devalizat românii timp de 20 de ani până acum. Primul pas în noua minciună a fost făcut fără doar și poate: Ponta ministru sub băse.

Neîncredere? Evident. Justificată chiar. La rang de religie, în curând. Și ce îmi mai rămâne de făcut? Da’ de ce să-mi mai bat capul? Români, reprimiți-mă în rândurile voastre! Fuck idealismul, ooo, viaaaa-țaaa meaaaa…

Deci peneleul primeste totzi shobolanii din pedeleu? Deci unde e onoarea, domnule Crin?

Deci peneleul primeste totzi shobolanii din pedeleu? Deci unde e onoarea, domnule Crin?

Azi dimineață am aflat, printre aburii somnului, că niște pedeliști olteni, în frunte cu un mare mahăr care taie Frunză Verde pe la câinii portocalii, migrează cu mic cu mare, cu primarii din dotare, la galbenii din PNL.

Acum, na, ce să zic, poate că eram eu prea adormit și oi fi înțeles greșit. Că nu mi-ar plăcea să fi înțeles corect cum că niște nesimțiți din pedele pur și simplu schimbă tabăra în penele și vor continua să-și vadă de trebușoarele lor dănunătoare bugetelor locale nestingheriți, este?

Cu alte cuvinte, chiar că-mi vine să dau cu basca de pământ și să-i dau pe deplin dreptate lui Claudiu Crăciun când a lansat în Piața Universității sloganul ”pe-de-le și u-se-le / fu-ră prin ro-ta-ți-e”.

Îmi era teamă de kestia asta: că iar ajungem, ca acum 8 ani, să-i votăm pe unii doar ca să nu iasă alții. Atunci, l-am votat pe băse ca să care cumva să iasă prezident pesedistul năstase. Acum, te pomenești că vom fi forțați să-l votăm pe crin penelistul (și, implicit, pe pesedistul ponta, care va deveni prim-ministr, la fel ca mentorul său năstase) pentru ca nu cumva să iasă vreun ungurean sau vreun dd.

Mai rămâne ca udemeriștii să se pupe-n bot cu useliștii și e cam clară treaba în românica asta a lu’ politicianul după ureche.

Eu îmi bag picioarele. Plec. Serios. Am deja bilet, mâine sunt în avionul de Frankfurt. Și să nu credeți că e vreo poantă de 1 aprilie. Nu e. E realitate. Oraan pleacă la Frankfurt mâine. Și de acolo, văd eu ce fac. PAAAA!

LATER EDIT:

Na că a funcționat mica poantă ante-1-aprilie. Poanta fiind că, de fapt, nu fug din țară, ci voi realiza primul test de anduranță serios cu o mașină electrică. Din România, cel puțin.

De fapt, prin poante încerc să-mi ascund oarecum micul stres relativ la acest proiect destul de ambițios. Pentru că nu îl realizez doar din postură de jurnalist, ci și din cea de adept al mașinilor electrice.

Adevărata provocare va fi încercarea de a merge cât mai mult în regim strict electric cu Opel Ampera, deci voi opri destul de des pe drum prin diverse locații unde pot băga cablul în priză. Și voi transmite și pe facebook datele problemei. Pretty cool, ha?

C U on facebook zilele astea!

Despre daci, adevăr și minciuni, istorie reală și demnitate: documentarul lui Daniel Roxin

Despre daci, adevăr și minciuni, istorie reală și demnitate: documentarul lui Daniel Roxin

Nu știam până azi cine este Daniel Roxin și poate nici nu e așa de importantă persoana lui. Însă mi se pare foarte important faptul că e printre cei care au posibilitatea să se dedice studiului lucrurilor mai puțin obișnuite pentru omul modern preocupat de trivialități din societatea falsă de azi.

Unul dintre subiectele despre care, până acum, nu aveam habar este și întrebarea ”cine au fost, de fapt, dacii?”. Și, cum de multă vreme nu mai fac parte din turma iubitoare de ”crede și nu cerceta”, recunosc: documentarul ”Dacii – adevăruri tulburătoare” m-a făcut foarte curios.

VEZI AICI DOCUMENTARUL

Îmi amintesc de o discuție pe când eram adolsecent, despre simbolurile de pe casele vechi maramureșene sau despre faptul că unii cercetători antropologi (sau din alte domenii ținând de istoria civilizației) considerau Maramușeul istoric drept o zonă extrem de importantă, prin conservarea anumitor tradiții.

De atunci mi-a rămas undeva, întipărită în creier, convingerea că locurile din nordul țării sunt speciale, ascunzând lucruri importante despre umanitate. Însă am ales o altă cale în viață, nu aceea de a găsi răspunsul la niște întrebări care s-au estompat de-a lungul anilor.

Dacă mai adaug la asta și deschiderea pe care o am spre teoriile conspirației și reticența la autoritate și la bulshiturile comunicate oficial, probabil veți înțelege de ce v-am recomandat documentarul lui Daniel Roxin despre daci. Vizionare plăcută și pls puneți-vă cât mai multe întrebări – chiar și relativ la veridicitatea informațiilor autorului.

P.S.

Evident, am vizitat și restul blogului lui Daniel Roxin. Așa am dat peste niște discuții privitor la Pădurea Baciu, un loc al fenomenelor paranormale care, în mod ”paranormal”, este evitat de comunitatea științifică sau de mass media mainstream.

VEZI AICI REPORTAJUL

CITESTE MAI MULT…

Remember iarna 2012? Oare îi vom duce dorul?

Remember iarna 2012? Oare îi vom duce dorul?

Ce să mai comentez? Las imaginile să ”vorbește”.