life = viatza

4 februarie în Piața Universității: mai e mult până departe?

4 februarie în Piața Universității: mai e mult până departe?

Începe să se cam simtă frustrarea celor din Piața Universității. Unde sunt ceilalți români? De ce suntem așa de puțini? Oare nu ne zbatem degeaba? Și diverse alte întrebări izvorâte din frustrarea așteptării.

Nu știu câți nu își pun aceste întrebări. Știu, însă, că, deși le am și eu în cap, mai știu că lucrurile nu se întâmplă așa de repede. Probabil că acum învățăm lecția răbdării, în condiții cam dificile. Trebuie tărie, tenacitate, voință. Chestii grele.

Pe de altă parte, nu îmi pot stăpâni dezgustul față de românii care se uită la noi, cei din Piața Universității, superior sau flegmatic. Băi, ăștia, înțeleg că aveți dreptul să nu vă alăturați protestului, poate chiar să vă doară-n fund.

Dar nu puteți merge cu logica un pas mai departe și să înțelegeți că lucrurile nu se vor schimba decât prin presiunea celor mulți, nu a celor puțini? Conștiința nu vă înțeapă așa, puțin? Chiar așa de leneși și șnapani ați devenit, încât să aveți pretenția ca alții să iasă în stradă pentru drepturile voastre? Sau încă vă place să vă amăgiți că o duceți bine, doar pentru că vă temeți că poate fi mai rău și nu vă gândiți nici o clipă la posibilitatea că va fi mult mai bine.

Mă rog, astea sunt unele dintre frustrările legate de semenii celor din Piața Universității. Mesajul din poza asta cred că e explicit, nu sunteți de acord.

Dar uite că, din fericire, pe lângă frustrări de tot felul, există și acele raze de lumină, care te fac mai puternic. De exemplu, cine le pune pe cele două voluntare să aducă ceai și cafea celor din Piața Universității? În condițiile în care au copii mici acasă. Sau se vor găsi agitatori care să spună că sunt plătite de useliști sau că au cine știe ce interese ascunse?

Dar puștanul cu portavocea, care vine cu taică-său în Piața Universității și scandează cot la cot cu ceilalți oameni(dintre care mulți ar putea să-i fie bunici)? L-am întrebat de ce vine, nu prea a știut să îmi răspundă, dar, încet, a găsit un fir logic dezarmant. Și mi-a dat încrederea că viitorul nu va fi tâmpit, oligofren, needucat sau prost.

La un moment dat, chiar am fost prins cu garda jos de o reporteriță de la RTV, care m-a luat puțin cam flegmatic: ”de ce țopăiți de pe un picior pe altul, vă e frig?”. Ce era să-i spun, că mi-e cald? Mă rog, m-am lansat într-o mică perorație direcționată către cei din spatele televizoarelor, dar am încercat să revin pe făgașul normal. Cu mesajul principal ”trebuie să fim uniți”. Nu știu dacă și cât va apărea la tv din cât am spus, mi-ar părea rău să fie denaturat mesajul.

În final, nu îmi pare rău că mă duc în Piața Universității seară de seară. Nici nu mă las pradă frustrărilor, chiar dacă sunt fundamentate.

Vocea străzii e importantă. Și se aude. Spre deosebire de vocea interioară a multora din fața ecranelor televizoarelor – nu m-am putut abține :)

3 februarie în Piața Universității: ”Bulevardul JOS BĂSESCU”, iar sloganul meu a avut succes

3 februarie în Piața Universității: ”Bulevardul JOS BĂSESCU”, iar sloganul meu a avut succes

Bravo celor care s-au gândit la asta: o foaie pe care scrie ”Bulevardul JOS BĂSESCU” a fost lipită peste plăcuța ”Bulevardul Nicolae Bălcescu”. Alte comentarii sunt de prisos – dacă jandarmii nu au dat jos foaia, puteți merge să vedeți minunea și să faceți poze.

Pentru mine, azi a fost o seară interesantă și din alte motive.

În primul rând, am ținut și eu pentru vreo două minute imensul steag pe care îl agită în fiecare zi profesorul care stă cocoțat fie pe geamul de la arhitectură, fie pe statuile lui Caragiale. E un sentiment aparte, chit că nu sunt genul super-patriot.

M-am simțit bine și când s-a scandat sloganul adus de mine, mai ales că oamenii am impresia că l-au apreciat. Studenții chiar s-au distrat: ”bă-ses-cu nu-ai-a-flat că-te-am-ex-ma-tri-cu-lat!”. Simt că am contribuit cu ceva cât de cât important, chiar dacă, în sine, e un lucru insignifiant.

Nu știu a câta zi de proteste este. Și nici nu mă interesează. Nu am pretenția că merit aplauze sau că aș fi, doamne-feri, vreun martir – stau doar 2-3 ore în fiecare seară, nu îmi sacrific așa de mult timp ca alții. De ce o fac?

Pentru că s-ar putea ca acest Claudiu Crăciun să aibă dreptate: învățăm să fim cetățeni. Sau poate am fost tot timpul, dar într-o stare latentă, iar acum ne-am trezit brusc. Unii se trezesc mai greu, alții nu vor și preferă să nu accepte realitatea (și obligațiile), devenind ignoranți.

Nesimțirea guvernanților se combate cu demnitatea cetățenilor. Nu e altă cale.

2 februarie în Piața Universității: protestatarii nu renunță, dar televiziunile nu mai sunt interesate

2 februarie în Piața Universității: protestatarii nu renunță, dar televiziunile nu mai sunt interesate

E frig? E ger? Ninge iar? Nu contează, oamenii sunt acolo, la KM ZERO, în Piața Universității, strigând și scandând aceleași lucruri ca în fiecare zi din cele trei săptămâni de când durează protestele.

De câteva zile, cineva ne-a pus la dispoziție o stație, cu boxe destul de răsunătoare. Iar azi am văzut că s-au alăturat și câțiva din sindicatul de la metrou, am impresia, cu sloganuri interesante.

Ce m-a uimit, însă, a fost lipsa carelor de televiziune. Eu am ajuns cam pe la ora 7 seara, dar se pare că televiziunile nu mai consideră protestele de la Piața Universității un subiect demn de interes.

Am remarcat o gagicuță de la RTV, care abia aștepta să scape de noi, lucru care s-a întâmplat cam pe la 8, am impresia. În rest, Antena 3 lipsă, Realitatea TV lipsă, chiar și otv-ul subversiv a lăsat-o baltă (mă rog, era cineva cu mesajul ”Atenție, OTV – pericol de intoxicare”, dar nu cred că era de-al lui dandiaconescu…).

Așadar, protestele nu mai prezintă interes pentru televiziuni. Nu mai sunt subiect de rating. Lumea s-a plictisit de noi. Cam repede, mai ales în cazul Antenei 3, care ieri l-a avut invitat special pe Claudiu Crăciun, liderul neoficial al grupului de studenți de la Fântâna de lângă Arhitectură.

Și încă un fenomen pe care nu știu cum să-l privesc. Până când și-au făcut apariția studenții peste drum, la fântână, în fața Teatrului Național eram cam 100 de oameni, poate chiar 150. Însă, brusc, numărul nostru a scăzut până pe la maximum 50, restul ”dezertând” în ”tabăra” studenților.

Este adevărat, la un moment dat cei de la fântână ne-au vizitat, cum s-a mai întâmplat și în alte seri, dar unificarea de nici cinci minute nu a mai fost așa de energică. Probabil se simte lipsa unui lider, cum este Claudiu – deși credeam că nu avem nevoie de lideri și că protestatarii din piață simt același lucru și rezonează la unison.

Ei bine, din păcate în seara asta am avut un exemplu elocvent că suntem români. În sensul ăla, nu prea pozitiv. Adică în loc să fim uniți, într-un singur loc, stăm divizați în două grupuri. Cei de la TNB sunt, în general, peste 40 de ani, cei de la fântână sunt sub 30 de ani, poate chiar sub 25, ca medie.

Nu am înțeles exact de ce așa de importan locul de la KM ZERO sau, dimpotrivă, cel de la fântână. Nu am înțeles foarte bine nici principalele motive pentru care mulți de la TNB au trecut pe partea cealaltă, să scandeze cu studenții, poate energia de acolo, spiritul tineresc, lozincile mai inedite.

Nu știu dacă e bine sau rău, dar sesizez un început de situație bipolară, similară cu ”puterea vs opoziția”. Și nu m-am mira ca, în curând, să apară disensiuni privind ce grup e mai important, ce loc e mai reprezentativ, ce oameni contează mai mult, etc. Poate că sună a instigare, nu am această intenție, dar nici nu vreau să ne ascundem după deget și să ignorăm evidența.

Mă rog, dacă se ajunge la disensiuni, evident că vor apărea și televiziunile, că doar vor avea de mâncat o pâine putredă, să se bucure cei de la televizor că mai văd ceva agitație. Pentru că, să fim serioși, protestele pașnice nu sunt deloc atractive în comparație cu luptele dintre ultrași și jandarmi, nu-i așa?

Încerc să rămân optimist, deși e greu – vorba sloganului: ”iarnă grea, iarnă grea, de ce ții cu o lichea?!”. Să vedem dacă vom fi învățat lecția unității și a solidarității, cuvinte pe care le strigăm din inimă mai ales atunci când ne vizităm reciproc cele două grupuri.

Nu am un mesaj anume în această seară. Poate doar să vă mai verificați din când în când pulsul patriotic. Că am impresia că mulți aveți nevoie de SMURD. Pentru resuscitare.

1 fabruarie, absent din Piața Universității pe motiv de crampe. Stat acasă, motiv de meditație

În seara asta voiam să mă duc în Piața Universității cu mesajul: ”Alo, politica? GAME OVER”. De ce?

Pentru că uite, urmăresc diversele posturi TV, în special Antena 3, unde văd o bălăcăreală grotescă a politicienilor români. Despre ăștia de la putere nu mai comentez, fără a vrea să fiu extremist declar fără dubii că merită împușcați. Sau, mă rog, injecție letală, să nu sufere. Dar trebuie să dispară.

Ăștialalți din opoziție, nu știu ce să zic. Ponta și Crin sunt alternativa. Nu e neapărat rea, dar nici nu mă bucură. Ponta e tânăr și energic, dar are în spate un PSD cu trecut murdar. Năstase în primul rând. Și alți mafioți care zâmbesc superior din costume făcute din afaceri veroase pe bani publici. Cam același material cu mafioții pedeliști.

Crin Antonescu are ținută, vorbește binișor, are priză la femei. Dar nici PNL-ul din spatele lui nu e așa de curat. Tăriceanu a fost prim-ministru, la fel ca Năstase, și a păstorit, la rândul lui, tot niște afaceri cam necurate, cu repercusiuni acum.

Pleacă portocaliii, vin galben-roșiii (plus conservatorii, nu știu ce culoare au ăștia), dar politica are o regulă: în spatele politicienilor sunt oameni de afaceri. Mai mult sau exagerat de mult interesați de profituri mari cu eforturi minime, adică, fără să ne mai ascundem după deget, interesați de afaceri cu banii statului.

Of course, nici un PRM nu e binevenit, că Vadim nu e cu toate cele și în spatele lui sunt sigur că sunt niște băieți demenți, care vor pune țara pe butuci. Evident, nici dandiaconescu nu e de dorit, cu partidul poporului oligofren, deoarece are niște interese fără nici o legătură cu poporul pe care a reușit să-l fraierească cu otv-ul (incredibil câți fraieri se uită în gura marelui revoluționar cu rollsroyce).

Și uite așa, foarte mulți români, de bun simț, de altfel, se cramponează de următoarea întrebare: păi și ce alternativă avem la băsescu? E unul dintre principalele motive pentru care oamenii nu ies în stradă, pe lângă lașitate, miserupism sau, ceva mai scuzabil, problemele casnice.

Bun. Punct și să tragem linie. Hai să o luăm cu pași mărunți, nu cu salturi pe nemâncate. Ce ne interesează acum, pe lângă criza economică? (controlată de forțe mult mai mari decât România) Să scăpăm de guvernanții incompetenți și, mai ales, de președintele care e paravan pentru mulți afaceriști interlopi care sug sângele românului – adică bugetul de stat.

Este? Este! Păi și atunci ce PLM vă interesează stimabililor cine vine? Credeți că iar am ajuns în situația de acum 8 ani, când am avut de ales între două rele, Năstase și Băsescu, și am ales ÎMPOTRIVA lui Năstase? Da, tovarășe năstase, pe băse tu l-ai făcut președinte, pentru că ai fost un prim-ministru corupt și arogant.

E adevărat, acum patru ani a fost o fraudă nesimțită, pentru că românii cu IQ l-am votat pe Crin, dar mișculațiile i-au adus pe băse și pe prostănac față în față, moment în care băse a câștigat pentru că fraierii cu IQ au pus ștampila pe ambii, în semn de protest. Protest de care i s-a rupt în paișpe lui băse, evident, nu?

Revin. La momentul ăsta, poate că domnul Crin Antonescu nu e cel mai credibil și sfânt, dar are cele mai multe șanse în cazul unui vot. Prin comparație cu băse, însă… wow, cum să spun, nenea Crinuț e imaculat, în timp ce băse e un bau-bau. Mă rog, vreți să îl votați pe dandiaconescu, go for it. Sau pe Vadim, sau pe vreun ecologist, sau, de ce nu, vreun independent mai tânăr și mai credibil.

Însă pls, să înțelegem un lucru: băse și pedeleul trebuie să cadă ACUM. Cât mai repede, pentru că joaca prelungită din parlament și de la Cotroceni acoperă un jaf de proporții, care ne va lăsa PE TOȚI în kurul gol în fața bandiților de la FMI și Banca Mondială. Credeți că iar o dăm în teoria conspirației și ”prostii” din astea? Vă înșelați, deoarece deja trăim scenariul pesimist al noii ordini mondiale, de care mulți râdeau acum câțiva ani.

Deci băse trebuie să plece, împreună cu portocaliii, cu boc, cu udmr-ul (mai ales cu ăștia!), cu udrea, cu blaga, cu cățel, cu purcel. Atât. Și trebuie o presiune din partea poporului. Adică a voastră, a noastră, a tuturor (nu sunt demagog, nu vorbesc vorbe să mă aflu în treabă).

Că se mai găsesc unii, gen dandiaconescu sau usl, care profită și încearcă să câștige capital politic pe seama ciumpalacilor din ger, e inevitabil. Însă, ia gândiți-vă: câteva sute de mii de oameni ieșiți în stradă la manifestații reale, pașnice, dar ferme înseamnă un mesaj către oricine vine la putere.

Iar mesajul ăla eu unul cred că e clar: poporul e puterea. Pentru că, altfel, cei care acced în sferele puterii ajung rapid să se îmbete, să se considere superiori, să-și justifice aroganța și instaurarea unui regim mafiot și a unui stat polițienesc. Și uite așa ajunge populimea să sufere.

V-am ținut cam mult, știu, aveți treabă cu prietenii pe facebook, să urmăriți prostioare pe youtube, să urmăriți emisiuni cretine pe la teve sau să vă duceți la mall ori la cinema, că încă nu v-a ajuns cuțâtul la coaste. Încă sunteți imaturi și credeți că împrumutul la bancă rezolvă dorințele stupide, fără a vă gândi la viitorul în lanțuri la care vă condamnați singuri.

A, am vorbit prea mult? Din nou? Păi, na, dacă sunt răgușit, îmi revărs năduful prin cuvinte. Până acum sunt aproape 1.000. Din păcate, nu am găsit imaginea care să vorbească, vorba aia, cât o mie de cuvinte.

Dar putem face un rezumat simplu: jos băse și pedeleul – noi toți avem puterea să-i silim să plece – mesaj ferm pentru oricine vine la putere – trezirea conștiinței e imperios necesară.

Acum aș vrea să urmăresc posibila evoluție a unui potențial lider, până mai ieri anonim, invitat la Antena 3. Un tânăr care a vorbit în fața Parlamentului European și care a fost zi de zi (mă rog, seară de seară) la protestele din Piața Universității.

31 ianuarie în Piața Universității: să fie asta ultima zi de proteste în stradă?

31 ianuarie în Piața Universității: să fie asta ultima zi de proteste în stradă?

În seara asta, zvonul că, vezi doamne, din 1 februarie ne-am lins pe bot de proteste în Piața Universității i-a pus pe mulți pe gânduri. Ba la un moment dat a apărut un nene cu formulare pe care cei care vor să protesteze să le completeze și să meargă la primărie să primească număr de ordine.

C’mon! Deci băieții jmekeri și dăștepți dă la pedeleu, cu boc în frunte, au găsit ac de cojoc ciumpalacilor, ha? Că te pomenești că ăștia care înghețăm pe-acolo om fi niște proști și nu știm că avem drepturi sau IQ ca să citim niște legi.

Punem pariu că nu e ultima oară când veți vedea așa ceva în Piața Universității?