May 2 2012

De ce să mă mai ascund după deget? Uite de ce am încetat să mai merg în Piața Universității

Timp de aproape o lună, am fost și eu unul dintre fraierii cei care au răbdat de ger în Piața Universității, răgușind de la atâta ”josbăsescu” și ”anticipate” și alte cele. Credeam sincer în demersul meu și încercam să nu mă las cotropit de sentimentele negative și de abandonare a cauzei.

Dar uite că orice om e coruptibil – metaforic vorbind, am depus armele și am renunțat să mai merg la protestele din Piața Universității.

Inițial mă amăgeam cu faptul că am început să am mai multă treabă pe la birou, că era destul cât îmi neglijasem jumătatea mai bună, că îmi mai menajez sănătatea, dar că voi reveni.

BULLSHIT! Efectiv BULLSHIT! (în traducere pentru ai mei: rahat de bou)

Nu, doamnelor și domnilor care mă compătimiți sau, dimpotrivă, mă huliți acum. Mi-am dat seama că e strigare de vânt și pierdere de vreme. Am stat și am meditat, iar concluzia chirurgicală la care am ajuns poate suna cinic: idealiștii sunt luați de fraieri.

Acum, să nu înțelegeți că gata, nu mai vreau să fiu fraier, ci jmeker, așa că întorc foaia și m-oi deda la jafuri și întortocheri cu băieții dăștepți. Aș, nu despre asta e vorba. E mai mult sentimentul de ”între ciocan și nicovală”.

Nu m-au demoralizat nici frigul, nici jandarmeria, nici pericolul huliganilor. Nicidecum. M-am lăsat pe tânjală din cauza LA acest popor minunat, care păcat că există. Poate n-o fi vina lui că e inert, nepăsător, manelizat, înfometat, înfricoșat, tâmpit, sărac etcetera. Poate.

Însă e incredibilă letargia împletită cu nepăsarea de care dau dovadă cei pentru care, culmea, n-am agitat o bună parte din fraierii idealiștii din piață.

”Și dacă pleacă băse, cine vine? Altul la fel, mă leși”. Asta era principala inepție pe care o auzeam zilnic de la cei pe care îi întrebam de ce nu îngroașă rândurile protestatarilor. Veți spune că fiecare cu părerea lui – GREȘIT. Asta nu e o părere, este pur și simplu un motiv de a lipsi de la lecția de spirit civic. Că și așa românilor le place chiulangeala și trecutul examenelor cu 5 sau pe pile, ce draq.

Trec peste cei care pur și simplu rânjeau că ”lasă că protestezi tu și pentru noi”, manelismul e deja o tenie matură în creierașele lor consumeriste. Mă opresc, totuși, la cei care au percutat la imaginile cu ”războiul” dintre jandarmi și huligani.

Înțeleg teama, mai ales când e insuflată de o campanie securistică evidentă. Dar nu înțeleg ignoranța: câtă vreme suntem mulți și avem pretenția că trăim într-o țară democratică, pe care sunt ațintite ocheanele celorlalte țări, de ce le-ar fi teamă oamenilor de abuzurile băsisto-jandarmerești? Ce naiba, dacă vrei cu adevărat să răstorni un regim, te mai uiți la ”țestoasele ninja” și pulanele lor? Băi, și ăia au mame și frați, îi credeți în stare să dea ca la fasole împotriva logicii? C’mon, unde am ajuns?!

Asta a fost partea cu nicovala. Sau șaua, care trebuie bătută să priceapă iapa. Care iapă e, văd, o capră mulsă și batjocorită de un pedeleu meschin și portocaliu.

Iaca și ciocanul. Unii, nu aș putea spune câți, dintre cei din piață erau clar agitatori. De-ai useleului sau de-ai altor forțe, nu știu, dar trebuia să fii idiot de-a dreptul să nu realizezi campania de agitare. Ok, am acceptat asta, în ideea că se schimbă regimul. Însă băieții și fetele au început să cam aibă pretenții de lideri ai mișcării, de a împinge protestele într-o anumită direcție, de a face ei ordine…

Păi, fraților, asta e manipulare. Indiferent că e mică sau mare, tot jegoasă este, iar mie nu îmi place să fiu întins în jeg. Din păcate, nici acum nu știu ce părere să am despre băiatul ăsta, Claudiu Crăciun, relativ bine intenționat, relativ oportunist, dar, uitându-mă retrospectiv, gradul de încredere în el e slăbuț acum. Tot cam manipulator mi se pare și acest vorbitor și storcător de lacrimi de la Bruxelles.

După care vine manipularea partidelor, fie că vorbim de pedelei sau de uselei sau de diaconești ori de monarhiști (pe ăștia zău dacă îi înțeleg: mă, sunteți duși cu pluta, regalitatea înseamnă o concentrare și mai meschină a puterii, mai ales dacă e vreun jmeker cu pretenții de semizeu).

Adică să-nțeleg: eu mă agitam ca fraierul și înghețam ca prostul și răgușeam ca tâmpitul pentru Ponta? Pentru Antonescu? Pentru Năstase? Pentru ca ministrul de interne să fie acum Ioan Rus, patronul mafioților din Ardeal? Serios? Băi băieți, păi într-adevăr, sunteți băieți deștepți dacă vă hliziți că așa e regulili jocului – fraierii protestează, jmekerii beneficiază.

Păi să nu vă mumankur de șnapani și să nu vă ia mama draq de ignoranți? De ce să mă mai mint frumos și idealist? Nu mai bine renunț la marea minciună și mă retrag în postura de spectator al escaladării autodistrugerii instituționalizate?

Închei cu un mesaj, pe care probabil cei care citiți îl veți înțelege bine, dar nu sunt sigur că îl veți și aplica: o masă mare de presiune nu este îndreptată doar împotriva unei anumite clici conducătoare, ci împotriva unui sistem. Dacă românii nu ar fi fost letargici, fricoși, miserupiști, acum am fi avut un guvern de oameni competenți, idealiști și temători ca nu cumva piața să se revolte și împotriva lor acușica.

Dacă. Însă uite că nu a fost cazul, iar acum avem o rocadă de cadre, în care tânărul Ponta e doar un screensaver optimist, în spate lucrând forțele binecunoscute ale ălora de au devalizat românii timp de 20 de ani până acum. Primul pas în noua minciună a fost făcut fără doar și poate: Ponta ministru sub băse.

Neîncredere? Evident. Justificată chiar. La rang de religie, în curând. Și ce îmi mai rămâne de făcut? Da’ de ce să-mi mai bat capul? Români, reprimiți-mă în rândurile voastre! Fuck idealismul, ooo, viaaaa-țaaa meaaaa…

By oraan marculescu • life = viatza • 1 • Tags: fraieri, idelism, iluzie libertate, proteste piața universității